ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 189/2005,

Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta A.C. împotriva pârâtelor Comisia pentru soluționarea

întâmpinărilor numită prin H.G. nr. 968/2004 și a anulat procesul-verbal și

Hotărârea comisiei, din 12 mai 2005, cu privire la reclamantă și a obligat

această pârâtă să emită o nouă hotărâre motivată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în raport cu dispozițiile legale în materie, art.

16 și 17 din Legea nr. 33/1994 și cu Legea nr. 554/2004, hotărârea atacată este

nelegală, întrucât pârâta nu s-a pronunțat motivat pe întâmpinarea reclamantei,

cu privire la suprafața propusă pentru expropriere, amplasament, oferta

expropriatorului.

Referitor la daunele solicitate,

instanța de fond a apreciat că părțile nu au o astfel de competență, astfel

încât nici instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța pe această

cerere.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, recurenta-pârâtă SC H. SA, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a pronunțat-o cu încălcarea

dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

S-a precizat că instanța curții de

apel a nesocotit probele administrate și a interpretat eronat dispozițiile H.G.

nr. 329/20002 și ale Legii nr. 33/1994.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Analizând recursul, actele și

lucrările dosarului, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține următoarele:

Din oficiu, instanța supremă a pus

în discuția părților, și competența de soluționare a pricinii în fond de către

curtea de apel, problemă dezlegată de instanță vis-a-vis de dispozițiile art.

20 din Legea nr. 33/1994, care prevăd expres în speță, competența, ca

aparținând curții de apel în raza căreia se află situat imobilul.

Pe fond, rezultă fără posibilitate

de tăgadă, că în speță, instanța de fond nu s-a pronunțat cu încălcarea

dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât s-a motivat anularea procesului-verbal

și a hotărârii comisiei, din 12 mai 2005, precizându-se de ce anume aceste acte

administrative nu sunt legale.

Corect, curtea de apel a interpretat

actul dedus judecății, motivând în fapt și în drept în raport cu prevederile

art. 16 și 17 din Legea nr. 33/1994, nelegalitatea hotărârii anulate. În speță,

Hotărârea nr. 1253/2005, a comisiei, nu a fost motivată în ceea ce privește

întâmpinarea reclamantei, respectiv nu se arată suprafața de teren propusă

pentru expropriere, amplasarea acesteia în intravilan sau extravilan, oferta

expropriatorului.

În mod legal a procedat instanța de

fond, și vis-a vis de daunele solicitate de intimata-reclamantă, în raport cu

dispozițiile art. 15, 16 și 17 din Legea nr. 33/1994, Comisia motivând o

asemenea competență, astfel încât nici instanța de judecată nu poate lua în

discuție acest aspect.

Față de toate aceste considerente,

de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/20904 și de art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că sentința atacată este legală

și temeinică, va respinge recursul declarat de SC H. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC H.

SA București împotriva sentinței civile nr. 189 din 5 august 2005 Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.