ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27

februarie 2008 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantele

C.E. și O.C.L. au

chemat în judecată C.N.A.D.R. SA și Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că

suprafața expropriată pentru construcția autostrăzii Deva -

Orăștie este de 21.002 m.p., și nu de 16.642 m.p. (cât s-a reținut prin deciziile de expropriere) și să se dispună

exproprierea pentru această suprafață;

- să se constate că

valoarea despăgubirilor acordate în cuantum de 228.768 lei nu este

reală și că suma cu care urmează să fie

despăgubite reclamantele este de 303.704 lei, echivalentul a 86.198,2 euro

și să fie obligată pârâta să achite această sumă;

- să fie obligată pârâta

să achite contravaloarea pomilor fructiferi existenți pe parcela expropriată

cu nr. cadastral 253, parcela nr. top 240/2, ce se va stabili prin

expertiză de specialitate;

- să fie obligată pârâta

C.N.A.D.R. SA să

plătească, aferent sumei de 228.768 lei, care nu a fost achitată

în termenul legal, rata inflației și dobânda legală începând cu

15 octombrie 2006 și până la achitarea integrală a sumei;

- să fie obligate pârâtele la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că sunt moștenitoarele legale ale defunctului lor

tată C.A. și ale bunicii materne, defuncta O.C.

Din titlul de proprietate emis pe

numele tatălui reclamantelor au fost expropriate patru imobile, iar din

titlul de proprietate emis pe numele bunicii materne, trei imobile, dar la

fiecare parcelă, mai puțin la nr. cadastral 253, parcela 340/2, au

rămas capete de terenuri care nu mai pot fi folosite, impunându-se

exproprierea totală și despăgubirea reclamantelor, în temeiul art.

24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Au mai susținut că,

deși terenurile sunt învecinate, prețul este diferit, ceea ce a dus

la diminuarea despăgubirilor acordate.

De asemenea, cuantumul

despăgubirilor pentru nr. cadastral 253 parcela 340/2 este calculat pentru

o suprafață cu 1188 m.p. mai mică decât în realitate și la

un preț inferior categoriei de folosință.

S-a mai arătat că pe

parcela 340/2 nr. cadastral 253 există pomi fructiferi pentru care

reclamantele nu au fost despăgubite.

Prin sentința nr. 196 din 31

octombrie 2008 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamante și a fost

obligat pârâtul

Statul

Român, prin C.N.A.D.R. SA, în calitate de expropriator, să

plătească reclamantelor, pe lângă suma de 228.768 lei

stabilită cu titlu de despăgubiri și consemnată pentru

terenurile expropriate, despăgubiri după cum urmează: pentru

suprafața neexpropriată de 41 mp din parcela 342/65 nr. cadastral

186/1; pentru suprafața neexpropriată de 272 m.p. din parcela 342/2 nr.

cadastral 177/1; pentru suprafața neexpropriată de 34 mp din parcela

342/38 nr. cadastral 220/2; pentru suprafața neexpropriată de 3 mp

din parcela nr. 342/34 nr. cadastral 619, prețul pe m.p. fiind similar cu

cel al suprafețelor expropriate din parcelele sus - menționate.

A fost obligat pârâtul Statul Român,

prin C.N.A.D.R. SA, să plătească echivalentul în lei la data

executării al sumei de 14.535 euro, reprezentând contravaloarea a 100 de

pomi fructiferi aflați pe nr. cadastral 253 parcela 340/2.

A fost respinsă în rest

acțiunea față de Statul Român, prin C.N.A.D.R.

A fost respinsă acțiunea

față de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă

Primăria comunei Turdaș pentru lipsa calității procesuale

de folosință.

A dispus restituirea către

reclamante a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu provizoriu pentru expertiză,

achitată la CEC Sucursala Deva cu chitanța din 10 septembrie 2008.

A fost obligat pârâtul prin C.N.A.D.R.

la cheltuieli de judecată de 6.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele

legale ale defuncților C.A. (tatăl reclamantelor) și O.C.

(bunica maternă a acestora).

Pentru construcția

autostrăzii Deva - Orăștie, tatăl reclamantelor a fost

expropriat cu patru imobile - teren, iar bunica reclamantelor cu trei imobile

teren.

Pârâta C.N.A.D.R. nu a contestat

restul rămas neexpropriat din suprafața totală a fiecărei

parcele, astfel cum a fost expus de reclamante.

