ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2649/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 403 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta în cauză. A respins cererea de chemare în garanție formulată de SC H. SA București, împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția lipsei calității procesuale pasive. A admis, în parte, acțiunea civilă, introdusă de reclamanții: J.A. și J.V., împotriva pârâtului Statul Roman prin SC H. SA București și în consecință: A constatat că reclamanții, în calitate de persoane expropriate, au consimțit la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, de interes național, declarată prin H.G.

nr. 391/2002, a suprafeței de 5.213 mp. situat pe raza localității Sântămărie Orlea, astfel cum au fost identificate prin raportul de evaluare executat în cauză de către comisia de evaluare - formată din experții judiciari C.A., S.A. și L.G.T. -, parte integrantă a prezentei hotărâri. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubiri, suma de 77.861 RON, reprezentând valoarea terenurilor expropriate și suma de 28.557 RON, reprezentând prejudiciul creat acestora pentru lipsa folosului agricol de pe terenuri, pe perioada 2002-2010 - în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin H.G.

nr. 392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național, a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, desemnând, expres la art. 2 al acestui act normativ, ca expropriator, Statul Roman prin SC H. SA, în subordinea M.I.R. În scopul realizării obiectivului de utilitate publică declarat prin Hotărârea nr. 969/2004, s-a constituit, la nivelul Primăriei comunei Sîntămărie Orlea, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere. Prin intermediul acestei comisii - înființată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, terenurile au fost preluate încă din anul 1990, între care și terenurile ce au aparținut antecesorilor reclamanților, conform notificărilor transmise prin B.E.J.

O.O. din Hațeg. Reclamanții, deși de acord cu exproprierea, nu au primit despăgubirile legale, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994. Cu privire la perioada pentru care instanța urma să acorde despăgubiri, pentru nevalorificarea potențialului agricol al terenului preluat abuziv, instanța a apreciat că acestea se justifică doar de la momentul declarării utilității publice a lucrării de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, respectiv de la data publicării H.G. nr. 392/2002, act ce constituie conform art. 5 - 7 din Legea nr. 33/1994, condiția obligatorie a demarării procedurilor de expropriere. Prin decizia civilă nr. 401 din 24 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile declarate de reclamanții J.A.

și J.V. și de pârâtul Statul Român prin SC H. SA, împotriva sentinței civile nr. 403/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. și S.F., astfel cum rezultă din actele de stare civilă și extrasele de carte funciară (dosar fond). Imobilele în litigiu, înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din copia registrului agricol pentru anii 1956-1958 și 1959-1963 (fond). O parte din imobile au făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanților, J.I., prin titlul de proprietate din 1997 (apel). Conform adeverinței din 2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile procedurale instituite de Legea nr. 33/1994 (fond).

Contrar susținerilor pârâtei, terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest decret s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiții pentru obiectivul „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”. Pentru executarea acestor lucrări, fostul C.A.P. a avizat favorabil exproprierea unei suprafețe de 59,92 ha teren (apel), întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de predare a terenurilor (apel). În acest din urmă proces-verbal sunt identificate topografic terenurile expropriate, iar imobilele aparținând antecesorilor reclamanților nu figurează între aceste terenuri. Ca urmare, susținerea pârâtei în sensul că terenurile au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989 nu sunt fondate.

Imobilele în litigiu au fost expropriate prin H.G. nr. 392/2002 prin care s-a declarat utilitatea publică de interes național a obiectivului „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC H. SA Expropriatorul a demarat procedura de expropriere și implicit de acordare a despăgubirilor, notificând proprietarii în acest sens. În acest scop, pârâta i-a notificat și pe antecesorii reclamanților, toți decedați la acel moment, conform actelor de stare civilă. Față de această stare de fapt, instanța de apel a constatat nefondate excepțiile invocate de apelantă. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs, în termen legal, SC H. SA pentru motive de nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7-9 C. proc.

civ.. În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Statul Român prin SC H. SA, a susținut următoarele: - În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, este admisibilă formularea unei acțiuni având ca obiect primirea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994. - Terenul ce face obiectul prezentului dosar a fost cooperativizat, și deci nu a fost preluat de la antecesorii reclamanților. - Reclamanții-intimați nu au probat în speță proprietatea terenurilor în litigiu. - Probarea existenței dreptului de proprietate asupra terenurilor la momentul exproprierii este condiție sine gua non pentru însăși verificarea aplicabilității Legii nr. 33/1994, la speța dedusă judecății.

- Intimații-reclamanți aveau posibilitatea solicitării de despăgubiri în baza Legii nr. 1/2000, emers pe care nu au înțeles să-l întreprindă. - Decretul nr. 40/1989 este cel prin care a fost preluat terenul pentru efectuarea investiției în discuție, terenul intrând în proprietatea statului. - Față de toate susținerile menționate, se apreciază că se impune admiterea excepției admisibilității acțiunii, astfel cum ea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. - Reclamanții se pretind moștenitori ai numiților J.G., J.F., proprietari tabulari ai unor cote din terenurile pretinse a fi afectate obiectivului hidroenergetic anterior amintit. - Probatoriul administrat în speță nu a făcut dovada masei succesorale aflată în patrimoniul acestor defuncți, la data decesului.

