ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantele C.E. și O.C.L. au chemat în judecată C.N.A.D.R. SA și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate că suprafața expropriată pentru construcția autostrăzii Deva - Orăștie este de 21.002 m.p., și nu de 16.642 m.p.

(cât s-a reținut prin deciziile de expropriere) și să se dispună exproprierea pentru această suprafață; - să se constate că valoarea despăgubirilor acordate în cuantum de 228.768 lei nu este reală și că suma cu care urmează să fie despăgubite reclamantele este de 303.704 lei, echivalentul a 86.198,2 euro și să fie obligată pârâta să achite această sumă; - să fie obligată pârâta să achite contravaloarea pomilor fructiferi existenți pe parcela expropriată cu nr. cadastral 253, parcela nr. top 240/2, ce se va stabili prin expertiză de specialitate; - să fie obligată pârâta C.N.A.D.R. SA să plătească, aferent sumei de 228.768 lei, care nu a fost achitată în termenul legal, rata inflației și dobânda legală începând cu 15 octombrie 2006 și până la achitarea integrală a sumei; - să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele legale ale defunctului lor tată C.A. și ale bunicii materne, defuncta O.C. Din titlul de proprietate emis pe numele tatălui reclamantelor au fost expropriate patru imobile, iar din titlul de proprietate emis pe numele bunicii materne, trei imobile, dar la fiecare parcelă, mai puțin la nr. cadastral 253, parcela 340/2, au rămas capete de terenuri care nu mai pot fi folosite, impunându-se exproprierea totală și despăgubirea reclamantelor, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994. Au mai susținut că, deși terenurile sunt învecinate, prețul este diferit, ceea ce a dus la diminuarea despăgubirilor acordate. De asemenea, cuantumul despăgubirilor pentru nr. cadastral 253 parcela 340/2 este calculat pentru o suprafață cu 1188 m.p.

mai mică decât în realitate și la un preț inferior categoriei de folosință. S-a mai arătat că pe parcela 340/2 nr. cadastral 253 există pomi fructiferi pentru care reclamantele nu au fost despăgubite. Prin sentința nr. 196 din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamante și a fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA, în calitate de expropriator, să plătească reclamantelor, pe lângă suma de 228.768 lei stabilită cu titlu de despăgubiri și consemnată pentru terenurile expropriate, despăgubiri după cum urmează: pentru suprafața neexpropriată de 41 mp din parcela 342/65 nr. cadastral 186/1; pentru suprafața neexpropriată de 272 m.p.

din parcela 342/2 nr. cadastral 177/1; pentru suprafața neexpropriată de 34 mp din parcela 342/38 nr. cadastral 220/2; pentru suprafața neexpropriată de 3 mp din parcela nr. 342/34 nr. cadastral 619, prețul pe m.p. fiind similar cu cel al suprafețelor expropriate din parcelele sus - menționate. A fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA, să plătească echivalentul în lei la data executării al sumei de 14.535 euro, reprezentând contravaloarea a 100 de pomi fructiferi aflați pe nr. cadastral 253 parcela 340/2. A fost respinsă în rest acțiunea față de Statul Român, prin C.N.A.D.R. A fost respinsă acțiunea față de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria comunei Turdaș pentru lipsa calității procesuale de folosință.

A dispus restituirea către reclamante a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu provizoriu pentru expertiză, achitată la CEC Sucursala Deva cu chitanța din 10 septembrie 2008. A fost obligat pârâtul prin C.N.A.D.R. la cheltuieli de judecată de 6.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele legale ale defuncților C.A. (tatăl reclamantelor) și O.C. (bunica maternă a acestora). Pentru construcția autostrăzii Deva - Orăștie, tatăl reclamantelor a fost expropriat cu patru imobile - teren, iar bunica reclamantelor cu trei imobile teren. Pârâta C.N.A.D.R. nu a contestat restul rămas neexpropriat din suprafața totală a fiecărei parcele, astfel cum a fost expus de reclamante.

