ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2649/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2649/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 403 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta în cauză.

A respins cererea de chemare

în garanție formulată de SC H. SA București, împotriva chematului în garanție Ministerul

Finanțelor Publice, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.

A admis, în parte, acțiunea

civilă, introdusă de reclamanții: J.A. și J.V., împotriva pârâtului Statul Roman

prin SC H. SA București și în consecință:

A constatat că reclamanții,

în calitate de persoane expropriate, au consimțit la exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, de interes național, declarată prin H.G. nr. 391/2002, a suprafeței

de 5.213 mp. situat pe raza localității Sântămărie Orlea, astfel cum au fost identificate

prin raportul de evaluare executat în cauză de către comisia de evaluare - formată

din experții judiciari C.A., S.A. și L.G.T. -, parte integrantă a prezentei hotărâri.

Pârâtul a fost obligat

să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubiri, suma de 77.861 RON, reprezentând

valoarea terenurilor expropriate și suma de 28.557 RON, reprezentând prejudiciul

creat acestora pentru lipsa folosului agricol de pe terenuri, pe perioada 2002-2010

- în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin H.G. nr. 392/2002,

Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național, a lucrării

„Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, desemnând,

expres la art. 2 al acestui act normativ, ca expropriator, Statul Roman prin SC

H. SA, în subordinea M.I.R.

În scopul realizării obiectivului

de utilitate publică declarat prin Hotărârea nr. 969/2004, s-a constituit, la nivelul

Primăriei comunei Sîntămărie Orlea, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor

propuse pentru expropriere.

Prin intermediul acestei

comisii - înființată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, terenurile au

fost preluate încă din anul 1990, între care și terenurile ce au aparținut antecesorilor

reclamanților, conform notificărilor transmise prin B.E.J. O.O. din Hațeg.

Reclamanții, deși de acord

cu exproprierea, nu au primit despăgubirile legale, conform art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

Cu privire la perioada

pentru care instanța urma să acorde despăgubiri, pentru nevalorificarea potențialului

agricol al terenului preluat abuziv, instanța a apreciat că acestea se justifică

doar de la momentul declarării utilității publice a lucrării de interes național

„Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, respectiv

de la data publicării H.G. nr. 392/2002, act ce constituie conform art. 5 - 7 din

Legea nr. 33/1994, condiția obligatorie a demarării procedurilor de expropriere.

Prin decizia civilă

nr. 401 din 24 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile

declarate de reclamanții J.A. și J.V. și de pârâtul Statul Român prin SC H. SA,

împotriva sentinței civile nr. 403/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanții sunt moștenitorii

proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. și S.F., astfel cum rezultă

din actele de stare civilă și extrasele de carte funciară (dosar fond).

Imobilele în litigiu,

înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din copia

registrului agricol pentru anii 1956-1958 și 1959-1963 (fond).

O parte din imobile au

făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanților, J.I., prin titlul de

proprietate din 1997 (apel).

Conform adeverinței din

2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică

a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile procedurale

instituite de Legea nr. 33/1994 (fond).

Contrar susținerilor pârâtei,

terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest

decret s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiții pentru obiectivul „Amenajarea

hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”. Pentru executarea

acestor lucrări, fostul C.A.P. a avizat favorabil exproprierea unei suprafețe de

59,92 ha teren (apel), întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de predare a

terenurilor (apel). În acest din urmă proces-verbal sunt identificate topografic

terenurile expropriate, iar imobilele aparținând antecesorilor reclamanților nu

figurează între aceste terenuri. Ca urmare, susținerea pârâtei în sensul că terenurile

au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989 nu sunt fondate.

Imobilele în litigiu au

fost expropriate prin H.G. nr. 392/2002 prin care s-a declarat utilitatea publică

de interes național a obiectivului „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe

sectorul Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC H. SA

Expropriatorul a demarat

procedura de expropriere și implicit de acordare a despăgubirilor, notificând proprietarii

în acest sens.

În acest scop, pârâta

i-a notificat și pe antecesorii reclamanților, toți decedați la acel moment, conform

actelor de stare civilă.

