ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând

asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:

Reclamanții

P.I. și S.L. în contradictoriu cu pârâtele Comisia pentru soluționarea

întâmpinărilor de pe lângă Primăria comunei Sântămărie Orlea și SC H.E. SA

București au solicitat stabilirea prețului la imobilul-teren ce le-a fost

expropriat pentru cauză de utilitate publică și obligarea pârâtelor la plata

despăgubirilor cuvenite pentru acest imobil, precum și a prejudiciului cauzat

prin nefolosință pe o durată de 16 ani.

Motivând

acțiunea, reclamanții au arătat că sunt proprietarii acestui imobil, care a

fost preluat de către stat prin SC H.E. SA, încă din anul 1990, pentru

realizarea unei investiții de interes național, fără însă să le fie acordate

despăgubiri.

În drept,

au fost invocate prevederile Legii nr. 33/1994.

Învestit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 148 din

10 septembrie 2008 a respins excepțiile de prematuritate și a lipsei calității

procesuale pasive, invocate de pârâta SC H.E. SA, a constatat lipsa calității

procesuale pasive a pârâtei Comisia Guvernamentală de soluționare a

întâmpinărilor constituită prin H.G. nr. 968/2004 cu sediul în Primăria

Sântămărie Orlea, jud. Hunedoara, a admis parțial acțiunea reclamanților,

astfel cum a fost precizată, a luat act că reclamanții, în calitate de persoane

expropriate, au consimțit ca pentru cauza de utilitate publică declarată prin H.G.

nr. 392/2002 privind realizarea lucrării de interes național „Amenajarea

hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate-Simeria” să fie preluate

prin expropriere, de către pârâtă, terenurile în suprafață de 34.049,02 mp

–arabil, pășune și fânaț, pe raza comunei Sântămărie Orlea și a comunei Bretea

Română, astfel cum au fost identificate și evaluate prin expertiza judiciară

executată în cauză de Comisia compusă din experții judiciari S.M., C.A. și S.A.

din cadrul Biroului de Expertize Judiciare Hunedoara, a fost obligată pârâta SC

H.E. SA București, pentru statul român, (în calitate de expropriator) să achite

reclamantei în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri,

despăgubiri în sumă de 888.672 lei, reprezentând valoarea terenului expropriat

și în sumă de 149.781 lei pentru prejudiciul cauzat prin lipsa folosului

agricol după acesta, pentru perioada 2002-2008, inclusiv, acțiunea fiind

respinsă în rest.

Pentru a

se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, ca moștenitori ai

proprietarilor tabulari au calitate de persoane expropriate în condițiile art. 22

din Legea nr. 33/1994, aspect necontestat de părți.

Reclamanții

au declarat că sunt de acord cu transferul proprietăților imobiliare către

pârâtă, dar nu au acceptat oferta de expropriere, respectiv despăgubirile la

prețul impus de 2,04 Euro/mp pentru terenul arabil și de 1,47 Euro/mp pentru

terenul de categorie fânaț și pășune.

Legea nr.

33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică impune ca

despăgubirea echitabilă și prealabilă în astfel de exproprieri să se facă prin

hotărâre judecătorească.

Tribunalul,

reținând că în cauză părțile nu au ajuns la un acord de voință cu privire la

cuantumul despăgubirilor, a numit o comisie de evaluare în condițiile art. 25

din Legea nr. 33/1994, concluziile raportului de expertiză judiciară fiind

însușite de părțile din proces, fără obiecțiuni.

Despăgubirile

au fost calculate ținând cont de criteriile impuse de dispozițiile actului

normativ anterior menționat, în funcție de valoarea reală a imobilului și de

prejudiciul creat proprietarilor, astfel încât valoarea terenului a fost

stabilită conform variantei II a raportului de expertiză la 888.672 lei, iar

valoarea producției agricole la 149.789 lei pentru perioada celor 6 ani

(2002-2008), potrivit calculului 24.963,5 lei producție medie anuală pe hectar

x 6 ani.