Astfel, tribunalul a constatat că pe restul de teren rămas neexpropriat nr. cadastral 177/1 de 272 m.p. (titlu de proprietate C.A.), din nr. cadastral 220/2 de 34 mp și din nr. cadastral 619 de 3 m.p. (titlu de proprietate O.C.) cuprinde suprafețe care fac imposibilă folosirea acestora de către reclamante. Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru restul neexpropriat s-a încuviințat, la solicitarea reclamantelor, efectuarea unei expertize în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, probă la administrarea căreia s-a renunțat, reclamantele solicitând exproprierea totală a parcelelor, despăgubirile solicitate circumscriindu-se prețului pe m.p. stabilit pentru partea expropriată. Cu privire la restul de teren neexpropriat de 272 m.p.

din numărul cadastral 177/1, de 34 m.p. din nr. cadastral 220/2 și de 3 m.p. din nr. cadastral 619, în temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004 și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit că expropriatorul are obligația să plătească reclamantelor despăgubiri la același preț pe mp ca și cel al suprafeței expropriate din parcelele respective. Cu privire la parcelele cu nr. cadastral 252/1, parcela 340/1 s-a constatat că a rămas o suprafață neexpropriată de 763 m.p., iar din nr. cadastral 211/2 a rămas o suprafață neexpropriată de 2059 mp, iar întinderea suprafețelor rămase permite cultivarea acestora. S-a mai reținut că nr. cadastral 253 parcela 340/2 are suprafața tabulară de 9400 m.p., însă din măsurătorile efectuate cu prilejul întocmirii documentației pentru expropriere a rezultat că are o suprafață reală de 8212 m.p., astfel că în mod corect despăgubirile au fost acordate pentru suprafața reală.

Tot cu privire la această suprafață de teren, s-a constatat că la calcularea despăgubirilor s-a avut în vedere categoria de teren fâneață, și nu teren arabil extravilan, cum au solicitat reclamantele, deoarece în titlul de proprietate terenul figura la categoria fânețe, nefiind modificată categoria de folosință. Prin Decizia civilă nr. 32/ A din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantelor, pe lângă suma de 228.768 lei despăgubiri și pentru: suprafața neexpropriată de 70 m.p. din parcela cu nr. top. 342/65/2 și nr. cadastral 186/2; suprafața neexpropriată de 279 m.p.

din parcela cu nr. top. 342/2/2 și nr. cadastral 177/2 și suprafața neexpropriată de 56 m.p. din parcela cu nr. top. 342/38/1 și nr. cadastral 220/1, prețul pe m.p. fiind similar cu cel al suprafețelor din parcelele sus – menționate. Au fost menținute dispozițiile de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 3 m.p. din parcela nr. 342/34. Au fost păstrate în rest dispozițiile sentinței. A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat pârâtul intimat să plătească reclamantelor apelante suma de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, potrivit documentației cadastrale întocmite cu ocazia procedurilor de expropriere: - nr. cadastral 186, parcela cu nr. top.

342/65, are o suprafață reală de 221 m.p., iar corpul 342/65/2 rămas în urma exproprierii în proprietatea reclamantelor are o suprafață de 70 m.p. (fila 245 dosar fond) și nu de 41 m.p. cum a reținut prima instanță; - nr. cadastral 177, parcela cu nr. top 342/2 are o suprafață totală de 3031 m.p., din care 2752 m.p. au fost expropriați, rămânând în proprietatea reclamantelor corpul cu nr. top 342/2/2 cu suprafața de 279 m.p. (f. 160 dosar fond) și nu 272 m.p. cum reține prima instanță; - nr. cadastral 220, parcela cu nr. top 342/38 are o suprafață totală de 404 m.p., din care 348 m.p. au fost expropriați, rămânând parcela cu top 342/38/1 de 56 m.p. în proprietatea reclamantelor (f. 125 dosar fond), prima instanță reținând greșit că suprafața rămasă ar avea doar 34 m.p.

De asemenea, documentația cadastrală relevă faptul că parcelele cu numerele cadastrale 186/1, 177/1 și 220/2 sunt cele expropriate, trecute în proprietatea statului, iar parcelele cu suprafețe mici rămase, și cu privire la care se impune exproprierea totală sunt 186/2, 177/2 și 220/1. În consecință, hotărârea primei instanțe va fi schimbată sub aceste aspecte în sensul celor reținute. S-a mai reținut că, în urma exproprierii nr. cad. 252-parcela nr. top 340/1 a rămas o suprafață neexpropriată de 1843 m.p., iar din nr. cad. 211-parcela cu nr. top 342/115 a rămas suprafața reală de 2014 m.p., apreciindu-se că suprafețele rămase sunt mari și pot asigura practicarea agriculturii în condiții de eficiență, iar expropriatorul nu poate fi obligat să suporte costul exproprierii unor suprafețe cu întindere mare ce nu-i sunt utile.

S-a constatat că nr. cadastral 211 parcela cu nr. top 342/115 a fost dezmembrat în 3 parcele însă, cele rămase în proprietatea reclamantelor au o întindere care permite realizarea lucrărilor agricole în condiții de eficiență. Nici împrejurarea că parcelele rămase sunt locuri înfundate, fără cale de acces nu poate justifica exproprierea totală a acestora atâta timp cât reclamantele au posibilitatea de a solicita crearea unor servituți de trecere și de a valorifica despăgubirile constând în costul instituirii acestora printr-o acțiune distinctă împotriva expropriatorului, dacă va fi cazul.

