ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele: Reclamanții P.I. și S.L. în contradictoriu cu pârâtele Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor de pe lângă Primăria comunei Sântămărie Orlea și SC H.E. SA București au solicitat stabilirea prețului la imobilul-teren ce le-a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite pentru acest imobil, precum și a prejudiciului cauzat prin nefolosință pe o durată de 16 ani. Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că sunt proprietarii acestui imobil, care a fost preluat de către stat prin SC H.E. SA, încă din anul 1990, pentru realizarea unei investiții de interes național, fără însă să le fie acordate despăgubiri.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 33/1994. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 148 din 10 septembrie 2008 a respins excepțiile de prematuritate și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta SC H.E. SA, a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Guvernamentală de soluționare a întâmpinărilor constituită prin H.G. nr. 968/2004 cu sediul în Primăria Sântămărie Orlea, jud. Hunedoara, a admis parțial acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată, a luat act că reclamanții, în calitate de persoane expropriate, au consimțit ca pentru cauza de utilitate publică declarată prin H.G.

nr. 392/2002 privind realizarea lucrării de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate-Simeria” să fie preluate prin expropriere, de către pârâtă, terenurile în suprafață de 34.049,02 mp –arabil, pășune și fânaț, pe raza comunei Sântămărie Orlea și a comunei Bretea Română, astfel cum au fost identificate și evaluate prin expertiza judiciară executată în cauză de Comisia compusă din experții judiciari S.M., C.A. și S.A. din cadrul Biroului de Expertize Judiciare Hunedoara, a fost obligată pârâta SC H.E. SA București, pentru statul român, (în calitate de expropriator) să achite reclamantei în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, despăgubiri în sumă de 888.672 lei, reprezentând valoarea terenului expropriat și în sumă de 149.781 lei pentru prejudiciul cauzat prin lipsa folosului agricol după acesta, pentru perioada 2002-2008, inclusiv, acțiunea fiind respinsă în rest.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, ca moștenitori ai proprietarilor tabulari au calitate de persoane expropriate în condițiile art. 22 din Legea nr. 33/1994, aspect necontestat de părți. Reclamanții au declarat că sunt de acord cu transferul proprietăților imobiliare către pârâtă, dar nu au acceptat oferta de expropriere, respectiv despăgubirile la prețul impus de 2,04 Euro/mp pentru terenul arabil și de 1,47 Euro/mp pentru terenul de categorie fânaț și pășune. Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică impune ca despăgubirea echitabilă și prealabilă în astfel de exproprieri să se facă prin hotărâre judecătorească. Tribunalul, reținând că în cauză părțile nu au ajuns la un acord de voință cu privire la cuantumul despăgubirilor, a numit o comisie de evaluare în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, concluziile raportului de expertiză judiciară fiind însușite de părțile din proces, fără obiecțiuni.

Despăgubirile au fost calculate ținând cont de criteriile impuse de dispozițiile actului normativ anterior menționat, în funcție de valoarea reală a imobilului și de prejudiciul creat proprietarilor, astfel încât valoarea terenului a fost stabilită conform variantei II a raportului de expertiză la 888.672 lei, iar valoarea producției agricole la 149.789 lei pentru perioada celor 6 ani (2002-2008), potrivit calculului 24.963,5 lei producție medie anuală pe hectar x 6 ani. Prin urmare, prima instanță a apreciat că valoarea stabilită de Comisia de evaluare desemnată în cauză la suma de 8,3 Euro/mp, precum, și valoarea folosului de tras după acesta, de 8520 lei/an, pentru perioada 2002-2008 inclusiv, reprezintă o despăgubire echitabilă.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către pârâta SC H.E. SA, care a criticat hotărârea primei instanțe susținând că aceasta conține motive contradictorii, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Pârâta a argumentat că soluționarea exproprierii trebuia analizată doar ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de Legea specială nr. 33/1994, etapă peste care în mod nepermis s-a sărit. Expertiza efectuată în cauză nu corespunde valorilor reale, oferta făcută reclamanților depășind cu aproape de 10 ori valoarea imobilului de pe piața imobiliară si totodată reclamanții nu au dovedit calitatea de proprietari ai terenului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 93 A din 6 mai 2009 a admis apelul declarat de SC H.E. SA, a desființat sentința atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că cererea de chemare in judecata nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 112 C. proc. civ., lipsind obiectul său, respectiv identificarea numărului de carte funciară, al numărului topografic, a localității unde se afla imobilele. Reclamanții aveau obligația de a indica de la cine au fost expropriate terenurile, când și în ce temei legal, aveau obligația de a identifica terenurile cu date de carte funciara și de a depune la dosar extrase de carte funciară, în original, de a face dovada că sunt moștenitorii persoanelor înscrise în cartea funciară, în ce cote și în ce temei legal.

Curtea a considerat necesar ca reclamanții să precizeze pentru ce perioadă solicită despăgubiri, prima instanță admițând acțiunea pentru perioada 2002-2008, fără a motiva in niciun mod aceasta soluție, deși inițial reclamanții au indicat că terenul a le-a ieșit din posesie din anul 1990. Împotriva deciziei au declarat recurs toate părțile cauzei. Prin recursul formulat, reclamanții P.I. și S.L. au exprimat critic vizând faptul că în mod greșit aceasta a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele dispuse de art. 112 C. proc. civ., atât timp cât au solicitat clar să se constate că suprafața reală supusă procedurii de expropriere este de 34049,02 mp, petit precizat ca urmare a constatărilor raportului de expertiză și să o oblige pe pârâtă la plata valorii reale a imobilului expropriat și a contravalorii prejudiciului.

