ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4020/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 946 din 2

mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă, s-a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâta Prefectura Județului

Iași, prin Prefect și a obligat pârâtul să comunice reclamantului răspunsul la

notificările adresate în baza Legii nr. 10/2001, formulate cu privire la

imobilul compus din casă de locuit și suprafața de teren de 522 mp, imobil

situat în Iași.

Împotriva acestei sentințe pârâta

Prefectura Județului Iași, prin Prefect a declarat apel, criticând-o ca fiind

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

Prin decizia civilă nr.

160 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă s-a

admis apelul declarat de pârâtă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Prefecturii Județului Iași și a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâta, pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul C.C.

Prin încheierea de

ședință din data de 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat

judecata cererii de recurs a deciziei nr. 160 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă, muncă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu

s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La

data de 22 ianuarie 2010

,

Înalta Curte de Casație și justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în

vederea discutării perimării.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici

un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din

9 iunie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că, până la data de 22 ianuarie 2010, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248

alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de

lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C.

proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 160 din 16

octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.