ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3106/2005, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1253/2005 și a procesului-verbal din 12 mai 2005, acte emise de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor, constituită conform H.G. nr. 968/2004 și obligarea acestei comisii de a stabili suprafața reală expropriată de pârâta SC H. SA, precum și valoarea terenului în funcție de amplasamentul acestuia, intravilan sau extravilan și ramul de cultură, conform prevederilor Legii nr. 33/1994.

Reclamantul precizează în motivarea acțiunii că în oferta prezentată de exproprietar nu sunt prevăzute categoriile de teren intravilan sau extravilan, iar suprafața de teren deținută de pârâta SC H. SA, nu corespunde cu cea menționată în extrasele de carte funciară, pe numele defunctului B.C., iar oferta de 2,04 Euro/mp teren arabil și 1,47 Euro/mp teren fâneață, nu reflectă adevărata valoare a terenului din zona expropriată, pe care o apreciază la 5 Euro/mp pentru teren extravilan și 10 Euro/mp pentru teren intravilan. Pârâtele au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 187 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, formulată de reclamantul B.I.

și s-a dispus anularea procesului-verbal și a hotărârii comisiei din 12 mai 2005, cu privire la reclamant, obligând-o pe această pârâtă să emită o nouă hotărâre motivată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că hotărârea cu nr. 1253/2005 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor constituită conform H.G. nr. 968/2004, pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în vederea realizării investiției de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate - Simeria”, nu s-a pronunțat și cu privire la întâmpinarea reclamantului. Comisia nu a răspuns întâmpinării, nestabilind în raport cu exproprietarul, suprafața expropriată, amplasarea acestuia intravilan-extravilan, ramul de cultură și valoarea, în raport cu suprafața reală expropriată și natura terenului.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta SC H. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică anularea documentației de expropriere, hotărârea cuprinde motive străine ori contradictorii de cauză, a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că nu a stabilit un alt preț argumentat de reclamant. Susține recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu interpretarea exagerată a legii exproprierii, care nu prevede sancțiuni pentru vicii de formă a documentației. De asemenea, se arată că instanța nu s-a pronunțat explicit asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, și anume, asupra raportului de expertiză tehnică de evaluare, expertiză ce nu a fost combătută de contestator.

Varianta propusă de expertul evaluator și validată de către Comisia guvernamentală constituită prin H.G. nr. 968/2004, ca ofertă de expropriere, trebuia analizată de instanță, iar în condițiile altor pretenții argumentate, instanța urma a se pronunța asupra acestora. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor menționa în continuare. Art. 20 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dă posibilitate expropriatorului, precum și proprietarilor sau celorlalte persoane titulare ale drepturilor reale asupra imobilului propus spre expropriere, să conteste hotărârea comisiei constituită potrivit art. 15, la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ.

Reclamantul B.I. a contestat hotărârea nr. 1253/2005, dată de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în vederea realizării investiției de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului Stei, pe sectorul Subcetate - Simeria”, Comisia fiind constituită prin H.G. nr. 968/2004. Criticile formulate de reclamant împotriva acestei hotărâri, au fost reținute în mod corect de instanța de fond, ca fiind întemeiate, câtă vreme din conținutul acesteia și al procesului-verbal, anexă la respectiva hotărâre, rezultă că membrii comisiei s-au limitat să menționeze nemulțumirile exprimate de contestatori, printre care și reclamantul din prezenta cauză, fără să se arate în concret modul de rezolvare a acestor nemulțumiri.

Practic, hotărârea Comisiei nu răspunde la nemulțumirile reclamantului formulate prin întâmpinarea depusă, deci întâmpinarea nu este motivată, întrucât nu se arată suprafața de teren propusă spre expropriere de la reclamant, amplasarea acesteia în intravilan sau extravilan și ramul de cultură, precum și oferta privind valoarea oferită de exproprietar pe metrul pătrat. Art. 17 din Legea nr. 33/1994 menționează că această comisie analizează documentele prezentate, ascultând pe cei interesați, putând cere informații și date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu, oferta expropriatorului, pretențiile proprietarilor, precum și susținerile acestora formulându-se și depunându-se în scris și consemnându-se într-un proces-verbal.

În art. 18 din lege, se precizează că în urma deliberării, comisia poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge și va consemna aceasta într-o hotărâre motivată. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, hotărârea contestată nu este motivată cu privire la întâmpinarea reclamantului, iar anularea acesteia parțială, numai cu privire la reclamant și emiterea unei noi hotărâri motivate, nu înseamnă anularea documentației de expropriere, așa cum susține pârâta în motivele de recurs.

Instanța, în contencios administrativ, nu se putea pronunța asupra pretențiilor reclamantului cu privire la oferta de despăgubire, așa cum pretinde recurentul, fiind o problemă ce excede competenței sale care se limitează, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, la a stabili dacă persoana vătămată a fost vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de autoritate publică printr-un act administrativ, în caz afirmativ putând cere anularea actului și repararea pagubei. Hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea corectă a legii exproprierii, fiind, deci, legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul art. 304 C. proc. civ., considerent pentru care în baza art. 312, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC H. SA București împotriva sentinței nr. 187 din 5 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.