ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2935/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 231 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei civile nr. 68 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Iași. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, la data de 5 septembrie 2009. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 13 ianuarie 2010, suspendarea judecății în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la 4 februarie 2011, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 30 martie 2011. Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și aceasta să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții. Aceasta este și situația în speță, întrucât după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, până la data de 13 ianuarie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 231 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.