Astfel, tribunalul a constatat

că pe restul de teren rămas neexpropriat nr. cadastral 177/1 de 272

m.p. (titlu de proprietate C.A.), din nr. cadastral 220/2 de 34 mp și din nr.

cadastral 619 de 3 m.p. (titlu de proprietate O.C.) cuprinde suprafețe

care fac imposibilă folosirea acestora de către reclamante.

Pentru stabilirea

despăgubirilor cuvenite pentru restul neexpropriat s-a încuviințat,

la solicitarea reclamantelor, efectuarea unei expertize în condițiile art.

25 din Legea nr. 33/1994, probă la administrarea căreia s-a

renunțat, reclamantele solicitând exproprierea totală a parcelelor,

despăgubirile solicitate circumscriindu-se prețului pe m.p. stabilit

pentru partea expropriată.

Cu privire la restul de teren neexpropriat

de 272 m.p. din numărul cadastral 177/1, de 34 m.p. din nr. cadastral

220/2 și de 3 m.p. din nr. cadastral 619, în temeiul art. 18 din Legea nr.

198/2004 și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit

că expropriatorul are obligația să plătească

reclamantelor despăgubiri la același preț pe mp ca și cel

al suprafeței expropriate din parcelele respective.

Cu privire la parcelele cu nr. cadastral

252/1, parcela 340/1 s-a constatat că a rămas o suprafață

neexpropriată de 763 m.p., iar din nr. cadastral 211/2 a rămas o

suprafață neexpropriată de 2059 mp, iar întinderea

suprafețelor rămase permite cultivarea acestora.

S-a mai reținut că nr. cadastral

253 parcela 340/2 are suprafața tabulară de 9400 m.p., însă din

măsurătorile efectuate cu prilejul întocmirii documentației

pentru expropriere a rezultat că are o suprafață reală de

8212 m.p., astfel că în mod corect despăgubirile au fost acordate

pentru suprafața reală.

Tot cu privire la această

suprafață de teren, s-a constatat că la calcularea

despăgubirilor s-a avut în vedere categoria de teren fâneață,

și nu teren arabil extravilan, cum au solicitat reclamantele, deoarece în

titlul de proprietate terenul figura la categoria fânețe, nefiind

modificată categoria de folosință.

Prin Decizia civilă nr. 32/ A

din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de

reclamante împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român să

plătească reclamantelor, pe lângă suma de 228.768 lei

despăgubiri și pentru: suprafața neexpropriată de 70 m.p.

din parcela cu nr. top. 342/65/2 și nr. cadastral 186/2; suprafața

neexpropriată de 279 m.p. din parcela cu nr. top. 342/2/2 și nr. cadastral

177/2 și suprafața neexpropriată de 56 m.p. din parcela cu nr. top.

342/38/1 și nr. cadastral 220/1, prețul pe m.p. fiind similar cu cel

al suprafețelor din parcelele sus – menționate.

Au fost menținute

dispozițiile de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 3 m.p.

din parcela nr. 342/34.

Au fost păstrate în rest

dispozițiile sentinței.

A fost respinsă cererea de

aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. împotriva

aceleiași sentințe.

A fost obligat pârâtul intimat

să plătească reclamantelor apelante suma de 6.000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei, instanța

de apel a reținut că, potrivit documentației cadastrale

întocmite cu ocazia procedurilor de expropriere:

- nr. cadastral 186, parcela cu nr. top.

342/65, are o suprafață reală de 221 m.p., iar corpul 342/65/2

rămas în urma exproprierii în proprietatea reclamantelor are o

suprafață de 70 m.p. (fila 245 dosar fond) și nu de 41 m.p. cum

a reținut prima instanță;

- nr. cadastral 177, parcela cu nr. top

342/2 are o suprafață totală de 3031 m.p., din care 2752 m.p. au

fost expropriați, rămânând în proprietatea reclamantelor corpul cu nr.

top 342/2/2 cu suprafața de 279 m.p. (f. 160 dosar fond) și nu 272 m.p.

cum reține prima instanță;

- nr. cadastral 220, parcela cu nr. top

342/38 are o suprafață totală de 404 m.p., din care 348 m.p. au

fost expropriați, rămânând parcela cu top 342/38/1 de 56 m.p. în

proprietatea reclamantelor (f. 125 dosar fond), prima instanță

reținând greșit că suprafața rămasă ar avea doar

34 m.p.