- Intimații-reclamanți nu au probat posesia și nici proprietatea lor cu privire la terenurile în litigiu, ulterior anului 1990. - Solicităm instanței de recurs admiterea excepției dreptului la acțiune a reclamanților pentru folosul de tras, cuvenit perioadei 2002-2007. - Instanța de fond cât și cea de apel au reținut îndreptățirea intimaților-reclamanți la despăgubiri în sumă de 77.861 RON pentru prejudiciul suferit pentru lipsa folosului agricol. - Valoarea stabilită de experți de 6,3 euro/m.p. este ipotetică și nereală și nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții reținând că în zonă nu există și piață a terenurilor. Examinând decizia recurată, în raport de criticilor formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 26 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub Dosar nr. 1878/97/2010, reclamanții J.A.

și J.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin SC H. SA București, să se constate că, în calitate de persoane expropriate, au consimțit la preluarea proprietății lor imobiliare, de către pârât - prin expropriere - pentru realizarea obiectivului de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, declarată de utilitate publică, prin H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să le achite suma de 200.477 RON, reprezentând contravaloarea terenurilor (9 euro/mp.) și suma de 130.380 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestora pe ultimii 20 de ani, ce urmează a se efectua în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. și S.F., astfel cum rezultă din actele de stare civilă și extrasele de carte funciară (fond). Imobilele în litigiu, înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din copia registrului agricol pentru anii 1956-1958 și 1959-1963 (fond). O parte din imobile au făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanților, J.I., prin titlul de proprietate nr. 13990/14/1997 (apel). Conform adeverinței din 2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile procedurale instituite de Legea nr. 33/1994 (fond).

Contrar susținerilor pârâtei, terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest decret s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiții pentru obiectivul „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”. Prin urmare, imobilele în litigiu au fost expropriate prin H.G. nr. 392/2002 prin care s-a declarat utilitatea publică de interes național a obiectivului „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC H. SA În ce privește excepția inadmisibilității, se reține faptul că există două argumente: că terenul era ocupat înainte de apariția Legii nr. 33/1994, astfel că această lege nu este aplicabilă și că exproprierea a operat în baza Decretului nr. 40/1989.

Imobilele în litigiu au fost expropriate în 2002, prin H.G. nr. 392/2002, astfel că Legea nr. 33/1994 este pe deplin aplicabilă. De altfel, câtă vreme, până la apariția H.G. nr. 392/2002 terenurile în litigiu nu erau declarate de utilitate publică, dreptul la acțiune în despăgubiri nu era născut, astfel că nu se puteau obține despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994, în acest sens fiind și jurisprudența instanței supreme. Reținând că exproprierea terenurilor în litigiu a avut loc prin H.G. nr. 392/2002, instanța de apel în mod corect a reținut reclamanții puteau beneficia de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 1/2000, întrucât această dispoziție este anterioară exproprierii.

În ce privește excepția prematurității, se reține că susținerile recurentei sunt de asemenea nefondate, întrucât nu pot fi imputate reclamanților nici lipsa procedurilor prealabile stabilite de Legea nr. 33/1994, la care face referire recurenta și nici la lipsa unei despăgubiri echitabile pentru terenurile expropriate și ocupate de construcțiile hidroenergetice și apele lacului de acumulare din zona Bucium-Subcetate. Contrar susținerilor apelantei, procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 a fost finalizată, fiind eliberat titlu de proprietate pentru terenurile neafectate de lac, iar pentru cele în litigiu, reclamanții fiind îndrumați să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994. Nici excepția lipsei calității procesuale pasive a SC H. SA nu poate fi primită, câtă vreme prin actul normativ de declarare a utilității publice, s-a stabilit că expropriatorul Statul Român este reprezentat de pârâtă (art. 2 din H.G.

nr. 392/2002). În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se reține că, din cele ce preced, antecesorul reclamanților, defunctul J.I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor cooperativizate de la antecesorii reclamanților, inclusiv cele în litigiu. Dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanților a fost recunoscut atât prin eliberarea titlului de proprietate pentru o parte din imobile, cât și prin recomandarea făcută reclamanților de organele statului, în speță Primăria comunei Sîntamaria Orlea, de a urma procedura Legii nr. 33/1994 pentru a obține despăgubiri pentru imobilele în litigiu care, fiind expropriate, nu mai puteau face obiectul restituirii în natură.

De altfel, îndreptățirea antecesorilor reclamanților la despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994 a fost recunoscută de Statul Român prin demararea de către pârâtă a procedurii prevăzută de legea de expropriere, aceasta, după apariția H.G. nr. 392/2002, notificându-i pe antecesorii reclamanților cu privire la oferta de acordare a despăgubirilor. Această procedură nu a fost finalizată, întrucât, la data notificării, antecesorii reclamanților erau decedați, iar reclamanții nu au avut cunoștință de aceste notificări. Față de aceste circumstanțe, se constată că reclamanții justifică legitimare procesuală activă, dreptul lor de proprietate asupra imobilelor în litigiu fiind recunoscut prin decizii ale instituțiilor administrative, astfel că reclamanții au un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C.E.D.O.

În speță, prin titlul de proprietate nr. 13990/14/1997 și adeverința nr. 1329/2010, statul, prin instituțiile sale administrative, a recunoscut reclamanților îndreptățirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile neafectate de lacul de acumulare și respectiv la despăgubiri pentru terenul expropriat. În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 statul are dreptul să exproprieze bunuri pentru cauză de utilitate publică. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1, este ca această lipsire de libertate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și rezonabilă, atât sub aspectul cuantumului cât și al termenului în care trebuie să intervină. Așadar, față de cele reținute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul român prin SC H. SA, împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin SC H. SA împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.