ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 690/2016

Decizia nr. 690 /2016 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 132/2014, Tribunalul Hunedoara a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., a admis excepția în ce privește pe reclamanta B., s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice Hidroelectrica SA București, din subordinea Ministerul Industriei și Resurselor, împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a constatat că reclamantei i-a fost preluată, prin expropriere, suprafața de 4795 mp, teren agricol, situat pe raza localității Sântămărie Orlea, astfel cum a fost identificată de către comisia de evaluare - formată din experții judiciari C., D. și E. - parte integrantă a prezentei hotărâri, a obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, suma de 118.963,95 RON, reprezentând valoarea terenului expropriat și suma de 34.172,6 RON, reprezentând folosul de tras pe perioada 2009-2014, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a reținut că, prin H.G. nr. 392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național, a lucrării „amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”. În scopul realizării obiectivului de utilitate publică declarat prin H.G. nr. 969/2004, s-a constituit, la nivelul Primăriei comunei Sîntămărie Orlea, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere. Prin intermediul acestei comisii, expropriatorul a purtat negocieri cu persoanele expropriate pentru despăgubirea lor pentru terenurile ce le-au fost preluate încă din anul 1990. S-a avut în vedere lucrarea de evaluare întocmită de comisia formată din experții judiciari C., D. și E., prin care s-au identificat terenurile expropriate reclamanților.

În ceea ce privește despăgubirile, reprezentând folosul agricol de tras, având în vedere categoria de folosință (arabil + fânaț), faptul că în zonă nu se practică culturi de legume și zarzavaturi pe arii extinse - culturile de bază fiind porumbul și cartoful - instanța a apreciat că suma de 15.533 RON/an/ha, este rezonabilă și poate compensa în mod echitabil prejudiciul ce a fost creat reclamantelor. Cu privire la perioada pentru care au fost acordate aceste despăgubiri pentru nevalorificarea potențialului agricol al terenului preluat abuziv, s-a apreciat că acestea se justifică de la momentul declarării utilității publice a lucrării de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, respectiv de la data publicării H.G.

nr. 392/2002. S-a avut în vedere că suprafața de 354 mp din terenul expropriat, are categoria de folosință rât, a fost dedusă valoarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință agricolă, pentru această suprafață de teren neproductiv. Prin decizia civilă nr. 38 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentința, sub aspectul despăgubirilor acordate reclamantei, a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri în sumă totală de 94.140 RON, din care suma de 67.440 RON, reprezintă valoarea terenurilor expropriate și suma de 26.700 RON, reprezintă lipsa de folosință a terenurilor pentru 2009-2014, a menținut în rest sentința atacată.

Excepția lipsei calității procesual pasive a SC Hidroelectrica SA nu poate fi primită, atâta timp cât prin actul normativ de declarare a utilității publice, s-a stabilit că expropriatorul, Statul Român, este reprezentat prin această societate. S-a constatat totodată că reclamanta justifică legitimare procesual activă, dreptul acesteia de proprietate asupra imobilelor în litigiu fiind recunoscut prin decizii ale instituțiilor administrative ale statului român, astfel că, reclamanta are un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană de Drepturilor Omului. În speță, s-a apreciat și că reclamanta se poate prevala de protecția acordată de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, având un bun actual în sensul acestui articol.

Cu privire la valoarea terenului expropriat, precum și valoarea folosului de tras, prin expertiza și contraexpertiza efectuate în fața primei instanțe, experții au arătat că, pe piața imobiliară, nu se tranzacționează terenuri similare cu cel în litigiu, întrucât acesta este acoperit de apele lacului Strei din anii 1990, astfel că există o imposibilitate obiectivă de determinare a prețului cu care se vând în mod obișnuit imobile de genul celui în cauză. Metoda care a stat la baza evaluării terenului prin lucrarea efectuată în fața instanței de fond a fost metoda evaluării terenului în funcție de ofertele de vânzare a C.N.A.D.N.R., respectiv varianta I a lucrării, iar valoarea statuată de experți și însușită de instanță a fost de 24,81 RON/mp.

În ceea ce privește lipsa de folosință a terenului, aceasta a fost stabilită la suma de 15.533 RON/ha/an, valoarea fiind însușită de instanța de fond pentru suprafața de 4.441 mp, care a stabilit un cuantum total al lipsei de folosință la suma de 34.174 RON, prin raportarea sumei de 15.533 RON la o suprafață de 0,44 ha și la o perioadă de 6 ani. În faza de judecată a apelului a fost efectuat un nou raport de expertiză, fiind puse la dispoziția experților contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2014-2015, solicitându-se totodată acestora să facă demersuri în vederea obținerii de informații de la Camera Notarilor Publici și instituțiile administrative abilitate, cu privire la tranzacții încheiate recent pentru imobile similare cu cel în litigiu.