De asemenea, documentația

cadastrală relevă faptul că parcelele cu numerele cadastrale

186/1, 177/1 și 220/2 sunt cele expropriate, trecute în proprietatea

statului, iar parcelele cu suprafețe mici rămase, și cu privire

la care se impune exproprierea totală sunt 186/2, 177/2 și 220/1.

În consecință,

hotărârea primei instanțe va fi schimbată sub aceste aspecte în

sensul celor reținute.

S-a mai reținut că, în

urma exproprierii nr. cad. 252-parcela nr. top 340/1 a rămas o

suprafață neexpropriată de 1843 m.p., iar din nr. cad. 211-parcela

cu nr. top 342/115 a rămas suprafața reală de 2014 m.p.,

apreciindu-se că suprafețele rămase sunt mari și pot

asigura practicarea agriculturii în condiții de eficiență, iar

expropriatorul nu poate fi obligat să suporte costul exproprierii unor

suprafețe cu întindere mare ce nu-i sunt utile.

S-a constatat că nr. cadastral

211 parcela cu nr. top 342/115 a fost dezmembrat în 3 parcele însă, cele

rămase în proprietatea reclamantelor au o întindere care permite

realizarea lucrărilor agricole în condiții de eficiență.

Nici împrejurarea că parcelele

rămase sunt locuri înfundate, fără cale de acces nu poate

justifica exproprierea totală a acestora atâta timp cât reclamantele au

posibilitatea de a solicita crearea unor servituți de trecere și de a

valorifica despăgubirile constând în costul instituirii acestora printr-o

acțiune distinctă împotriva expropriatorului, dacă va fi cazul.

În mod corect prima

instanță a stabilit despăgubirile pentru parcela cu nr. cadastral

253 - parcela cu nr. top 340/2 în raport de actele pe care comisia de evaluare

și-a întemeiat constatările la data întocmirii documentației în

condițiile în care din titlul de proprietate rezultă cu

evidență că această parcelă are categoria de fâneață

și nu de teren agricol, depozițiile martorilor administrate în

fața primei instanțe nefiind relevante sub acest aspect.

Solicitarea reclamantelor de

acordare a unei despăgubiri în cuantum de 6 euro/m.p. este lipsită de

fundament, întrucât din memorandumul de finanțare încheiat între Guvernul

României și Comisia Europeană nu rezultă că Statul Român

s-ar fi obligat să achite celor expropriați 6 euro/m.p., această

sumă fiind una estimativă.

Instanța de fond a constatat

corect și faptul că reclamantele nu sunt îndreptățite la

rata inflației și la dobânda legală aferentă sumei

stabilite cu titlu de despăgubiri în contextul în care dispozițiile art.

9 din Legea nr. 198/2004 prevede că plata despăgubirilor se face de

expropriator în termen de 30 zile de la data solicitării pe baza

hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de

stabilire a cuantumului despăgubirilor.

S-a mai reținut, că în art.

19 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 184/2008, cât și în O.G. nr.

228/2008, se prevede că dispozițiile acestor acte normative se completează

cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, deci inclusiv cu art. 24

din ultimul act normativ menționat, astfel că instanța de fond a

procedat corect atunci când a considerat că în speță sunt aplicabile

prevederile art. 24 din Legea nr. 33/1994 și a dat eficiență

acestor dispoziții legale expropriind în totalitate parcelele cu nr. cadastrale

enumerate în cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român.

Capetele de teren pentru care prima

instanță a dispus exproprierea totală au suprafețe mici

care nu mai pot fi folosite și exploatate agricol: 279 m.p., 70 m.p., 56 m.p.

și 3 m.p., aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 33/1994

fiind pe deplin justificată cu privire la acestea.