Reclamanții au arătat că nu au putut preciza întinderea corectă a suprafeței expropriate de la început, întrucât terenul se află din anul 1990 sub ape, dar în dovedirea situației de fapt au depus toate documentele pe care le-au considerat pertinente și care le-au fost solicitate. Susțin, în concluzie, că și-au indicat obiectul cererii de chemare în judecată și au depus extrasele de C.F. în dovedirea pretențiilor. Curtea a apreciat eronat că reclamanții nu au precizat începând cu ce dată doresc despăgubiri pentru lipsă de folosință, prima instanță a acordat aceste despăgubiri începând cu anul 2002 întrucât în acest an s-a emis H.G. nr. 392 privind acordarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate și procedura privind amenajarea Hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate Simeria.

Reclamanții mai impută instanței de apel faptul că pentru prima dată în această etapă procesuală a pus problema lipsei calității lor procesuale active, excepție neinvocată la tribunal și neîntemeiată. Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea soluției primei instanțe. Recursul pârâtei SC H.E. SA București, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ. conține drept critică majoră faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel cu care a fost învestită și a reiterat criticile formulate în calea de atac anterioară. Susține că instanța de apel nu s-a pronunțat, cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, a inadmisibilității acțiunii.

Pârâta argumentează că neamendarea respingerii de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesual active a reclamanților, a temeiniciei dreptului invocat, a respingerii excepției prematurității acțiunii, coroborat cu reținerea spre judecare fără justa motivare de drept, sunt omisiuni ale instanței de apel, care nu conferă soluției pronunțate de aceasta legalitatea impusă de cenzurarea unei hotărâri judecătorești netemeinice. Analizând recursurile, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente: În drept, potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Constatarea faptelor, așa cum rezultă ele din actele și dovezile administrate de părți, este atributul instanțelor de fond, iar hotărârea trebuie să fie motivată cu, suficientă claritate, cu privire la starea de fapt prin trimitere la probele de la dosar, obligația judecătorilor de a-și motiva hotărârile constituind una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil. În cauza dedusă judecății, instanța de apel s-a rezumat la o motivare formulată în termeni generali și pe un motiv străin cererii cu care a fost învestită, prin care nu a răspuns în concret criticilor formulate prin apel de către pârâtă. În drept, apelul este o cale devolutivă de atac care permite examinarea și judecarea din nou a fondului litigiului, în scopul de a răspunde motivelor de apel cu judecata cărora a fost învestită.

Efectul devolutiv al apelului dă dreptul apelantului să repună în discuție aspectele de fapt ale pricinii, motiv pentru care, în caz de reformare, instanța de apel trebuie să arate, în mod explicit, care împrejurări de fapt și de drept au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe, hotărârea trebuind să conțină apărările și susținerile părților, considerentele de fapt și de drept pe care se fundamentează, cu arătarea rațiunii care a determinat admiterea sau respingerea căii de atac , așa cum prevăd dispozițiile art. 261 C. proc. civ. În speța supusă analizei, instanța de apel nu a analizat starea de fapt sub nici un aspect și nu a răspuns motivelor de apel cu care a fost învestită prin apelul pârâtei, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de apel.

Soluționând apelul, instanța de control devolutiv a cercetat îndeplinirea cerințelor dispuse de art. 112 C. proc. civ., făcând o analiză străină de criticile aduse sentinței apelate și lăsând necercetate, în fond, motivele de apel invocate de către pârâtă.

Astfel, pronunțând decizia recurată Curtea nu a răspuns criticilor pe aspectul inadmisibilității acțiunii, în raport de argumentele pârâtei, în sensul că, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994 prevăd că demersul judiciar poate fi inițiat de expropriator, după parcurgerea procedurii premergătoare speciale, precum și a nerespectării procedurii prealabile dispuse de Legea nr. 33/1994, pentru situația exproprierilor pentru utilitate publică operate anterior anului 1994. Nu a analizat temeinicia și legalitatea soluției primei instanțe în ceea ce privește excepțiile invocate, privind prematuritatea acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamanților, a modalității de stabilire a despăgubirilor, nereținând în analiza sa, prin raportare la aceste critici, niciun argument pentru care trebuie invalidată hotărârea tribunalului.

Se poate imputa instanței de apel că nu a arătat considerentele pe care și-a întemeiat soluția, respectiv argumentele pentru care a înlăturat în totalitate probele administrate si analizate de prima instanță, considerent pentru care se apreciază ca fiind nelegală decizia atacată, ceea ce justifică totodată interesul pârâtei SC H.E. SA în susținerea prezentei căi de atac extraordinare. Înalta Curte, în speța supusă analizei, apreciind natura contradictorie a considerentelor hotărârii atacate și faptul că nu a răspuns motivelor de apel invocate de către pârâtă, reține că exercitarea controlului judiciar nu este posibilă și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 314 C. proc.

civ., se impune casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și celorlalte critici formulate prin motivele de recurs de pârâtă, sub formă de apărări și va avea în vedere apărările de fond susținute de reclamanți prin cererea de recurs și întâmpinarea din apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursurile declarate de reclamanții P.I., S.L. și pârâta SC H.E. SA împotriva deciziei nr. 93A din 6 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de Apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.