În ceea ce privește valoarea terenurilor identificate de experți, pe cărți funciare și categorie de folosință, Curtea a stabilit valoarea acestora în funcție de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, care a folosit metoda comparației directe, respectiv metoda prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. La estimarea valorii de piață a terenurilor în litigiu, experții au utilizat contractele de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de instanța de judecată și de părți, precum și informațiile furnizate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hațeg și Camera Notarilor Publici Hunedoara, acte ce au fost anexate raportului de expertiză. Utilizând această metodă, valorile stabilite de experți au fost următoarele: 21,27 RON/mp - teren intravilan de 2.634 mp; 5,28 RON/mp - teren extravilan arabil de 2.151 mp.

În funcție de aceste valori și de categoria de folosință a terenurilor, indicată de experți, valoarea totală a terenurilor expropriate pentru care s-a recunoscut calitatea de proprietar a reclamantei este de 67.440 RON (15.210 euro), defalcată astfel: 56.030 RON pentru terenul intravilan și 11.410 RON pentru terenul extravilan. Aceasta este valoarea reală a terenului expropriat, sintagmă folosită de legiuitor în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel că aceasta va fi suma pe care pârâtul va fi obligat să o plătească reclamantei, prin reducerea sumei acordate de instanța de fond, care nu a fost legal stabilită din punctul de vedere al valorii acestuia. În ce privește despăgubirile reprezentând valoarea lipsei de folosință, apelanta a criticat raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, astfel că în apel a fost efectuat un nou raport agricol.

De altfel, în apel, s-a efectuat un raport unic, expertul agricol efectuând lucrarea împreună cu experții evaluatori. Astfel, este prezentată modalitatea de stabilire a prejudiciului cauzat pentru lipsa folosului de tras anual, de către expertul tehnic judiciar în specialitatea agricultură, F. - acesta a stabilit o valoare de 10.114 RON/an/ha, având în vedere devize estimative pentru culturi de ceapă, grâu, porumb, cartofi și varză, ceea ce înseamnă un profit mediu de 4460,16 RON/an pentru suprafața expropriată antecesorilor reclamantei, de 4441 mp, suprafață pentru care prima instanță a stabilit acest beneficiu, și necontestată. Curtea a constatat că valoarea lipsei de folosință acordată de instanța de fond este greșită și urmează a fi redusă la suma de 26.700 RON, respectiv 4460,16 RON x 6 ani.

Contrar celor susținute de apelantă, reclamanta este îndreptățită la contravaloarea beneficiului nerealizat. Terenul în litigiu a fost ocupat de lacul de acumulare încă de la începutul anilor 1990, exproprierea pentru cauză de utilitate publică fiind dispusă prin H.G. nr. 392/2002. Temeiul în care se naște dreptul la despăgubiri pentru folosul nerealizat prin lipsa de folosință îl reprezintă ocuparea terenului de către expropriator, fără drept, înainte de transferul dreptului de proprietate. Așadar, aceste despăgubiri izvorăsc dintr-un fapt ilicit, iar potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Ca urmare, cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință, ca urmare a ocupării fără drept a terenului, este admisibilă doar pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, pentru restul perioadei, acțiunea fiind prescrisă, cum corect a reținut prima instanță. Despăgubirile la care este îndreptățită persoana expropriată cuprind valoarea de înlocuire a imobilului expropriat și eventualul prejudiciu produs prin expropriere, cum ar fi cheltuielile de amenajare a unei căi de acces, diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat ca urmare a schimbării categoriei de folosință din teren arabil în cale acces și alte asemenea despăgubiri. Ocuparea fără drept a terenului anterior exproprierii și acordării despăgubirilor, reprezintă o faptă ilicită ce excede sferei Legii nr. 33/1994, neputându-se accepta ipoteza că legiuitorul a înțeles ca prin dispozițiile Legii nr. 33/1994 să acopere și un astfel de prejudiciu.

Dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează situația în care instanța este sesizată de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, respectiv cu privire la propunerile de expropriere și la ofertele de despăgubiri. Aceste despăgubiri vizează valoarea imobilelor ce urmează a fi expropriate, deci sunt ulterioare exproprierii, astfel că despăgubirea reprezentând lipsa de folosință, anterioară emiterii hotărârii de expropriere și stabilirii despăgubirilor, nu poate face obiectul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în cazul despăgubirilor reprezentând valoarea terenului, cauza cererii o reprezintă transmiterea dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, iar dreptul la acțiune curge de la data notificării – în condițiile art. 14 și urm. din Legea nr. 33/1994 - sau, în lipsa acesteia, de la data solicitării instanței de a stabili aceste despăgubiri.

