ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2012

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2148/09 februarie 2009, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Moreni împotriva pârâților O.A.M. și O.A.V., sens în care, a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul construcție și teren, situat în București, str. O., sector 1. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă. În cursul judecării recursului, la data de 26 noiembrie 2009, recurenții - pârâți au formulat cerere de recuzare a tuturor magistraților Tribunalului București, cu excepția magistratului S.A.

(cererea se află la fila 51 dosar tribunal). Învestită cu soluționarea acestei cereri de recuzare în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins-o ca neîntemeiată, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 5 februarie 2010. Împotriva încheierii din 5 februarie 2010 au declarat recurs pârâții. Acest recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, instanță care, în ședința publică din 23 aprilie 2010, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac exercitate împotriva unei încheieri irevocabile. Prin decizia nr. 2476 din 23 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 446/2/2010, s-a respins recursul, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 și urm. C. proc. civ., contestatorii O.A.M. și O.A.V. Prin încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata contestației în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. La data de 03 februarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății contestației în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 20 ianuarie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 03 februarie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată contestația în anulare astfel formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de O.A.M. și O.A.V. împotriva deciziei nr. 2476 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 martie 2012.