În mod corect prima instanță a stabilit despăgubirile pentru parcela cu nr. cadastral 253 - parcela cu nr. top 340/2 în raport de actele pe care comisia de evaluare și-a întemeiat constatările la data întocmirii documentației în condițiile în care din titlul de proprietate rezultă cu evidență că această parcelă are categoria de fâneață și nu de teren agricol, depozițiile martorilor administrate în fața primei instanțe nefiind relevante sub acest aspect. Solicitarea reclamantelor de acordare a unei despăgubiri în cuantum de 6 euro/m.p. este lipsită de fundament, întrucât din memorandumul de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană nu rezultă că Statul Român s-ar fi obligat să achite celor expropriați 6 euro/m.p., această sumă fiind una estimativă.

Instanța de fond a constatat corect și faptul că reclamantele nu sunt îndreptățite la rata inflației și la dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de despăgubiri în contextul în care dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că plata despăgubirilor se face de expropriator în termen de 30 zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor. S-a mai reținut, că în art. 19 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 184/2008, cât și în O.G.

nr. 228/2008, se prevede că dispozițiile acestor acte normative se completează cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, deci inclusiv cu art. 24 din ultimul act normativ menționat, astfel că instanța de fond a procedat corect atunci când a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 33/1994 și a dat eficiență acestor dispoziții legale expropriind în totalitate parcelele cu nr. cadastrale enumerate în cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român. Capetele de teren pentru care prima instanță a dispus exproprierea totală au suprafețe mici care nu mai pot fi folosite și exploatate agricol: 279 m.p., 70 m.p., 56 m.p. și 3 m.p., aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 33/1994 fiind pe deplin justificată cu privire la acestea.

A mai apreciat instanța de apel că nu se justifică aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 247 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum susține pârâtul, în condițiile în care litigiul impune analiza unei documentații cadastrale vaste, a mai multor hotărâri emise de expropriator și o multitudine de obiecții aduse acestora de către reclamantele expropriate și având în vedere că, la fond, apărătorul reclamantelor s-a prezentat la termenele de judecată și a susținut prin toate mijloacele procedurale interesele reclamantelor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele C.E. și O.C.L., pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA și M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Prin recursul lor, recurentele- reclamante au indicat art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și au arătat că, prin acțiunea introductivă au solicitat exproprierea totală și pentru nr. cadastrale 252 - parcela nr. top 340/1 cu o suprafață reală, rezultată din măsurătorile cadastrale, de 6280 m.p., din care s-a expropriat suprafața de 4427 m.p. – rămânând neexpropriată suprafața de 843 m.p. și nr. cadastral 211 – parcela nr. top 342/115 cu o suprafață reală ce rezultă din măsurători de 2539 m.p., din care s-a expropriat suprafața de 577 m.p., rămânând neexpropriată suprafața reală de 2014 m.p., în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, care prevede că acțiunea formulată în baza prevederilor acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

Au susținut reclamantele că aceste terenuri au suprafețe mici, că sunt două coproprietare și că nu pot face ulterior o sistare de indiviziune și nici nu pot fi înstrăinate, având în vedere și modul în care este situată construcția autostrăzii. De asemenea, aceste suprafețe nu pot fi exploatate agricol în mod rentabil, cu utilaje agricole moderne. În ceea ce privește capetele de teren situate la nord, spre râul Mureș, s-a susținut că acestea nu au nici o cale de acces, nemaiputând fi exploatate în viitor, fiind locuri înfundate. Motivarea instanței de apel că pentru aceste terenuri se poate solicita crearea unor servituți de trecere este neconformă cu dispozițiile art. 27 alin. ultim din Legea nr. 33/1994 și cu dispozițiile art. 41 din Constituția României.

Astfel, recurentele apreciază că această motivare este neconformă și cu situația reală a imobilelor și că au solicitat exproprierea totală a acestor capete de teren pentru că acestea nu pot fi folosite, precum și pentru a se evita eventualele litigii ulterioare cu Statul Român și cu alți 50-80 de proprietari de terenuri pentru crearea unor servituți de trecere. De asemenea, s-a susținut că, în ceea ce privește cele două numere cadastrale, a fost expropriată numai suprafața reprezentând lățimea autostrăzii de 26 m, fără a fi dispusă exproprierea suprafețelor necesare construirii șanțurilor și canalelor de scurgere, precum și a parapetelor de protecție, astfel că acestea vor fi edificate tot pe capetele de teren ce rămân în proprietatea reclamantelor, iar în situația în care se vor face exproprieri în acest sens, suprafața de teren se va micșora considerabil.