Față de această stare

de fapt, instanța de apel a constatat nefondate excepțiile invocate de apelantă.

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată, a declarat recurs, în termen legal, SC H. SA pentru motive de

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ..

În dezvoltarea criticilor

formulate, pârâtul Statul Român prin SC H. SA, a susținut următoarele:

- În ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, este admisibilă

formularea unei acțiuni având ca obiect primirea de despăgubiri în temeiul Legii

nr. 33/1994.

- Terenul ce face obiectul

prezentului dosar a fost cooperativizat, și deci nu a fost preluat de la antecesorii

reclamanților.

- Reclamanții-intimați

nu au probat în speță proprietatea terenurilor în litigiu.

- Probarea existenței

dreptului de proprietate asupra terenurilor la momentul exproprierii este condiție

sine gua non pentru însăși verificarea aplicabilității Legii nr. 33/1994, la speța

dedusă judecății.

- Intimații-reclamanți

aveau posibilitatea solicitării de despăgubiri în baza Legii nr. 1/2000, emers pe

care nu au înțeles să-l întreprindă.

- Decretul nr. 40/1989

este cel prin care a fost preluat terenul pentru efectuarea investiției în discuție,

terenul intrând în proprietatea statului.

- Față de toate susținerile

menționate, se apreciază că se impune admiterea excepției admisibilității acțiunii,

astfel cum ea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

- Reclamanții se pretind

moștenitori ai numiților J.G., J.F., proprietari tabulari ai unor cote din terenurile

pretinse a fi afectate obiectivului hidroenergetic anterior amintit.

- Probatoriul administrat

în speță nu a făcut dovada masei succesorale aflată în patrimoniul acestor defuncți,

la data decesului.

- Intimații-reclamanți

nu au probat posesia și nici proprietatea lor cu privire la terenurile în litigiu,

ulterior anului 1990.

- Solicităm instanței

de recurs admiterea excepției dreptului la acțiune a reclamanților pentru folosul

de tras, cuvenit perioadei 2002-2007.

- Instanța de fond cât

și cea de apel au reținut îndreptățirea intimaților-reclamanți la despăgubiri în

sumă de 77.861 RON pentru prejudiciul suferit pentru lipsa folosului agricol.

- Valoarea stabilită de

experți de 6,3 euro/m.p. este ipotetică și nereală și nu respectă dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții reținând că în zonă nu există

și piață a terenurilor.

Examinând decizia recurată,

în raport de criticilor formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea civilă înregistrată

la data de 26 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub Dosar nr. 1878/97/2010,

reclamanții J.A. și J.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,

prin SC H. SA București, să se constate că, în calitate de persoane expropriate,

au consimțit la preluarea proprietății lor imobiliare, de către pârât - prin expropriere

- pentru realizarea obiectivului de interes național „Amenajarea Hidroenergetică

a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, declarată de utilitate publică, prin

H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să le achite suma de 200.477 RON, reprezentând

contravaloarea terenurilor (9 euro/mp.) și suma de 130.380 RON reprezentând contravaloarea

lipsei de folosință a acestora pe ultimii 20 de ani, ce urmează a se efectua în

termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Reclamanții sunt moștenitorii

proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. și S.F., astfel cum rezultă

din actele de stare civilă și extrasele de carte funciară (fond).

Imobilele în litigiu,

înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din copia

registrului agricol pentru anii 1956-1958 și 1959-1963 (fond).

O parte din imobile au

făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanților, J.I., prin titlul de

proprietate nr. 13990/14/1997 (apel).

Conform adeverinței din

2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică

a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile procedurale

instituite de Legea nr. 33/1994 (fond).

Contrar susținerilor pârâtei,

terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest

decret s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiții pentru obiectivul „Amenajarea

hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”.

Prin urmare, imobilele

în litigiu au fost expropriate prin H.G. nr. 392/2002 prin care s-a declarat utilitatea

publică de interes național a obiectivului „Amenajarea hidroenergetică a râului

Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC

H. SA

În ce privește excepția

inadmisibilității, se reține faptul că există două argumente: că terenul era ocupat

înainte de apariția Legii nr. 33/1994, astfel că această lege nu este aplicabilă

și că exproprierea a operat în baza Decretului nr. 40/1989.

