ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 296/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta J.O., în contradictoriu cu SC H. SA București și cu Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere în vederea realizării investiției de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”, numită prin H.G.

nr. 968/2004 (denumită în continuare, în conținutul prezentei decizii „Comisia”), a solicitat următoarele: - anularea hotărârii și a procesului-verbal din 12 mai 2005, întocmite de Comisie; - obligarea Comisiei la emiterea unei noi hotărâri, cu respectarea prevederilor Legii nr. 33/1994, care să conțină o ofertă a expropriatorului întemeiată pe pretențiile și susținerile reclamantei și a celorlalți proprietari ai terenurilor expropriate, precum și cu respectarea principiului „o dreaptă și prealabilă despăgubire”, respectiv la un preț de 10 Euro/mp; - obligarea expropriatorului la emiterea unei noi propuneri privind despăgubirea pentru expropriere, care să țină cont de pretențiile proprietarilor și de caracteristicile terenurilor, și - obligarea expropriatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenurile expropriate au fost ocupate, în mod abuziv, încă din anul 1990, de SC H. SA București. Urmare a demersurilor proprietarilor, a fost emisă H.G. nr. 392/2002, prin care „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria” a fost declarată de utilitate publică și de interes național, expropriator fiind Statul român, prin SC H. SA București. Reclamanta a mai arătat că declararea utilității publice nu s-a făcut cu respectarea Legii nr. 33/1994, întrucât nu a fost efectuată cercetarea prealabilă (art. 8 din lege), nu au fost întocmite planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse pentru expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor și ofertelor de despăgubire (art. 12 din lege), nu au fost notificate proprietarilor, propunerea de expropriere și procesul-verbal de cercetare prealabilă, în termen de 15 zile de la publicarea H.G.

nr. 392/2002 (art. 13 din lege) și nu au fost soluționate întâmpinările, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege (art. 15). De asemenea, reclamanta a susținut că H.G. nr. 968/2004 este nelegală și netemeinică, întrucât Comisia nu a analizat corespunzător actele și documentele înaintate de proprietarii terenurilor expropriate, s-a bazat doar pe rezultatul și concluziile raportului de expertiză tehnică, ignorând expertizele depuse de cei expropriați și nu a luat în considerare nici aspectul deosebit de important legat de situarea terenurilor în intravilan sau în extravilan, precizând și faptul că nu a fost motivată hotărârea comisiei, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 18 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 185 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei J.O., a anulat procesul-verbal și hotărârea emise de Comisie, la data de 12 mai 2005 și a obligat-o pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, motivată. În cuprinsul sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că hotărârea nr. 1253/2005, emisă de Comisie, nu este motivată față de întâmpinarea reclamantei, contravenind dispozițiilor art. 16 și 17 din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu se arată suprafața de teren propusă pentru expropriere, amplasarea acestei suprafețe de teren și ramul de cultură și, prin raportare la aceste elemente, nu se precizează oferta de preț pe metru pătrat.

Împotriva sentinței civile a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs, SC H. SA București. Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond, pe motiv că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, că sunt cuprinse în motivare, considerente contradictorii, străine de natura cauzei, precum și pentru că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. În fine, recurenta a mai susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu greșita interpretare a legii exproprierii care nu prevede sancțiuni pentru viciile de formă ale documentației, mai cu seamă că varianta, propusă de expertul evaluator și validată de Comisia constituită prin H.G. nr. 968/2004, ca ofertă de expropriere, trebuie analizată de instanță.

Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, ca și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., dar și a criticilor recurentei-pârâte, apreciază că este temeinică și legală, urmând a fi menținută, pentru următoarele considerațiuni. Prin Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, au fost stabilite măsuri și proceduri speciale, premergătoare exproprierii, după declararea utilității publice, atât cu privire la notificarea persoanelor fizice sau juridice, titulare ale drepturilor de proprietate în cauză, cât și referitor la soluționarea întâmpinărilor acestor titulari, de către comisiile constituite potrivit art. 15 din lege.

Totodată, conform art. 18 din același act normativ, urmare a analizării tuturor elementelor menționate, respectiv oferta expropriatorului, pretențiile proprietarilor și susținerile acestora, Comisia este obligată, ca în urma deliberării, să emită o hotărâre motivată, indicând dacă acceptă punctul de vedere al expropriatorului sau dacă îl respinge sau consemnând după caz învoiala părților. Stabilirea prin lege, în cazul exproprierii, a unei prevederi riguroase este pe deplin justificată, întrucât dreptul de proprietate privat trebuie apărat și respectat, după cum trebuie creat un cadru legal și coerent stabilirii despăgubirilor în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

În cauza de față, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, hotărârea Comisiei nr. 1253/2005, pronunțată la 12 mai 2005, ca și procesul-verbal, sunt cu totul nemotivate în ceea ce privește întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă J.O., în sensul că nu este indicată decât împrejurarea că aceasta nu este de acord cu oferta prezentată. Nu sunt cuprinse, însă, nici un fel de referiri nici în ceea ce privește suprafața de teren propusă, spre expropriere, de la reclamanta-intimată, amplasarea acesteia și nici argumentele pe baza cărora Comisia a acceptat oferta expropriatorului, respingând, însă, solicitările proprietarului în cauză. Criticile recurentei sunt nefondate și ca atare, nu pot fi primite față de cele sus arătate, reținând în plus, în mod special rigoarea și importanța care trebuie acordată procedurii de expropriere, în considerarea drepturilor de proprietate proteguite.

Drept urmare, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat. Înalta Curte apreciază că nefondată este și excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, întrucât pretinsa nemotivare în fapt și în drept a recursului nu se confirmă. Chiar în lipsa indicării cu precizie a textelor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recurenta și-a motivat cu suficientă claritate recursul de față, astfel că în nici un caz nu se poate susține nulitatea pentru motivul invocat. În plus, este de menționat incidența în cauză a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., potrivit cu care, în cazul hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., instanța putând să examineze cauza, sub toate aspectele. Drept urmare, va fi respinsă ca nefondată și excepția nulității recursului formulată de intimata-reclamantă J.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul de SC H. SA București împotriva sentinței civile nr. 185 din 5 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge excepția nulității recursului, invocată intimata-reclamantă J.O., prin avocat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.