În plus, la solicitarea privind exproprierea totală și a acestor capete de teren s-a avut în vedere că, odată cu începerea lucrărilor pentru construirea autostrăzii, aceste terenuri vor fi afectate de utilajele care se vor folosi și vor fi degradate. Motivarea instanței de apel că nu poate fi obligat expropriatorul să suporte costul exproprierii unor suprafețe de teren cu întindere mai mare care nu îi sunt utile contravine dispozițiilor art. 41 din Constituția României și art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, nefăcându-se verificări privind situația reală a celor două imobile și dacă aceste capete de teren mai pot fi utile proprietarilor.

S-a mai susținut, că în mod greșit s-au acordat despăgubiri pentru categoria de folosință trecută în titlul de proprietate pentru nr. cadastral 253-parcela nr. top 340/2 cu o suprafața reală din măsurători de 8212 m.p., deoarece din probele administrate rezultă că acest teren face parte din categoria terenului agricol pentru care trebuia să se plătească, ca și pentru restul terenului expropriat, prețul de 4,1 euro/m.p. În ceea ce privește respingerea solicitării reclamantelor de obligare a Statului Român la plata sumei de 6 euro/m.p., conform memorandumului de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană, motivarea instanței de apel este foarte succintă, iar recurentele reclamante apreciază că aceasta este o obligație asumată de Statul Român.

Ultimul motiv de recurs formulat de reclamante privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 8 și art. 9 alin. ultim din Legea nr. 198/2004 cu privire la soluția respingerii cererii privind obligarea pârâtului Statul Român la rata inflației și dobânda legală aferentă sumei de 228.768 lei. M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a indicat ca temei legal al criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat că, deși este evident că ambele instanțe au apreciat că exproprierea parțială nu este posibilă, optând pentru cea totală, acestea s-au pronunțat doar asupra obligării la despăgubiri a Statului Român, prin C.N.A.D.R. SA, omițând exproprierea suprafețelor de 70 m.p.

(parcela 342/65/2 nr. cadastral 186); de 279 m.p. (parcela 342/2/2 nr. cadastral 177/2) și, respectiv de 56 m.p. (parcela 342/38/1 nr. cadastral 220/1). Pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 198/2004, dar numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor. Astfel, se arată că procedura de expropriere a imobilelor afectate de construcția de autostrăzi este guvernată de Legea nr. 198/2004 și H.G.

nr. 941/2004, acte normative care derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, iar prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în speță. S-a susținut că, în cazul în care expropriatorul ar proceda la exproprierea unor suprafețe de teren care nu sunt utile proiectului și care nu se regăsesc înăuntrul limitelor de expropriere, acesta ar comite o ilegalitate, în sensul că ar utiliza fonduri publice fără a exista un temei legal și o justificare documentată. În mod greșit instanța a dispus obligarea Statului Român la exproprierea restului de teren rămas neexpropriat în suprafață de 3 mp, deoarece, conform documentației cadastrale, rezultă că imobilul cu nr. cadastral 619, parcela A342/34, are o suprafață în acte de 148 m.p.

și rezultată din măsurători de 165 m.p., care a fost integral supusă exproprierii, așa cum reiese și din Hotărârea nr. 417 din 05 ianuarie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Turdaș, prin care s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 165 m.p. S-a mai arătat, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciindu-se că, față de dificultatea relativ scăzută a cauzei și față de contribuția minoră a avocatului reclamantelor, era necesară aplicarea acestui text de lege. Examinând recursurile declarate, în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește termenul de declarare a recursului de către reclamanta O.C.L., se constată că, deși aceasta a declarat recurs cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., având în vedere că cererea sa de recurs este comună cu cea a reclamantei C.E., iar aceasta a declarat recurs în termen legal, operează prevederile art. 48 alin. (2) C. proc. civ. privitoare la coparticiparea procesuală activă, în sensul că efectele exercitării căii de atac a recursului în termenul legal de către unul din coparticipanții - reclamanți la proces îi va folosi și celuilat. Prin urmare, examinând recursul declarat de reclamante, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată că este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar, va dispune exproprierea totală.

