ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 296/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta J.O., în contradictoriu

cu SC H. SA București și cu Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor

persoanelor propuse pentru expropriere în vederea realizării investiției de

interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul

Subcetate-Simeria”, numită prin H.G. nr. 968/2004 (denumită în continuare, în

conținutul prezentei decizii „Comisia”), a solicitat următoarele:

- anularea hotărârii și a

procesului-verbal din 12 mai 2005, întocmite de Comisie;

- obligarea Comisiei la emiterea

unei noi hotărâri, cu respectarea prevederilor Legii nr. 33/1994, care să

conțină o ofertă a expropriatorului întemeiată pe pretențiile și susținerile

reclamantei și a celorlalți proprietari ai terenurilor expropriate, precum și

cu respectarea principiului „o dreaptă și prealabilă despăgubire”, respectiv la

un preț de 10 Euro/mp;

- obligarea expropriatorului la

emiterea unei noi propuneri privind despăgubirea pentru expropriere, care să

țină cont de pretențiile proprietarilor și de caracteristicile terenurilor, și

- obligarea expropriatorilor la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că terenurile expropriate au fost ocupate, în mod abuziv, încă din anul

1990, de SC H. SA București. Urmare a demersurilor proprietarilor, a fost emisă

H.G. nr. 392/2002, prin care „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe

sectorul Subcetate-Simeria” a fost declarată de utilitate publică și de interes

național, expropriator fiind Statul român, prin SC H. SA București.

Reclamanta a mai arătat că

declararea utilității publice nu s-a făcut cu respectarea Legii nr. 33/1994,

întrucât nu a fost efectuată cercetarea prealabilă (art. 8 din lege), nu au

fost întocmite planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse pentru

expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor și ofertelor de despăgubire

(art. 12 din lege), nu au fost notificate proprietarilor, propunerea de expropriere

și procesul-verbal de cercetare prealabilă, în termen de 15 zile de la

publicarea H.G. nr. 392/2002 (art. 13 din lege) și nu au fost soluționate

întâmpinările, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege (art. 15).

De asemenea, reclamanta a susținut

că H.G. nr. 968/2004 este nelegală și netemeinică, întrucât Comisia nu a

analizat corespunzător actele și documentele înaintate de proprietarii

terenurilor expropriate, s-a bazat doar pe rezultatul și concluziile raportului

de expertiză tehnică, ignorând expertizele depuse de cei expropriați și nu a

luat în considerare nici aspectul deosebit de important legat de situarea

terenurilor în intravilan sau în extravilan, precizând și faptul că nu a fost

motivată hotărârea comisiei, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 18 din

Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 185 din 5

august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei J.O., a anulat procesul-verbal și

hotărârea emise de Comisie, la data de 12 mai 2005 și a obligat-o pe pârâtă, să

emită o nouă hotărâre, motivată.

În cuprinsul sentinței civile

pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că hotărârea nr. 1253/2005,

emisă de Comisie, nu este motivată față de întâmpinarea reclamantei,

contravenind dispozițiilor art. 16 și 17 din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu

se arată suprafața de teren propusă pentru expropriere, amplasarea acestei

suprafețe de teren și ramul de cultură și, prin raportare la aceste elemente,

nu se precizează oferta de preț pe metru pătrat.

Împotriva sentinței civile a Curții

de Apel Alba Iulia a declarat recurs, SC H. SA București.

Recurenta-pârâtă a criticat

hotărârea instanței de fond, pe motiv că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, că

sunt cuprinse în motivare, considerente contradictorii, străine de natura

cauzei, precum și pentru că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

În fine, recurenta a mai susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu

greșita interpretare a legii exproprierii care nu prevede sancțiuni pentru

viciile de formă ale documentației, mai cu seamă că varianta, propusă de

expertul evaluator și validată de Comisia constituită prin H.G. nr. 968/2004,

ca ofertă de expropriere, trebuie analizată de instanță.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, analizând hotărârea

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, ca și prin prisma

prevederilor legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ.,

dar și a criticilor recurentei-pârâte, apreciază că este temeinică și legală,

urmând a fi menținută, pentru următoarele considerațiuni.

Prin Legea nr. 33/1994, privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, au fost stabilite măsuri și

proceduri speciale, premergătoare exproprierii, după declararea utilității

publice, atât cu privire la notificarea persoanelor fizice sau juridice,

titulare ale drepturilor de proprietate în cauză, cât și referitor la

soluționarea întâmpinărilor acestor titulari, de către comisiile constituite

potrivit art. 15 din lege.

Totodată, conform art. 18 din

același act normativ, urmare a analizării tuturor elementelor menționate,

respectiv oferta expropriatorului, pretențiile proprietarilor și susținerile

acestora, Comisia este obligată, ca în urma deliberării, să emită o hotărâre

motivată, indicând dacă acceptă punctul de vedere al expropriatorului sau dacă

îl respinge sau consemnând după caz învoiala părților.

Stabilirea prin lege, în cazul

exproprierii, a unei prevederi riguroase este pe deplin justificată, întrucât

dreptul de proprietate privat trebuie apărat și respectat, după cum trebuie

creat un cadru legal și coerent stabilirii despăgubirilor în cazul exproprierii

pentru cauză de utilitate publică.

În cauza de față, după cum în mod

corect a reținut și instanța de fond, hotărârea Comisiei nr. 1253/2005,

pronunțată la 12 mai 2005, ca și procesul-verbal, sunt cu totul nemotivate în

ceea ce privește întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă J.O., în sensul

că nu este indicată decât împrejurarea că aceasta nu este de acord cu oferta

prezentată. Nu sunt cuprinse, însă, nici un fel de referiri nici în ceea ce

privește suprafața de teren propusă, spre expropriere, de la

reclamanta-intimată, amplasarea acesteia și nici argumentele pe baza cărora

Comisia a acceptat oferta expropriatorului, respingând, însă, solicitările

proprietarului în cauză.

Criticile recurentei sunt nefondate

și ca atare, nu pot fi primite față de cele sus arătate, reținând în plus, în

mod special rigoarea și importanța care trebuie acordată procedurii de

expropriere, în considerarea drepturilor de proprietate proteguite.

Drept urmare, conform art. 312 C.

proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

Înalta Curte apreciază că nefondată

este și excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin

întâmpinare, întrucât pretinsa nemotivare în fapt și în drept a recursului nu

se confirmă.

Chiar în lipsa indicării cu precizie

a textelor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recurenta și-a motivat

cu suficientă claritate recursul de față, astfel că în nici un caz nu se poate

susține nulitatea pentru motivul invocat.

În plus, este de menționat incidența

în cauză a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., potrivit cu care,

în cazul hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel, recursul nu este limitat la

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze

cauza, sub toate aspectele.

Drept urmare, va fi respinsă ca

nefondată și excepția nulității recursului formulată de intimata-reclamantă

J.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul de SC H. SA

București împotriva sentinței civile nr. 185 din 5 august 2005 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Respinge excepția nulității

recursului, invocată intimata-reclamantă J.O., prin avocat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.