A mai apreciat instanța de apel

că nu se justifică aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 247

alin. (3) C. proc. civ., astfel cum susține pârâtul, în condițiile în

care litigiul impune analiza unei documentații cadastrale vaste, a mai

multor hotărâri emise de expropriator și o multitudine de

obiecții aduse acestora de către reclamantele expropriate și

având în vedere că, la fond, apărătorul reclamantelor s-a

prezentat la termenele de judecată și a susținut prin toate

mijloacele procedurale interesele reclamantelor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs

reclamantele

C.E. și O.C.L., pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA și M.P. -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin recursul lor, recurentele-

reclamante au indicat art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și au

arătat că, prin acțiunea introductivă au solicitat

exproprierea totală și pentru nr. cadastrale 252 - parcela nr. top

340/1 cu o suprafață reală, rezultată din

măsurătorile cadastrale, de 6280 m.p., din care s-a expropriat

suprafața de 4427 m.p. – rămânând neexpropriată suprafața

de 843 m.p. și nr. cadastral 211 – parcela nr. top 342/115 cu o

suprafață reală ce rezultă din măsurători de 2539

m.p., din care s-a expropriat suprafața de 577 m.p., rămânând

neexpropriată suprafața reală de 2014 m.p., în conformitate cu

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, care prevede că

acțiunea formulată în baza prevederilor acestui articol se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Au susținut reclamantele

că aceste terenuri au suprafețe mici, că sunt două

coproprietare și că nu pot face ulterior o sistare de indiviziune

și nici nu pot fi înstrăinate, având în vedere și modul în care

este situată construcția autostrăzii. De asemenea, aceste

suprafețe nu pot fi exploatate agricol în mod rentabil, cu utilaje

agricole moderne.

În ceea ce privește capetele de

teren situate la nord, spre râul Mureș, s-a susținut că acestea

nu au nici o cale de acces, nemaiputând fi exploatate în viitor, fiind locuri

înfundate.

Motivarea instanței de apel

că pentru aceste terenuri se poate solicita crearea unor servituți de

trecere este neconformă cu dispozițiile art. 27 alin. ultim din Legea

nr. 33/1994 și cu dispozițiile art. 41 din Constituția României.

Astfel, recurentele apreciază

că această motivare este neconformă și cu situația

reală a imobilelor și că au solicitat exproprierea totală a

acestor capete de teren pentru că acestea nu pot fi folosite, precum

și pentru a se evita eventualele litigii ulterioare cu Statul Român

și cu alți 50-80 de proprietari de terenuri pentru crearea unor

servituți de trecere.

De asemenea, s-a susținut

că, în ceea ce privește cele două numere cadastrale, a fost expropriată

numai suprafața reprezentând lățimea autostrăzii de 26 m, fără a fi dispusă exproprierea suprafețelor necesare construirii

șanțurilor și canalelor de scurgere, precum și a

parapetelor de protecție, astfel că acestea vor fi edificate tot pe

capetele de teren ce rămân în proprietatea reclamantelor, iar în

situația în care se vor face exproprieri în acest sens, suprafața de

teren se va micșora considerabil.

În plus, la solicitarea privind

exproprierea totală și a acestor capete de teren s-a avut în vedere

că, odată cu începerea lucrărilor pentru construirea

autostrăzii, aceste terenuri vor fi afectate de utilajele care se vor

folosi și vor fi degradate.

Motivarea instanței de apel

că nu poate fi obligat expropriatorul să suporte costul exproprierii

unor suprafețe de teren cu întindere mai mare care nu îi sunt utile

contravine dispozițiilor art. 41 din Constituția României și art.

24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, nefăcându-se verificări privind

situația reală a celor două imobile și dacă aceste

capete de teren mai pot fi utile proprietarilor.

S-a mai susținut, că în

mod greșit s-au acordat despăgubiri pentru categoria de

folosință trecută în titlul de proprietate pentru nr. cadastral

253-parcela nr. top 340/2 cu o suprafața reală din

măsurători de 8212 m.p., deoarece din probele administrate

rezultă că acest teren face parte din categoria terenului agricol

pentru care trebuia să se plătească, ca și pentru restul

terenului expropriat, prețul de 4,1 euro/m.p.

În ceea ce privește respingerea

solicitării reclamantelor de obligare a Statului Român la plata sumei de 6

euro/m.p., conform memorandumului de finanțare încheiat între Guvernul

României și Comisia Europeană, motivarea instanței de apel este

foarte succintă, iar recurentele reclamante apreciază că aceasta

este o obligație asumată de Statul Român.

Ultimul motiv de recurs formulat de

reclamante privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 8

și art. 9 alin. ultim din Legea nr. 198/2004 cu privire la soluția

respingerii cererii privind obligarea pârâtului Statul Român la rata

inflației și dobânda legală aferentă sumei de 228.768 lei.