În speță, recurentele - reclamante au solicitat instanței exproprierea totală și pentru nr. cadastrale 252 - parcela nr. top 340/1 cu o suprafață reală, rezultată din măsurătorile cadastrale, de 6280 mp, din care s-a expropriat suprafața de 4427 m.p. – rămânând neexpropriată suprafața de 843 mp și nr. cadastral 211 – parcela nr. top 342/115 cu o suprafață reală ce rezultă din măsurători de 2539 mp, din care s-a expropriat suprafața de 577 m.p., rămânând neexpropriată suprafața reală de 2014 mp, susținând că față de suprafețele mici ale terenurilor rămase neexpropriate, având în vedere și starea de indiviziune, la sistarea căreia aceste suprafețe vor fi și mai mult micșorate pentru fiecare proprietar în parte, aceste terenuri nu vor putea fi exploatate agricol în mod rentabil, cu utilaje agricole moderne.

S-a mai susținut, că pentru capetele de teren rămase neexpropriate situate în partea de nord, spre râul Mureș, nu mai există căi de acces, acestea fiind locuri înfundate și că a fost expropriată numai o suprafață care reprezintă strict lățimea autostrăzii de 26 m, fără a se lua în considerare necesitatea construirii șanțurilor și canalelor de canalelor de scurgere, precum și a parapetelor de protecție, pentru acestea trebuind să fie expropriate noi suprafețe din cele rămase. Or, instanța de apel nu a stabilit situația reală a acestor suprafețe de teren, ceea ce impune verificări de fapt, pentru a stabili dacă se impune exproprierea totală a acestora.

Astfel, se constată că prin hotărârile pronunțate nu a fost lămurită pe deplin situația de fapt a celor două suprafețe de teren rămase neexpropriate pentru care recurentele - reclamante solicită exproprierea totală, instanța neavând elementele necesare pentru a verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și pentru a stabili cuantumul despăgubirilor. Pentru stabilirea situației de fapt se impune efectuarea de verificări privind situația reală a celor două imobile, inclusiv prin efectuarea unei expertize topo de specialitate, prin care să se identifice cele două suprafețe de teren neexpropriate și să se stabilească dacă există căi de acces care să le deservească, precum și dacă mai pot fi folosite potrivit destinației avute.

Critica privind categoria de folosință în funcție de care au fost acordate despăgubiri pentru nr. cadastral 253-parcela nr. top 340/2 este neîntemeiată, întrucât instanța de apel în mod corect a stabilit că relevanță în acest sens are mențiunea cuprinsă în titlul de proprietate, și nu depozițiile martorilor. Cât privește susținerea că motivarea instanței de apel cu privire la plata unei sume de 6 euro/mp la care Statul Român s-ar fi obligat conform memorandumului de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană este succintă, aceasta nu constituie o critică de nelegalitate, întrucât nu poate fi invocată nemotivarea deciziei, instanța de apel răspunzând clar și concis la acest aspect.

De asemenea, se constată că instanțele de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 8 și art. 9 alin. ultim din Legea nr. 198/2004, reținând că reclamantele nu sunt îndreptățite la rata inflației și la dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, deoarece potrivit dispozițiilor legale plata despăgubirilor se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor, iar reclamantele nu au fost expropriate și lipsite de proprietate decât după momentul consemnării despăgubirilor. Recursul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este fondat, urmând a fi admis în consecință.

Astfel, se constată că, într-adevăr, prin decizia instanței de apel s-a dispus obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri către reclamante și pentru suprafețele neexpropriate de 70 m.p., 279 mp și 56 m.p., fără însă a se pronunța cu privire la exproprierea acestor suprafețe. Or, potrivit dispozițiilor art. 24 ultimul alineat din Legea nr. 33/1994, instanța, constatând că exproprierea în parte nu este posibilă, trebuia să dispună exproprierea totală a parcelelor cu nr. top. 342/65/2 și nr. cadastral 186/2, cu nr. top. 342/2/2 și nr. cadastral 177/2 și cu nr. top. 342/38/1 și nr. cadastral 220/1. Recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. S.A. nu este fondat.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, în mod corect ambele instanțe reținând aplicabilitatea lor, atâta timp cât unul din petitele acțiunii se referă exact la situația prevăzută în acest text de lege, respectiv cazul când expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală. Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”, iar H.G.

nr. 941/2004, despre care recurentul susține că asigură, împreună cu Legea nr. 198/2004, cadrul normativ aplicabil în cauză, a fost abrogată de Hotărârea nr. 434/2009 la data de 11 mai 2009. Celelalte critici formulate de pârât, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză și nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA și va admite recursurile declarate de reclamantele C.E. și O.C.L. și M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei civile nr. 32/ A din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriu în sensul celor mai sus expuse și se va ține seama de toate mijloace de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantele C.E. și O.C.L. și M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei nr. 32/ A din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.