În cazul pretențiilor vizând lipsa de folosință, temeiul cererii îl reprezintă ocuparea fără drept a terenului proprietatea reclamantei, astfel că dreptul la acțiune pentru recuperarea acestui prejudiciu începe să curgă de la data când proprietarul terenului a cunoscut faptul ocupării și pe cel care l-a ocupat. Împotriva deciziei civile nr. 38 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a formulat cerere de recurs, reclamanta A., prin care a criticat-o sub următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate: Instanța a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cât timp nu există un criteriu cert pentru delimitarea terenurilor în funcție de destinație, respectiv pentru încadrarea acestor terenuri în intravilan sau extravilan, iar mențiunile din cartea funciară sunt vechi de zeci de ani și nu mai exprimă realitatea cu privire la categoria de folosință.

S-a susținut că toate terenurile se găsesc sub același lac de acumulare, având valoare egală, astfel că distincția dintre intravilan și extravilan nu are nicio logică. Din probațiunea testimonială rezultă că, în perioada cooperativizării, toate terenurile au fost arate, ca atare ele aveau aceeași categorie de folosință. Două din cele trei contracte avute în vedere de către experți pentru comparație sunt încheiate în anul 2014 și nu la data efectuării expertizei cum prevăd imperativ dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Prețurile cuprinse în aceste două contracte de vânzare-cumpărare sunt neverosimile, cuprinzând prețuri de 1 RON/mp, respectiv 0,8 RON/mp. Este evident că aceste prețuri nu sunt reale și este de notorietate faptul că părțile înserează în contracte prețuri mai mici pentru a nu plăti taxele aferente încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

În alte zeci de dosare, având ca obiect terenuri situate sub același lac de acumulare, prețul mediu pe mp a fost stabilit la suma de 25 RON, astfel că este absolut inechitabil ca pentru aceleași terenuri să se stabilească valori atât de diferite, singurul criteriu fiind persoana celor care efectuează expertiza. Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat. Așa cum rezultă din hotărârea Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor, din 20 mai 2005, oferta expropriatorului a fost de 2,04 euro/mp pentru terenurile arabile, în condițiile în care toate terenurile care fac obiectul prezentului dosar sunt terenuri arabile.

Acest preț a fost actualizat la zi prin hotărârea aceleași comisii din data de 21 martie 2007. În ceea ce privește terenul intravilan, experții nu au avut în vedere contractele de vânzare-cumpărare încheiate la data efectuării expertizei conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Astfel, s-a susținut că au fost depuse la dosarul cauzei cinci contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2015 pentru terenuri simulare situate în aceeași unitate administrativ-teritorială. Prețul cuprins în aceste contracte este între 9-11 euro/mp, ceea ce presupune o medie de 10 euro/mp. Instanța a stabilit pentru terenurile aflate în intravilan, un preț de 4,80 euro/mp raportat la expertiza efectuată în apel.

Concluziile acestei expertize nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care expertiza a ajuns la această concluzie prin luarea în considerare și a unui contract care cuprinde un preț de 1,4 euro/mp (6,3 RON/mp). Acest preț este sub prețul oferit de către expropriator, astfel că și din acest punct de vedere au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994. Experții trebuiau să facă o medie a contractelor de vânzare-cumpărare, concluzionându-se pe cele cu valori extreme, situație în care ar fi ajuns la concluzia că prețul mediu per metru pătrat este de 9-10 euro, și nu 4,80 euro/mp. În ceea ce privește folosul agricol, acesta a fost stabilit la suma de 10.114 RON/ha de către expertiza efectuată în apel și la 15.533 RON/ha/an de către expertiza efectuată în fața instanței de fond.

Când au fost stabilite aceste sume, experții au scăzut deja cheltuielile de producție, astfel că sumele arătate reprezintă profitul net pe an. Prin hotărârea atacată se mai scad încă odată cheltuielile de producție, denaturându-se cuantumul despăgubirii stabilite cu acest titlu. De asemenea, la stabilirea acestei despăgubiri, instanța de apel a calculat greșit și suprafața expropriată aceasta fiind de 4.795 mp și nu de 4.441 mp, cât stabilește instanța de apel. Instanța de apel a greșit și atunci când a soluționat excepția lipsei procesuale active a apelantei SC Hidroelectrica București în exercitarea căii de atac a apelului. În cauză, calitatea de pârât o are statul român, iar SC Hidroelectrica este doar reprezentanta acestuia.

