ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3584/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70 din 29 ianuarie 2004 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul L.I. împotriva pârâtei Prefectura Iași și a dispus restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 162 mp teren situat în Iași, și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcția demolată. In considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită ca unic moștenitor al proprietarilor terenului, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 al Legii nr. 10/2001. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta susținând că reclamantul nu a notificat unitatea deținătoare pentru restituirea imobilului.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 792 din 27 mai 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulată reținând că reclamantul nu a urmat procedura administrativă impusă de Legea nr. 10/2001, procedând la solicitarea în natură a terenului direct în instanță. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că a promovat acțiunea întrucât nu a primit nici un răspuns la notificarea depusă în termenul legal. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de la 22 martie 2006 judecarea recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu au solicitat judecarea în lipsă și nici nu s-au prezentat la strigarea cauzei. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen pentru astăzi 9 iunie 2010. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, perimarea sancționează neglijența manifestată prin abandonarea procesului. În speță, recurentul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță la termenul din data de 22 martie 2006, fixat pentru soluționarea cererii.

Întrucât nici intimata nu a fost prezentă la strigarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se constata perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei nr. 792 din 27 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.