Imobilele în litigiu au

fost expropriate în 2002, prin H.G. nr. 392/2002, astfel că Legea nr. 33/1994 este

pe deplin aplicabilă.

De altfel, câtă vreme,

până la apariția H.G. nr. 392/2002 terenurile în litigiu nu erau declarate de utilitate

publică, dreptul la acțiune în despăgubiri nu era născut, astfel că nu se puteau

obține despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994, în acest sens fiind și jurisprudența

instanței supreme.

Reținând că exproprierea

terenurilor în litigiu a avut loc prin H.G. nr. 392/2002, instanța de apel în mod

corect a reținut reclamanții puteau beneficia de dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 1/2000, întrucât această dispoziție este anterioară exproprierii.

În ce privește excepția

prematurității, se reține că susținerile recurentei sunt de asemenea nefondate,

întrucât nu pot fi imputate reclamanților nici lipsa procedurilor prealabile stabilite

de Legea nr. 33/1994, la care face referire recurenta și nici la lipsa unei despăgubiri

echitabile pentru terenurile expropriate și ocupate de construcțiile hidroenergetice

și apele lacului de acumulare din zona Bucium-Subcetate.

Contrar susținerilor apelantei,

procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 a fost finalizată, fiind eliberat titlu

de proprietate pentru terenurile neafectate de lac, iar pentru cele în litigiu,

reclamanții fiind îndrumați să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994.

Nici excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC H. SA nu poate fi primită, câtă vreme prin actul normativ

de declarare a utilității publice, s-a stabilit că expropriatorul Statul Român este

reprezentat de pârâtă (art. 2 din H.G. nr. 392/2002).

În ce privește excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, se reține că, din cele ce preced,

antecesorul reclamanților, defunctul J.I. a solicitat reconstituirea dreptului de

proprietate asupra imobilelor cooperativizate de la antecesorii reclamanților, inclusiv

cele în litigiu. Dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanților a fost recunoscut

atât prin eliberarea titlului de proprietate pentru o parte din imobile, cât și

prin recomandarea făcută reclamanților de organele statului, în speță Primăria comunei

Sîntamaria Orlea, de a urma procedura Legii nr. 33/1994 pentru a obține despăgubiri

pentru imobilele în litigiu care, fiind expropriate, nu mai puteau face obiectul

restituirii în natură.

De altfel, îndreptățirea

antecesorilor reclamanților la despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994 a fost recunoscută

de Statul Român prin demararea de către pârâtă a procedurii prevăzută de legea de

expropriere, aceasta, după apariția H.G. nr. 392/2002, notificându-i pe antecesorii

reclamanților cu privire la oferta de acordare a despăgubirilor.

Această procedură nu a

fost finalizată, întrucât, la data notificării, antecesorii reclamanților erau decedați,

iar reclamanții nu au avut cunoștință de aceste notificări.

Față de aceste circumstanțe,

se constată că reclamanții justifică legitimare procesuală activă, dreptul lor de

proprietate asupra imobilelor în litigiu fiind recunoscut prin decizii ale instituțiilor

administrative, astfel că reclamanții au un bun în sensul art. 1 din Protocolul

Adițional nr. 1 la C.E.D.O.

În speță, prin titlul

de proprietate nr. 13990/14/1997 și adeverința nr. 1329/2010, statul, prin instituțiile

sale administrative, a recunoscut reclamanților îndreptățirea acestora la reconstituirea

dreptului de proprietate pentru terenurile neafectate de lacul de acumulare și respectiv

la despăgubiri pentru terenul expropriat.

În temeiul art. 1 din

Protocolul nr. 1 statul are dreptul să exproprieze bunuri pentru cauză de utilitate

publică. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1, este ca această lipsire de

libertate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și rezonabilă, atât sub

aspectul cuantumului cât și al termenului în care trebuie să intervină.

Așadar, față de cele reținute,

se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul român prin SC H.

SA, împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin SC H. SA împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai

2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.