ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2148/09 februarie 2009,
Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC
E. SRL Moreni împotriva pârâților O.A.M. și O.A.V., sens în care, a pronunțat o
hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la
imobilul construcție și teren, situat în București, str. O., sector 1.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs pârâții, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului
București, secția a V-a civilă.
În cursul judecării
recursului, la data de 26 noiembrie 2009, recurenții - pârâți au formulat
cerere de recuzare a tuturor magistraților Tribunalului București, cu excepția
magistratului S.A. (cererea se află la fila 51 dosar tribunal).
Învestită cu
soluționarea acestei cereri de recuzare în conformitate cu dispozițiile art. 30
alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a
respins-o ca neîntemeiată, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 5
februarie 2010.
Împotriva încheierii
din 5 februarie 2010 au declarat recurs pârâții.
Acest recurs a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, instanță care, în ședința publică din 23 aprilie 2010,
a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac exercitate
împotriva unei încheieri irevocabile.
Prin decizia nr. 2476
din 23 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 446/2/2010, s-a respins
recursul, ca inadmisibil.
Împotriva acestei
decizii au formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 și urm. C.
proc. civ., contestatorii O.A.M. și O.A.V.
Prin încheierea de
ședință din data de 20 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata contestației
în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că
la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat în
scris judecarea cauzei în lipsă.
La data de 03
februarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea
discutării excepției de perimare.
Analizând această
excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 248 alin.
(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,
recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă
de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina
părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un
act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este și
situația în speță, unde, după suspendarea judecății contestației în anulare în
temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din
20 ianuarie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără
să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 03 februarie 2012, când
s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și alin.
(5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei
pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de
drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate
constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate
perimată contestația în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată
contestația în anulare formulată de O.A.M. și O.A.V. împotriva deciziei nr. 2476
din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 08 martie 2012.