ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6316/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6316/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 13 octombrie

2008 sub nr. 7021/97/2008, reclamantele S.E. și G.A.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, obligarea pârâtului la plata sumelor de 135.930

euro despăgubiri pentru exproprierea terenului de 1.862 m.p., identificat cu nr.

cadastral 1, proprietatea exclusivă a reclamantei S.E. și de 130.350 euro despăgubiri

pentru exproprierea terenului de 1.323 m.p. identificat cu nr. cadastral 2 proprietatea

indiviză a reclamantelor S.E. și G.A., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanta S.E.

este proprietara exclusivă, în baza Legii nr. 18/1991 asupra terenului arabil în

suprafață totală de 9.688 m.p. cu nr. parcelă B, trecut în titlul de proprietate

nr. Y din 04 iunie 2001, emis de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,

și că ambele reclamante sunt coproprietare, cu titlul de partaj, în baza sentinței

civile nr. 2479 din 12 iunie 2008 a Judecătoriei Deva, rămasă irevocabilă, asupra

parcelei nr. A, în suprafață totală de 6.743 m.p.

Ambele parcele se află la hotarul comunei

H. pe traseul „Construcției variantei de ocolire Deva-Orăștie la standard de autostradă”,

ce va face parte din viitoarea autostradă Nădlac-Sibiu-București-Constanța.

În Anexa 2 s-a aprobat declanșarea procedurilor

de expropriere și cu privire la următoarele subparcele aflate pe traseul tronsonului

de autostradă amintit, și anume: 1. subparcela în suprafață de 1.862 m.p. cu nr.

cadastral 1, ce face parte din parcela nr. B, în suprafață totală de 9.688 m.p.,

proprietatea exclusivă a reclamantei S.E., conform titlului de proprietate nr. Y

din 04 iunie 2001 al Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 cu o despăgubire

de 6.145 euro; 2. subparcela de 1.323 m.p. coproprietatea reclamantelor, cu nr.

cadastral 2, ce face parte din parcela nr. A, în suprafață totală de 6.743 m.p.

arabil, atribuit reclamantelor în indiviziune cu titlul de partaj prin sentința

civilă nr. 2479/2008 a Judecătoriei Deva, s-a propus despăgubiri în sumă de 4.366

euro.

Așa cum rezultă din Anexa 2 la H.G.

nr. 566/2006, s-a propus o despăgubire derizorie de numai 3,3 euro/m.p., cu care,

evident, reclamantele nu au fost de acord întrucât terenurile au fost mult subevaluate,

propunându-se despăgubiri cu de zeci de ori mai mici decât cele plătite pentru exproprierile

la autostrada Transilvania, pentru terenuri de calitate mai slabă.

Reclamantele au mai arătat că subparcelele

ce fac obiectul exproprierii se află în Lunca Mureșului, zonă extrem de fertilă,

limitrofă cu hotarul municipiului Deva, propice culturilor intensive ecologice,

inclusiv legume, ce au asigurată piața de desfacere în municipiul Deva.

Pe de altă parte, nu s-a ținut seama pentru

includerea în cuantumul despăgubirilor, de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

inclusiv daunele conexe aduse reclamantelor în calitate de proprietari.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 06 ianuarie 2009 sub nr. 16/97/2009 reclamantele

S.E. și G.A.

au contestat

hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. emise de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, și Consiliul

Local H., solicitând anularea parțială a acestora în ceea ce privește despăgubirile

acordate, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 06

martie 2009 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 16/97/2009 la Dosarul nr. 7021/97/2008

al Tribunalului Hunedoara.

Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român,

prin C.N.A.D.N.R. SA,

a solicitat

respingerea acțiunii reclamantelor și a depus în probațiune înscrisurile constând

în cereri de acordare despăgubiri, hotărârile din 16 octombrie 2008 și procesele-verbale

aferente, documentația topo, raport de evaluare.

Prin întâmpinarea formulată în dosarul

conexat, pârâtul Statul Român

a

invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local

H., precum și excepțiile conexității și litispendenței, care au fost soluționate

prin încheierea din 06 martie 2009.

Prin sentința civilă nr. 175 din 29 iunie

2011, Tribunalul Hunedoara

a

admis în parte atât acțiunea principală formulată împotriva pârâtului Statul Român,

prin C.N.A.D.N.R. SA, cât și acțiunea conexă formulată de aceleași reclamante împotriva

aceluiași pârât; a anulat, în parte, hotărârile din 16 octombrie 2008 emise de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru stabilirea despăgubirilor ca urmare a

exproprierii terenurilor proprietatea reclamantelor cu privire la cuantumul despăgubirilor

acordate; a obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, să plătească reclamantelor

