ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5106/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, ulterior precizată, reclamanții P.I. și S.L. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor de pe lângă Primăria comunei Sântămărie Orlea și SC H. SA București, solicitând stabilirea prețului terenului ce le-a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite, precum și a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că sunt proprietarii terenului în suprafață de 23 . 000 m.p. arabil și fâneață preluat de Statul Român prin SC H. SA încă din anul 1990, pentru realizarea unei investiții de interes național, fără a li se acorda despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 148 din 10 septembrie 2008, Tribunalul Hunedoara a respins excepțiile privind prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâta SC H. SA, a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Guvernamentală de soluționare a întâmpinărilor constituită prin H.G. nr. 968/2004 Sântămărie Orlea. Prin aceeași sentință a admis, în parte, acțiunea precizată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC H. SA, a luat act că reclamanții în calitate de persoane expropriate, că au consimțit ca, pentru cauza de utilitate publică declarată prin H.G. nr. 392/2002 privind realizarea lucrării de interes național Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate - Simeria, să fie preluate prin expropriere de către pârâtă terenurile în suprafață de 34.049,02 m.p.

arabil, pășune și fâneață, pe raza comunei Sântămărie Orlea și a comunei Bretea Română, astfel cum au fost identificate și evaluate prin expertiza judiciară executată în cauză de experții S.M., C.A. și S.A.; a fost obligată pârâta SC H. SA pentru Statul Român în calitate de expropriator, să achite reclamanților, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, despăgubiri în sumă de 888.672 RON, reprezentând valoarea terenului expropriat și în sumă de 149.781 RON pentru prejudiciul cauzat prin lipsa folosului agricol pe perioada 2002-2008, inclusiv. Prin decizia civilă nr. 93/A din 06 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâtei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând, în esență, că, instanța de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ, încălcând dispozițiile art. 129 C. proc.

civ. și a admis o acțiune fără a avea la dosar o cerere de chemare în judecată făcută în condițiile art. 112 C. proc. civ, însoțită de înscrisurile doveditoare prevăzute de lege, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului în sensul art. 297 C. proc. civ. Prin decizia nr. 127 din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de reclamanți și de pârâtă, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că instanța de apel nu a analizat starea de fapt și nu a răspuns motivelor de apel cu care a fost investită prin apelul pârâtei, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de apel.

În rejudecarea apelului, reclamanții P.I. și S.L. au depus la dosar cerere de aderare la apelul pârâtei SC H. SA, prin care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 1.052.796 RON pentru suprafața expropriată de 34.049,02 m.p. conform variantei I din raportul de expertiză, sumă care să fie stabilită în monedă euro. Prin aceeași cerere s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 399.417 RON cu titlu de folos nerealizat începând cu anul 1990 la zi, adică pentru 16 ani. Reclamanții au solicitat și acordarea daunelor morale ca urmare a încălcării abuzive a proprietății, tracasarea proprietarilor din punct de vedere psihic și fizic ca urmare a demersurilor pe care le-au făcut fără nicio finalitate timp de 20 de ani.

Apelanta pârâtă SC H. SA București, Sucursala Hidrocentrale Hațeg, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca acesta să fie obligat la plata despăgubirilor, în ipoteza în care cererea principală ar fi admisă. Prin decizia civilă nr. 129 din 02 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul pârâtei SC H. SA, a schimbat în parte sentința apelată și a respins acțiunea formulată de reclamanți, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 5045 din 29 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții P.I. și S.L. împotriva deciziei civile nr. 129 din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță de apel pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta SC H. SA București - Sucursala Hațeg împotriva sentinței civile nr. 148 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Hunedoara. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, care, a pronunțat decizia nr. 12 din 21 februarie 2013, prin care a respins apelul declarat de către pârâta SC H. SA București - Sucursala Hațeg împotriva sentinței civile nr. 148/2008 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara.

În motivare, curtea de apel a reținut, în esență, că valoarea imobilului a fost calculată prin expertize întocmite conform dispozițiilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994. La stabilirea despăgubirilor instanța a avut în vedere metoda comparației prin bonitare, pentru că este cea care corespunde cel mai bine situației de fapt. Împotriva acestei decizii pârâta SC H. SA București - Sucursala Hidrocentrale Hațeg a formulat recurs. În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a arătat că din întreg probatoriul administrat în cauză nu s-a stabilit dacă reclamanții au fost lipsiți de proprietate ori s-au găsit doar în situația pierderii posesiei. Astfel, terenurile ce fac obiectul prezentului dosar au fost cooperatizate, iar reclamanții au făcut demersuri în baza Legii nr. 18/1991 pentru recuperarea lor.

Aceștia aveau la îndemână, ulterior, prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, pentru recuperarea proprietății. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Analizând excepția nulității recursului, invocată de intimații reclamanți, Înalta Curte a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ. Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Criticile formulate de pârâtă se referă la situația de fapt, respectiv că din probele administrate nu s-a stabilit dacă reclamanții au fost lipsiți de proprietate ori s-au găsit doar în situația pierderii posesiei. Deși recurenta pârâtă a indicat ca temei de drept art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru cererea de recurs, instanța constată că motivele formulate se referă la greșita stabilire a situației de fapt și la probele administrate. Întrucât aspectele invocate de pârâtă nu au făcut posibilă încadrarea într-unul din motivele stabilite prin art. 304 C. proc. civ., așa cum impune art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța va aplica sancțiunea nulității căii de atac. Nu au fost găsite motive de ordine publică, pe care instanța să le fi invocat din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC H. SA București - Sucursala Hidrocentrale Hațeg, împotriva deciziei civile nr. 12 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.