În aceste condiții, apelanta nu are calitatea de parte, neputând participa în nume propriu, ci doar în calitate de reprezentant al pârâtului Statul Român. Practica judiciară și literatura juridic au stabilit constant că atunci când o parte declară o cale de atac fără a arăta că o face în calitate de reprezentant, se consideră că a exercitat această cale de atac în nume propriu și, ca atare, nu mai poate susține ulterior că a formulat apel în numele altei persoane. Declarația ulterioară a apelantei, prin care susține că a declarat apel în numele Statului Român nu prezintă nicio relevanță juridică.

Este străină de obiectul cauzei motivarea cuprinsă în încheierea instanței de apel prin care s-a respins această excepție, în condițiile în care codul de procedură civilă nu face nicio distincție între reprezentarea legală judiciară sau convențională, astfel că nu are nicio importanță împrejurarea că apelanta a fost desemnată prin hotărâre de guvern ca reprezentat al Statului Român. Recursul reclamantei este nefondat. S-a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât în ceea ce privește terenurile extravilane, instanța a luat în considerare calculul experților din anexa nr. 2 la expertiză, care au ajuns la concluzia că valoarea acestor terenuri este de 1,19 euro/mp, respectiv 5,28 RON/mp.

Important de subliniat este faptul că, în faza de judecată a apelului, instanța a fost efectuat un nou raport de expertiză, cu obiectivul de evaluare a imobilului conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând în mod obișnuit, în aceeași zonă administrativ-teritorială, imobile de aceeași natură cu cel în litigiu. Au fost astfel puse la dispoziția experților noi contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2014-2015 și s-a solicitat acestora să facă demersuri în vederea obținerii de informații de la Camera Notarilor Publici și de la instituțiile administrative abilitate, cu privire la tranzacții încheiate recent pentru imobile similare cu cel în litigiu.

La estimarea valorii de piață a terenurilor în litigiu, experții s-au conformat dispozițiilor legale incidente, respectiv dispozițiilor instanței de apel, valorizând contractele de vânzare-cumpărare puse la dispoziție de instanța de judecată și de părți, precum și informațiile furnizate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hațeg și Camera Notarilor Publici Hunedoara, înscrisuri anexate ulterior raportului de expertiză. Experții au identificat terenurile în litigiu pe cărți funciare și categorie de folosință, iar în ceea ce privește valoarea acestora s-a folosit metoda comparației directe - metoda prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța de apel a stabilit valoarea acestora în funcție de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, fundamentate pe criterii legale și pe o probațiune adecvată.

În funcție de aceste criterii, valoarea totală a terenurilor expropriate pentru care s-a recunoscut calitatea de proprietar a reclamantei este de 67.440 RON (15.210 euro).

Prin Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685/07.11.2013, Curtea Constituțională a reținut, cu valoare de principiu, examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, că „despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piață a acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, nu o valoare anterioară, ci una contemporană realizării efective a exproprierii, tocmai pentru a asigura o reparație completă și integrală pentru cel expropriat". Prin urmare, nu se poate reține că instanța a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cât timp această susținere se întemeiază pe argumente care nesocotesc dispozițiile explicite ale legii de drept material în materia exproprierii - s-a susținut astfel, în mod nelegal, că nu există un criteriu cert pentru delimitarea terenurilor în funcție de destinație, respectiv pentru încadrarea acestor terenuri în intravilan sau extravilan - dar și dispozițiile procesuale care obligă la stabilirea deplină a situației de fapt și la valorizarea probatoriului în condițiile legii și nu în mod arbitrar - s-a susținut,

în mod nelegal că mențiunile din cartea funciară sunt vechi de zeci de ani și că nu ar mai exprima realitatea cu privire la categoria de folosință. Toate celelalte critici ale recurentei-reclamante referitoare la calculul propriu-zis al despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei pendinte - probațiunea testimonială, la prețurile cuprinse în aceste contracte de vânzare-cumpărare, susținerea că prețurile nu ar fi reale, fiind de notorietate că părțile înserează în contracte prețuri mai mici pentru a nu plăti taxele aferente încheierii contractelor de vânzare-cumpărare etc. - nu pot fi primite, întrucât acestea tind, de o manieră nepermisă în calea extraordinară de atac promovată, la o devoluare a fondului.