Prin

urmare, prima instanță a apreciat că valoarea stabilită de Comisia de evaluare

desemnată în cauză la suma de 8,3 Euro/mp, precum, și valoarea folosului de

tras după acesta, de 8520 lei/an, pentru perioada 2002-2008 inclusiv,

reprezintă o despăgubire echitabilă.

Hotărârea

primei instanțe a fost atacată cu apel de către pârâta SC H.E. SA, care a criticat

hotărârea primei instanțe susținând că aceasta conține motive contradictorii,

instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății.

Pârâta a

argumentat că soluționarea exproprierii trebuia analizată doar ca urmare a

aplicării procedurii prevăzute de Legea specială nr. 33/1994, etapă peste care în

mod nepermis s-a sărit.

Expertiza

efectuată în cauză nu corespunde valorilor reale, oferta făcută reclamanților

depășind cu aproape de 10 ori valoarea imobilului de pe piața imobiliară si

totodată reclamanții nu au dovedit calitatea de proprietari ai terenului.

Curtea de

Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 93 A din 6 mai 2009 a admis apelul declarat de SC H.E. SA, a desființat sentința atacata si a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a

se pronunța astfel instanța de apel a reținut că cererea de chemare in judecata

nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 112 C. proc. civ.,

lipsind obiectul său, respectiv identificarea numărului de carte funciară, al

numărului topografic, a localității unde se afla imobilele.

Reclamanții

aveau obligația de a indica de la cine au fost expropriate terenurile, când și în

ce temei legal, aveau obligația de a identifica terenurile cu date de carte

funciara și de a depune la dosar extrase de carte funciară, în original, de a

face dovada că sunt moștenitorii persoanelor înscrise în cartea funciară, în ce

cote și în ce temei legal.

Curtea a

considerat necesar ca reclamanții să precizeze pentru ce perioadă solicită despăgubiri,

prima instanță admițând acțiunea pentru perioada 2002-2008, fără a motiva in

niciun mod aceasta soluție, deși inițial reclamanții au indicat că terenul a le-a

ieșit din posesie din anul 1990.

Împotriva

deciziei au declarat recurs toate părțile cauzei.

Prin

recursul formulat, reclamanții P.I. și S.L. au exprimat critic vizând faptul că

în mod greșit aceasta a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele dispuse de

art. 112 C. proc. civ., atât timp cât au solicitat clar să se constate că

suprafața reală supusă procedurii de expropriere este de 34049,02 mp, petit

precizat ca urmare a constatărilor raportului de expertiză și să o oblige pe

pârâtă la plata valorii reale a imobilului expropriat și a contravalorii prejudiciului.

Reclamanții

au arătat că nu au putut preciza întinderea corectă a suprafeței expropriate de

la început, întrucât terenul se află din anul 1990 sub ape, dar în dovedirea

situației de fapt au depus toate documentele pe care le-au considerat pertinente

și care le-au fost solicitate.

Susțin,

în concluzie, că și-au indicat obiectul cererii de chemare în judecată și au

depus extrasele de C.F. în dovedirea pretențiilor.

Curtea a

apreciat eronat că reclamanții nu au precizat începând cu ce dată doresc

despăgubiri pentru lipsă de folosință, prima instanță a acordat aceste

despăgubiri începând cu anul 2002 întrucât în acest an s-a emis H.G. nr. 392

privind acordarea despăgubirilor pentru terenurile expropriate și procedura

privind amenajarea Hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate

Simeria.

Reclamanții

mai impută instanței de apel faptul că pentru prima dată în această etapă

procesuală a pus problema lipsei calității lor procesuale active, excepție

neinvocată la tribunal și neîntemeiată.

Au solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea soluției primei

instanțe.

Recursul

pârâtei SC H.E. SA București, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4,

7 și 8 C. proc. civ. conține drept critică majoră faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra motivelor de apel cu care a fost învestită și a reiterat criticile

formulate în calea de atac anterioară.

Susține

că instanța de apel nu s-a pronunțat, cu prioritate asupra excepțiilor de

procedură și de fond invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive a

pârâtei, a inadmisibilității acțiunii.

