ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2774/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 22 ianuarie 2007 reclamanții P.D.A.C. și P.B.C.P. contestă

dispoziția nr. 3544 din 4 decembrie 2006 dată de Primarul Municipiului Iași

prin care:

- respinge cererea de restituire în

natură a imobilului, motivat de faptul că imobilul construit a fost demolat iar

terenul ocupat parțial (106.833 mp) de cimitirul „Sf. Petru și Pavel”, iar

pentru suprafața de 3.167 mp a fost emis titlu de proprietate unei alte

persoane”.

- respinge cererea de acordare de

despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate, motivat de faptul că Legea

nr. 10/2001, republicată, nu prevede această formă de despăgubire;

- se propune acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața

de 11 ha teren și pentru construcțiile demolate, în cote egale de câte ½

d-nei P.B.C.P. și d-lui P.D.C.A., reprezentați prin B.V.

Reclamanții solicită restituirea în

natură a suprafeței de 125.000 mp teren intravilan situat în Iași, obligarea

Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei pentru

acordarea titlurilor de despăgubiri – capăt de cerere la judecata căruia a

renunțat, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 186.530

din 5 august 2003 emis în favoarea lui P.A.F. la judecata căruia a renunțat

(art. 246 C. proc. civ.).

Tribunalul Iași prin sentința civilă

nr. 1573 din 16 octombrie 2008 în baza dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. ia

act de renunțarea reclamanților P.D.A.C. și P.B.C.P. la judecarea cererii în

contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Comisia Centrală pentru

stabilirea despăgubirilor și cu pârâtul P.A.F.

Ia act și de renunțarea

reclamanților la judecarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate nr. 186530 din 5 august 2003 emis

în favoarea pârâtului P.A.F. și respectiv obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei prin care să se dispună titluri

de despăgubiri pentru imobilele trecute abuziv în proprietatea Statului conform

Legii nr. 83/1949 și ulterior demolate, situate în Iași.

Respinge contestația reclamanților P.D.A.C.

și P.B.P.C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, pe care o

menține.

Pentru a pronunța hotărârea instanța

de prim grad a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite

conform art. 3 lit. a) și art. 4 din Legea nr. 10/2001, că imobilul în

suprafață de 11 ha situat în Iași, a fost preluat abuziv de stat în baza Legii

nr. 83/1949, construcțiile demolate, terenul ocupat în cea mai mare parte de

Cimitirul „Sf. Petru și Pavel”, o altă suprafață fiind atribuită prin

reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 unei persoane

fizice.

Reține tribunalul că restituirea în

natură nu este posibilă, însușindu-și concluziile expertizei tehnice prin care

s-a stabilit că suprafața de 10,68 ha aparține domeniului public al

Municipiului Iași, fiind ocupată de cimitir 104557,13 mp; 184,66 mp reprezintă

intrarea principală la Cimitirul „Sf. Petru și Pavel” Iași; 874,69 mp

reprezintă parcare; 86,65 mp este ocupată de intrarea secundară; 377,42 mp,

spațiu verde. Acordarea de teren în compensare nu este posibilă; terenurile

deținute de Primărie sunt de utilitate publică și fac obiectul altor cereri de

retrocedare, formulate de persoane fizice sau juridice.

Prin decizia civilă nr. 100 Curtea

de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanții P.C.A.D.

și P.B.C.P., prin sentința civilă nr. 1573 din 16 octombrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Iași.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut următoarele:

Calitatea de persoană îndreptățită

și întinderea dreptului nu sunt contestate, imobilul fiind preluat abuziv prin

Decretul-lege nr. 85/1949 dat în completarea Legii nr. 187/1945.

Cu probele administrate în cauză,

înscrisuri și expertiză tehnică s-a identificat amplasamentul fostei

proprietăți, din care 3.167 mp sunt în proprietatea lui P.F., atribuit prin

titlul de proprietate nr. 186.530/2003 conform Legii nr. 18/1991, terenul nu aparține

domeniului privat al Municipiului Iași.

Contestatorii au renunțat la

judecată în capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității titlului de

proprietate, terenul se afla în proprietatea unei persoane fizice la data

judecării apelului.

În aplicarea art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 restituirea în natură poate fi dispusă, în speță, numai în

cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, condiție ce

nu este îndeplinită pentru suprafața de 3.167 mp În măsura în care terenul

solicitat se suprapune cu cel care face obiectul titlului de proprietate pentru

care nu s-a constatat nulitatea absolută, măsurile reparatorii se stabilesc

numai în echivalent.

Suprafața de 106833 mp aparține

domeniului public fiind deținut în totalitate de Cimitirul „Sf. Petru și Pavel”

unele suprafețe de teren sunt libere de construcții, având destinația de spațiu

verde, intrări și parcare.

Pentru imobile, modalitatea de

acordare a măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent are caracterul

unei norme speciale aplicabilă și preluărilor abuzive în forma exproprierii.

Faptul că expertiza atestă existența

unor parcele neconstruite nu impune restituirea în natură, suprafețele fiind

firești și necesare funcționalității terenului cu destinația de cimitir.

În cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în

acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

La data adoptării Legii nr. 247/2005

și a modificării Legii nr. 10/2001, notificarea nu era soluționată, instanța

fiind competentă numai în a stabili dacă este posibilă restituirea în natură,

ori pot fi acordate în compensare bunuri sau servicii. Într-adevăr, acordarea

în compensare de bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității

deținătoare, însă reparația este condiționată de existența în patrimoniul

entității respective a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare. În

apel, instanța, în aplicarea art. 294 și art. 295 C. proc. civ. verifică, în

limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de

către prima instanță. Prin cererea de apel contestatorii nu au solicitat probe

și interpelați de instanță au declarat că nu au cereri de formulat.

Curtea a solicitat unității

administrativ teritoriale să identifice bunuri de aceeași valoare și cu

aceleași caracteristici, pentru a se stabili dacă pot fi acordate în

compensare.

Primarul Municipiului Iași a

comunicat cu adresa nr. 445.383/2009 că Municipiul nu are în proprietate bunuri

și cu atât mai puțin terenuri care să poată fi oferită în compensare pentru

imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 și care în prezent sunt

sistematizate. Legile proprietății sunt în curs de aplicare și orice suprafață

de teren poate face obiectul unei cereri de restituire formulată de fostul

proprietar, acesta având prioritate la restituirea în natură.

În soluționarea notificărilor și

stabilirea măsurilor reparatorii în modalitatea în natură sau prin bunuri în

compensare persoanele îndreptățite sunt egale în drepturi, legea nu stabilește

„o prioritate” așa cum s-a invocat prin motivele de apel.

Restituirea în natură se face de

regulă pe același amplasament, iar atribuirea de bunuri în compensare numai în

măsura în care, unitatea administrativ teritorială le deține și fără ca prin

acestea să se încalce dreptul altor persoane îndreptățite.

Curtea constată că terenurile din

extravilanul Municipiului Iași pentru care sunt emise titluri de proprietate

persoanei juridice – Consiliul Local al Municipiului (f. 156 – 164) în temeiul

Legii nr. 18/1991 nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 pentru a fi

atribuite în compensare și nici cele care aparțin domeniului public al

Municipiului (H.G. nr. 1354/2001).

Pentru considerentele expuse, Curtea

reține că instanța de prim grad a aplicat corect dispozițiile legale la

situația de fapt dovedită, restituirea în natură nu este posibilă și nici

acordarea de bunuri în compensare.

Cum prin dispoziția contestată s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren și

construcțiile demolate [art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005] nu

este întemeiat motivul de apel prin care s-a cerut acordarea de teren în

compensare cu valoare echivalentă cu a celui preluat abuziv și a construcțiilor

demolate.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții P.D.A.C. și P.B.C.P. care au învederat următoarele motive de

nelegalitate:

Instanța de apel, deși lasă impresia

unei motivări ample și de substanță, enumeră doar câteva raționamente juridice.

Pe de altă parte, hotărârea

pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 teza finală)

și anume art. 129 alin. (5) C. proc. civ., art. 261 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., precum și dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece în mod incorect s-a

apreciat că Municipiul Iași nu ar avea în patrimoniu bunuri ce ar putea fi

oferite în compensare.

Se conchide că instanța de apel ar

fi trebuit ca prin toate mijloacele să se asigure de respectarea legii,

solicitându-se schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii

contestației și anularea dispoziției nr. 3544 din 4 decembrie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Iași și obligarea acestuia la emiterea unei noi

dispoziții -, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia recurată prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legal incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce

succed:

În mod corect Curtea de Apel Iași,

prin decizia recurată, a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.

1573 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, considerând că nici

calitatea de persoană îndreptățită, nici întinderea dreptului de proprietate nu

sunt contestate, imobilul fiind preluat abuziv în baza Decretului-ege nr.

85/1949 dat în completarea Legii nr. 187/19445. De asemenea, s-a reținut că

suprafața de 106833 mp aparține domeniului public fiind deținută în totalitate

de Cimitirul „Sf. Petru și Pavel”, unele suprafețe de teren având destinația de

parcare, intrare și spațiu verde.

Criticile recurenților – reclamanți

nu pot fi primite decizia civilă cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 26

pct. 5 C. proc. civ., fiind expuse atât considerentele de fapt, cât și cele de

drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile pentru restituire.

Pe de altă parte, instanța de apel a

aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale incidente, atât art. 21

alin. (4) Legea nr. 10/2001, cât și art. 129 alin. (5) C. proc. civ. reținând

că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 21 alin. (4) pentru suprafața

de 3.167 mp teren.

Critica recurenților – reclamanți

privind aprecierea eronată a lipsei din patrimoniul Municipiului Iași de bunuri

ce ar putea fi acordate în compensare nu poate conduce la reținerea

nelegalității deciziei recurate deoarece instanța a constatat inexistența unor

astfel de terenuri în patrimoniul unității pârâte.

Față de prevederile art. 10 și art.

26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea în natură nu este

posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constând în acordarea în

compensare de alte bunuri sau servicii și propunerea acordării de despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Acordarea în compensare de alte

bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă

o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a

notificatorului, ci și de existența în patrimoniul localității a unor bunuri

care să poată fi acordate în compensare.

Nici susținerea recurenților –

reclamanți privind neasigurarea de către instanță a respectării legii nu poate

constitui un motiv de nelegalitate ce ar atrage incidența art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pentru a se dispune modificarea deciziei civile în sensul admiterii

contestației, instanța de apel aplicând și interpretând în mod just

dispozițiile legale incidente.

Pentru aceste considerente, se va

respinge recursul ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține

decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții P.C.A.D. și B.P.C.B. împotriva deciziei civile nr. 100 din 22

mai 2009 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.