Criticile formulate prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 - despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat sau de altă persoană interesată - nu pot fi primite, întrucât recurenta-reclamantă doar a enunțat în mod formal această pretinsă nesocotire la legii, fără să o relaționeze cu datele concrete ale cauzei pendinte. S-a susținut că din hotărârea Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor, din 20 mai 2005, oferta expropriatorului a fost de 2,04 euro/mp pentru terenurile arabile, în condițiile în care toate terenurile care fac obiectul prezentului dosar sunt terenuri arabile, fără însă să evidențieze situația particulară a recurentei-reclamantei, astfel cum aceasta s-a configurat prin valorificarea probatoriului administrat și reținut în cauză.

Era necesar să se dovedească ipoteza prevăzută de lege, anume aceea că expropriatorul, prin intermediul acestei comisii, a purtat negocieri cu recurenta-reclamantă, pentru despăgubirea acesteia, cu o valoare de 2,04 euro/mp. Nici criticile referitoare la terenul intravilan, și care reprezintă în esență o altă modalitate de calculul al despăgubirilor, cu referire la elementele probatorii favorabile unei valori mult superioare - s-a susținut că experții trebuiau să facă o medie a contractelor de vânzare-cumpărare, situație în care ar fi ajuns la concluzia că prețul mediu per metru pătrat este de 9-10 euro, și nu 4,80 euro/mp - nu pot fi primite, întrucât se urmărește o reevaluare a probatoriului, situație ce excedează competențelor instanțelor de recurs.

Criticile referitoare la folosul agricol, respectiv la faptul că prin hotărârea atacată se mai scad încă odată cheltuielile de producție, denaturându-se astfel cuantumul despăgubirii stabilite cu acest titlu, nu pot fi privite din perspectiva unor critici de nelegalitate, ci din perspectiva modalității de evaluare a probatoriului, respectiv de eroare de calcul, situații ce excedează cauzei recursului, respectiv dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Trebuie subliniat totuși că instanța de apel a menționat expres aspecte importante în această privință: pe de o parte, faptul că expertul în specialitatea agricultură a stabilit o valoare de 10.114 RON/an/ha, având în vedere devize estimative pentru culturi de ceapă, grâu, porumb, cartofi și varză, ceea ce înseamnă un profit mediu de 4460,16 RON/an pentru suprafața expropriată antecesorilor reclamantei; pe de altă parte, faptul că s-a avut în vedere un teren de 4 441 mp, suprafață pentru care prima instanță a stabilit acest beneficiu, și necontestată; instanța de apel a redus cuantumul la suma de 26700 RON, prezentând și modalitatea de calcul aritmetic, 4460,16 RON x 6 ani. S-a susținut totodată că instanța de apel a calculat greșit și suprafața expropriată, aceasta fiind de 4.795 mp și nu de 4.441 mp.

O astfel de critică nu poate fi primită, întrucât prin aceasta se tinde, de o manieră nepermisă în calea extraordinară de atac promovată, la o devoluare a fondului. Instanța de apel, în expunerea de motive a reținut însă o situație de fapt ce contrazice flagrant susținerile recurentei-reclamante - valorile stabilite de experți au fost următoarele: 21,27 RON/mp - teren intravilan de 2.634 mp; 5,28 RON/mp - teren extravilan arabil de 2.151 mp. Instanța de apel nu a greșit nici atunci când a soluționat excepția lipsei procesuale active a apelantei SC Hidroelectrica București în exercitarea căii de atac a apelului. Încă din fața primei instanțe, s-a reținut corect că prin actul normativ de declarare a utilității publice de interes național a obiectivului „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, a fost desemnat ca expropriator SC Hidroelectrica SA, în subordinea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Aceasta înseamnă că pârâta nu a stat în procesul pendinte în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului, calitate confirmată printr-o normă speciale, derogatorie de la dreptul comun, respectiv prin art. 2 din H.G. nr. 392/2002. Prin urmare, în această calitate, pârâta justifică legitimare procesuală, cadrul procesual sub aspectul părților fiind corect stabilit. Faptul că practica judiciară și literatura juridică a stabilit în mod constant că atunci când o parte declară o cale de atac, fără a arăta că o face în calitate de reprezentant, se consideră că a exercitat această cale de atac în nume propriu, nu poate fi valorificat în contextul cauzei pendinte, întrucât circumstanțele cauzei, pe deplin stabilite de instanțele anterioare, configurează în termeni cât se poate de clari și transparenți cadrul procesual de învestire, astfel încât nici una din părți să nu poată specula într-un fel sau altul.

Nu este așadar străină de obiectul cauzei motivarea cuprinsă în încheierea instanței de apel, prin care s-a respins această excepție, ci doar consecventă principiilor reprezentării legale, astfel cum aceasta a fost reglementată în termeni generali de C. proc. civ., respectiv speciali, prin incidența unui alt act normativ, H.G nr. 392/2002. Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu poate fi primită nici o critică pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 38 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2016.