Pârâta

argumentează că neamendarea respingerii de către instanța de fond a excepției

lipsei calității procesual active a reclamanților, a temeiniciei dreptului

invocat, a respingerii excepției prematurității acțiunii, coroborat cu

reținerea spre judecare fără justa motivare de drept, sunt omisiuni ale

instanței de apel, care nu conferă soluției pronunțate de aceasta legalitatea

impusă de cenzurarea unei hotărâri judecătorești netemeinice.

Analizând

recursurile, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care

casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Constatarea

faptelor, așa cum rezultă ele din actele și dovezile administrate de părți,

este atributul instanțelor de fond, iar hotărârea trebuie să fie motivată cu,

suficientă claritate, cu privire la starea de fapt prin trimitere la probele de

la dosar, obligația judecătorilor de a-și motiva hotărârile constituind una

dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil.

În cauza

dedusă judecății, instanța de apel s-a rezumat la o motivare formulată în

termeni generali și pe un motiv străin cererii cu care a fost învestită, prin

care nu a răspuns în concret criticilor formulate prin apel de către pârâtă.

În drept, apelul este o cale devolutivă de atac care permite examinarea

și judecarea din nou a fondului litigiului, în scopul de a răspunde motivelor

de apel cu judecata cărora a fost învestită.

Efectul devolutiv al apelului dă dreptul apelantului să repună în

discuție aspectele de fapt ale pricinii, motiv pentru care, în caz de

reformare, instanța de apel trebuie să arate, în mod explicit, care împrejurări

de fapt și de drept au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe,

hotărârea trebuind să conțină apărările și susținerile părților, considerentele

de fapt și de drept pe care se fundamentează, cu arătarea rațiunii care a

determinat admiterea sau respingerea căii de atac , așa cum prevăd dispozițiile

art. 261 C.

proc. civ.

În speța

supusă analizei, instanța de apel nu a analizat starea de fapt sub nici un

aspect și nu a răspuns motivelor de apel cu care a fost învestită prin apelul

pârâtei, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de apel.

Soluționând

apelul, instanța de control devolutiv a cercetat îndeplinirea cerințelor dispuse

de art. 112 C. proc. civ., făcând o analiză străină de criticile aduse

sentinței apelate și lăsând necercetate, în fond, motivele de apel invocate de

către pârâtă.

Astfel,

pronunțând decizia recurată Curtea nu a răspuns criticilor pe aspectul inadmisibilității

acțiunii, în raport de argumentele pârâtei, în sensul că, dispozițiile art. 21

din Legea nr. 33/1994 prevăd că demersul judiciar poate fi inițiat de

expropriator, după parcurgerea procedurii premergătoare speciale, precum și a nerespectării

procedurii prealabile dispuse de Legea nr. 33/1994, pentru situația

exproprierilor pentru utilitate publică operate anterior anului 1994.

Nu a analizat

temeinicia și legalitatea soluției primei instanțe în ceea ce privește

excepțiile invocate, privind prematuritatea acțiunii, a lipsei calității

procesuale active a reclamanților, a modalității de stabilire a despăgubirilor,

nereținând în analiza sa, prin raportare la aceste critici, niciun argument

pentru care trebuie invalidată hotărârea tribunalului.

Se poate imputa

instanței de apel că nu a arătat considerentele pe care și-a întemeiat soluția,

respectiv argumentele pentru care a înlăturat în totalitate probele administrate

si analizate de prima instanță, considerent pentru care se apreciază ca fiind

nelegală decizia atacată, ceea ce justifică totodată interesul pârâtei SC H.E. SA

în susținerea prezentei căi de atac extraordinare.

Înalta Curte, în speța supusă analizei, apreciind natura contradictorie

a considerentelor hotărârii atacate și faptul că nu a răspuns motivelor de apel

invocate de către pârâtă, reține că exercitarea controlului judiciar nu este

posibilă și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 314

C. proc. civ., se impune casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va analiza și celorlalte critici formulate prin motivele de recurs de

pârâtă, sub formă de apărări și va avea în vedere apărările de fond susținute

de reclamanți prin cererea de recurs și întâmpinarea din apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

I S P U N E

Admite

recursurile declarate de reclamanții P.I., S.L. și pârâta SC H.E. SA împotriva

deciziei nr. 93A din 6 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.