ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1055/2006

HOTĂRÂRE
29.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1055/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. C/3102 din 31

mai 2005, așa cum a fost precizată, reclamanții P.I. și Ș.L. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor

persoanelor propuse pentru expropriere, în vederea realizării investiției de

interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe Sector Subcetate

- Simeria”, numită prin H.G. nr. 968/2004 și SC H. SA București, anularea

hotărârii și procesului-verbal din 12 mai 2005, emise de pârâta Comisia pentru soluționarea

întâmpinărilor și obligarea comisiei să emită o nouă ofertă a expropriatorului,

întemeiată pe pretențiile și susținerile reclamanților, respectând principiul -

o dreaptă și prealabilă despăgubire, având în vedere situația în intravilan sau

extravilan a terenului și valoarea sa de circulație.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt proprietarii terenurilor în suprafață de 21.911 mp, situați

în intravilan și extravilan - arabil și fânețe, teren ce a fost ocupat încă din

anul 1990, de către expropriatorul SC H. SA, în mod abuziv și fără a le acorda

vreo despăgubire bănească și că nu au putut să obțină dreptul de proprietate în

baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, iar ulterior a fost emisă H.G. nr.

392/2002, prin care s-a declarat de utilitate publică, lucrarea de interes

național „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate -

Simeria”, însă pârâtele nu au respectat prevederile Legii nr. 33/1994.

Reclamanții au mai arătat că

hotărârea emisă de Comisie, la data de 12 mai 2005, este nelegală și

netemeinică, întrucât nu este motivată și nu a analizat actele depuse de

expropriator - autoritatea locală și comisie, aceasta bazându-se pe concluziile

Raportului de expertiză tehnică și oferta expropriatorului, ignorând actele și

întâmpinarea depusă, ignorând și împrejurarea că timp de 15 ani, reclamanții au

fost păgubiți, fiind în imposibilitate de a folosi terenul.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 183 din 5 august 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții P.I. și Ș.L. împotriva pârâților

Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor numită prin H.G. nr. 968/2004 și SC H.

SA București. A anulat procesul-verbal și hotărârea Comisiei din 12 mai 2005,

cu privire la cei doi reclamanți și a obligat pârâta - Comisia, să emită o nouă

hotărâre motivată.

În motivarea soluției s-a reținut

că, hotărârea nr. 1253/2005, pronunțată de Comisie, urmare a examinării

întâmpinărilor din 12 mai 2005, nu este motivată cu privire la întâmpinarea

reclamanților, respectiv nu se arată suprafața de teren propusă spre

expropriere de la reclamanți,amplasarea acestora în intravilan sau în

extravilan, ramul de cultură și în raport cu aceste elemente, oferta privind

valoarea pe metru pătrat făcută de expropriator.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta SC H. SA București, prin reprezentanții legali,

solicitându-se casarea sentinței și respingerea contestației, cu motivarea că

instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut, adică anularea documentației de

expropriere, că hotărârea cuprinde motive străine ori contradictorii pricinii

și că prin hotărâre, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, în sensul că nu a stabilit un alt preț justificat de către

reclamant.

Recurenta a mai învederat că

hotărârea este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu interpretarea

exagerată a legii exproprierii, care nu prevede sancțiuni pentru vicii de formă

ale documentației și că eventualele vicii de formă constatate ar fi atras

eventual o nulitate relativă și nu absolută, numai ultima fiind de natură să

ducă la anularea procesului-verbal și a hotărârii prin care s-a acordat oferta

de preț, propusă de expertul evaluator și aprobată de comisia guvernamentală.

Recursul este nefondat.

Art. 20 din Legea nr. 33/1994,

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dă posibilitatea

expropriatorului, precum și proprietarilor sau celorlalte persoane titulare ale

drepturilor reale asupra imobilului propus pentru expropriere, să conteste

hotărârea comisiei constituită potrivit art. 15 din același act normativ, la

curtea de apel în raza căruia se află imobilul, potrivit prevederilor legii

contenciosului administrativ.

În cauză, cu privire la propunerile

de expropriere, atât reclamanții, cât și alte persoane interesate au formulat

întâmpinări, care trebuiau să fie soluționate de comisia instituită prin H.G. nr.

968/2004, după procedura prevăzută de art. 16 - 18 din Legea nr. 33/1994,

printr-o hotărâre motivată, după analizarea documentelor prezentate, ascultarea

celor interesați, eventuala solicitare de informații și date suplimentare și

după consemnarea ofertei expropriatorului, a pretențiilor proprietarilor și ale

titularilor altor drepturi reale, precum și a susținerilor acestora într-un

proces-verbal.

Or, în cazul reclamanților, așa cum

a reținut și instanța de fond, hotărârea dată de comisia de soluționare a

întâmpinărilor a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 33/1994, fiind nemotivată, iar această omisiune justifică dreptul

reclamanților de a cere și obține, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, a

contenciosului administrativ, anularea parțială a Hotărârii din 12 mai 2005 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere în vederea

realizării investiției de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului

Strei pe sector Subcetate - Simeria”, numită prin H.G. nr. 968/2004, și

obligarea comisiei menționate de a emite o nouă hotărâre motivată, în

condițiile legii.

Instanța de fond nu a acordat ceea

ce nu s-a cerut, respectiv anularea documentației de expropriere, așa cum

susține recurenta, ci s-a pronunțat asupra celor solicitate de reclamanți,

respectiv anularea parțială, în ceea ce îi privește pe aceștia, a procesului-verbal

și a hotărârii comisiei de soluționare a întâmpinărilor din 12 mai 2005.

În aceste condiții, cum hotărârea

atacată a fost pronunțată cu interpretarea corectă a legii exproprierii, fiind,

așadar, legală și temeinică, se impune respingerea recursului declarat de SC H.

SA București împotriva sentinței civile nr. 183 din 5 august 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Recurenta va fi obligată, potrivit

prevederilor art. 274 C. proc. civ., pe temeiul culpei procesuale, la plata în

favoarea intimaților P.I. și S.L., a sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli

de judecată, suportate în recurs.

Respinge recursul declarat de SC H. SA

București împotriva sentinței civile nr. 183 din 5 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la 550 RON

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți P.I. și S.L.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-31
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 296/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta J.O., în contradictoriu cu SC H. SA București și cu Comisia pe
ÎCCJ 2006-01-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2006
din 12 mai 2005, cu privire la reclamant, obligând-o pe această pârâtă să emită o nouă hotărâre motivată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că hotărârea cu nr. 1253/2005 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinăr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5758/2013
gubirile acordate începând cu anul 2002. Avându-se în vedere despăgubirea de 4.597 lei/an stabilită de către expertiza agricolă și reținută în mod corect de către instanța de apel (care înlătură în mod motivat concluziile expertizei efectua
ÎCCJ 2014-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3126/2014
ța de fond este criticabilă, întrucât este nefundamentată de experți și nu ține cont de realitățile prețurilor imobiliare și dispozițiile Legii nr. 33/1994. Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că valoarea terenurilor este exagerat de
ÎCCJ 2010-06-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2522/2015
Ca atare, valoarea despăgubirilor reprezentând folos agricol nerealizat pe perioada 2002 - 2013 a fost stabilită la suma de 11.530 lei. Cu privire la perioada pentru care instanța a acordat aceste despăgubiri pentru nevalorificarea potenția
Sursă