M.P. - Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia a indicat ca temei legal al criticilor formulate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a

arătat că, deși este evident că ambele instanțe au

apreciat că exproprierea parțială nu este posibilă, optând

pentru cea totală, acestea s-au pronunțat doar asupra obligării

la despăgubiri a Statului Român, prin C.N.A.D.R. SA, omițând

exproprierea suprafețelor de 70 m.p. (parcela 342/65/2 nr. cadastral 186);

de 279 m.p. (parcela 342/2/2 nr. cadastral 177/2) și, respectiv de 56 m.p. (parcela 342/38/1 nr. cadastral 220/1).

Pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R.

SA a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că hotărârea

instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora

dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și

litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 198/2004, dar numai în ceea ce

privește stabilirea despăgubirilor.

Astfel, se arată că

procedura de expropriere a imobilelor afectate de construcția de

autostrăzi este guvernată de Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 941/2004,

acte normative care derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, iar

prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în

speță.

S-a susținut că, în cazul

în care expropriatorul ar proceda la exproprierea unor suprafețe de teren

care nu sunt utile proiectului și care nu se regăsesc înăuntrul

limitelor de expropriere, acesta ar comite o ilegalitate, în sensul că ar

utiliza fonduri publice fără a exista un temei legal și o

justificare documentată.

În mod greșit instanța a

dispus obligarea Statului Român la exproprierea restului de teren rămas

neexpropriat în suprafață de 3 mp, deoarece, conform

documentației cadastrale, rezultă că imobilul cu nr. cadastral

619, parcela A342/34, are o suprafață în acte de 148 m.p. și

rezultată din măsurători de 165 m.p., care a fost integral

supusă exproprierii, așa cum reiese și din Hotărârea nr. 417

din 05 ianuarie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul

Consiliului Turdaș, prin care s-a dispus exproprierea unei suprafețe

de 165 m.p.

S-a mai arătat, că decizia

recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., apreciindu-se că, față de dificultatea

relativ scăzută a cauzei și față de contribuția

minoră a avocatului reclamantelor, era necesară aplicarea acestui

text de lege.

Examinând recursurile declarate, în

limita criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește termenul de

declarare a recursului de către reclamanta

O.C.L., se constată că,

deși aceasta a declarat recurs cu nerespectarea termenului prevăzut

de art. 301 C. proc. civ., având în vedere că cererea sa de recurs este

comună cu cea a reclamantei C.E., iar aceasta a declarat recurs în termen

legal, operează prevederile art. 48 alin. (2) C. proc. civ. privitoare la

coparticiparea procesuală activă, în sensul că efectele

exercitării căii de atac a recursului în termenul legal de către

unul din coparticipanții - reclamanți la proces îi va folosi și

celuilat.

Prin urmare, examinând recursul declarat

de reclamante, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., instanța constată că este fondat, urmând să fie

admis pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

ultim din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea

numai a unei părți de teren sau din construcție, iar

proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va

aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte

este posibilă, în caz contrar, va dispune exproprierea totală.

În speță, recurentele -

reclamante au solicitat instanței exproprierea totală și pentru nr.

cadastrale 252 - parcela nr. top 340/1 cu o suprafață reală,

rezultată din măsurătorile cadastrale, de 6280 mp, din care s-a

expropriat suprafața de 4427 m.p. – rămânând neexpropriată

suprafața de 843 mp și nr. cadastral 211 – parcela nr. top 342/115 cu

o suprafață reală ce rezultă din măsurători de

2539 mp, din care s-a expropriat suprafața de 577 m.p., rămânând

neexpropriată suprafața reală de 2014 mp, susținând că

față de suprafețele mici ale terenurilor rămase

neexpropriate, având în vedere și starea de indiviziune, la sistarea

căreia aceste suprafețe vor fi și mai mult micșorate pentru

fiecare proprietar în parte, aceste terenuri nu vor putea fi exploatate agricol

în mod rentabil, cu utilaje agricole moderne.

S-a mai susținut, că

pentru capetele de teren rămase neexpropriate situate în partea de nord,

spre râul Mureș, nu mai există căi de acces, acestea fiind

locuri înfundate și că a fost expropriată numai o

suprafață care reprezintă strict lățimea

autostrăzii de 26 m, fără a se lua în considerare necesitatea

construirii șanțurilor și canalelor de canalelor de scurgere,

precum și a parapetelor de protecție, pentru acestea trebuind să

fie expropriate noi suprafețe din cele rămase.

Or, instanța de apel nu a

stabilit situația reală a acestor suprafețe de teren, ceea ce

impune verificări de fapt, pentru a stabili dacă se impune

exproprierea totală a acestora.

Astfel, se constată că

prin hotărârile pronunțate nu a fost lămurită pe deplin

situația de fapt a celor două suprafețe de teren rămase

neexpropriate pentru care recurentele - reclamante solicită exproprierea

totală, instanța neavând elementele necesare pentru a verifica

dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru

expropriere și pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.

Pentru stabilirea situației de

fapt se impune efectuarea de verificări privind situația reală a

celor două imobile, inclusiv prin efectuarea unei expertize topo de specialitate,

prin care să se identifice cele două suprafețe de teren

neexpropriate și să se stabilească dacă există

căi de acces care să le deservească, precum și dacă

mai pot fi folosite potrivit destinației avute.

Critica privind categoria de

folosință în funcție de care au fost acordate despăgubiri

pentru nr. cadastral 253-parcela nr. top 340/2 este neîntemeiată, întrucât

instanța de apel în mod corect a stabilit că relevanță în

acest sens are mențiunea cuprinsă în titlul de proprietate, și

nu depozițiile martorilor.

Cât privește susținerea

că motivarea instanței de apel cu privire la plata unei sume de 6

euro/mp la care Statul Român s-ar fi obligat conform memorandumului de

finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană

este succintă, aceasta nu constituie o critică de nelegalitate,

întrucât nu poate fi invocată nemotivarea deciziei, instanța de apel

răspunzând clar și concis la acest aspect.

De asemenea, se constată

că instanțele de fond și de apel au făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 8 și art. 9 alin. ultim din Legea nr. 198/2004,

reținând că reclamantele nu sunt îndreptățite la rata

inflației și la dobânda legală aferentă sumei stabilite cu

titlu de despăgubiri, deoarece potrivit dispozițiilor legale plata

despăgubirilor se face de către expropriator în termen de 30 de zile

de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești

definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor,

iar reclamantele nu au fost expropriate și lipsite de proprietate decât

după momentul consemnării despăgubirilor.

Recursul declarat de

M.P. - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia este fondat, urmând a fi admis în

consecință.

Astfel, se constată că,

într-adevăr, prin decizia instanței de apel s-a dispus obligarea

pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri către reclamante

și pentru suprafețele neexpropriate de 70 m.p., 279 mp și 56 m.p.,

fără însă a se pronunța cu privire la exproprierea acestor

suprafețe.

Or, potrivit dispozițiilor art.

24 ultimul alineat din Legea nr. 33/1994, instanța, constatând că

exproprierea în parte nu este posibilă, trebuia să dispună

exproprierea totală a parcelelor cu nr. top. 342/65/2 și nr. cadastral

186/2, cu nr. top. 342/2/2 și nr. cadastral 177/2 și cu nr. top.

342/38/1 și nr. cadastral 220/1.

Recursul declarat de pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.R. S.A. nu este fondat.

În cauză sunt incidente

dispozițiile art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, în mod corect

ambele instanțe reținând aplicabilitatea lor, atâta timp cât unul din

petitele acțiunii se referă exact la situația

prevăzută în acest text de lege, respectiv cazul când expropriatorul

cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere

instanței exproprierea totală.

Legea nr. 198/2004 nu derogă de

la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004

se prevede că „dispozițiile acestei legi se completează în mod

corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”, iar H.G. nr. 941/2004,

despre care recurentul susține că asigură, împreună cu

Legea nr. 198/2004, cadrul normativ aplicabil în cauză, a fost

abrogată de Hotărârea nr. 434/2009 la data de 11 mai 2009.

Celelalte critici formulate de pârât,

întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză

și nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancțiunea este aceea a neanalizării

lor.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA

și va admite recursurile declarate de reclamantele C.E. și O.C.L. și

M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei civile

nr. 32/ A din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, va casa decizia

și va trimite cauza spre

rejudecarea apelului, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, se va

administra probatoriu în sensul celor mai sus expuse și se va ține

seama de toate mijloace de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamantele C.E. și O.C.L. și M.P. - Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei nr. 32/ A din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat de

pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.