S.E. și G.A. suma de 55.482 RON reprezentând despăgubiri, respectiv, 32.427,5 RON

pentru reclamanta S.E. și 23.054,5 RON pentru reclamantele S.E. și G.A. împreună,

precum și suma de 9.200 RON cheltuieli de judecată, pentru ambele reclamante; a

respins în rest acțiunea principală și acțiunea conexă față de pârâtul Consiliul

Local al comunei H.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut că, potrivit Anexei nr. 2 la H.G. nr. 566/2006 figurează terenurile cu

nr. cadastral 1, proprietatea reclamantei S.E., și 2, proprietatea indiviză a aceleiași

reclamante și a numiților B.A. și L.S., ca fiind imobile situate pe amplasamentul

lucrării variantei de ocolire Deva-Orăștie a autostrăzii. Conform sentinței civile

nr. 2479/2008 a Judecătoriei Deva s-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea

de loturi și atribuirea în natură a parcelei nr. A în suprafață de 6.743 m.p. teren

arabil situat în extravilan cuprins în titlul de proprietate nr. X. Astfel, terenul

identificat mai sus a fost atribuit în indiviziune fără a se indica cotele de proprietate

reclamantelor S.E. și G.A.

Prin urmare, în baza actului normativ mai

sus arătat, pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a început procedura de expropriere

a celor două imobile.

În acest sens, prin hotărârea din 16

octombrie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea

terenului de 1.862 m.p., proprietatea reclamantei S.E. și acordarea sumei de 21.674

RON cu titlu de despăgubiri, iar prin hotărârea din 16 octombrie 2008 a aceleiași

comisii s-a dispus exproprierea terenului de 1.323 m.p., proprietatea indiviză a

reclamantelor S.E. și G.A. și acordarea sumei de 15.400 RON despăgubiri.

Întrucât reclamantele au înțeles să contesta

cuantumul despăgubirilor acordate, instanța de fond, la cererea reclamantelor, a

dispus efectuarea unor expertize judiciare de specialitate pentru evaluarea prejudiciului

produs proprietarilor terenurilor expropriate.

În acest sens, s-au efectuat un raport

de evaluare imobiliară întocmit de expert P.T., un raport nou de evaluare imobiliară

întocmit de expert B.T.D., un raport de expertiză topografică întocmit de experții

C.S. și L.V., și, în fine, un raport de contraexpertiză întocmit de experții C.S.,

T.N. și B.T.D.

Din aceste lucrări de specialitate, raportat

la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, prima instanță a apreciat că cel

mai obiectiv raport, având în vedere și pregătirea pluridisciplinară a comisiei

de experți, este cel întocmit de experții C.S., T.N. și B.T.D., acesta urmând a

fi avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate.

Prin urmare, instanța de fond, având în

vedere art. 22 și urm. din Legea nr. 255/2010 a constatat că reclamantele sunt îndreptățite

la acordarea de despăgubiri care să acopere prejudiciul real, global și efectiv

cauzat prin expropriere.

În acest sens, a reținut din cuprinsul

raportului de contraexpertiză mai sus menționat, că parcelele efectiv expropriate

sunt identificate sub nr. cadastral A, în suprafață de 1.329,2 m.p., înscrisă în

titlul de proprietate nr. X/2000, aflat în proprietatea indiviză a ambelor proprietare

și, respectiv, nr. cadastral B, în suprafață de 1.869,6 m.p., înscrisă în titlul

de proprietate nr. Y/2001, emis pe numele reclamantei S.E.

De asemenea, comisia de experți a stabilit

că valoarea totală a despăgubirilor cuprinzând valoarea terenului expropriat, folosul

de tras, diminuarea valorii celorlalte parcele neexpropriate, taxe notariale, etc.

este de 57.465 RON (echivalentul a 13.928 euro). Din această sumă instanța nu va

acorda reclamantelor suma de 1.983 RON taxe notariale solicitate de reclamante,

întrucât potrivit disp. art. 17 din Legea nr. 198/2004 și art. 27 din Legea nr.

255/2010 terenurile expropriate sunt scutite de la plata taxelor notariale și a

oricăror taxe datorate statului sau bugetelor locale.

Referitor la pretinse cheltuieli notariale

ocazionate cu eventuala achiziționare a altor terenuri asemănătoare de către reclamante,

s-a reținut că acestea nu au făcut dovada că ar fi cumpărat alte asemenea terenuri,

motiv pentru care prejudiciul solicitat nu e actual sau viitor și sigur, ceea ce

nu conferă caracterul cert al acestuia.

Prin urmare, pârâtul datorează reclamantelor

despăgubiri totale de 55.482 RON (57.465-1983) din care: pentru terenul proprietatea

exclusivă a reclamantei S.E. se va plăti acesteia suma de 32.427,5 RON, iar pentru

terenul proprietatea indiviză a reclamantelor se vor plăti acestora suma de 23.054,5

RON conform art. 19 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, sume calculate la o valoare

de 17,3446 RON/m.p., rezultată din raportarea întregii suprafețe expropriate de

3.198,8 m.p. la suma globală a despăgubirilor acordate de 55.482 RON.

În ceea ce privește pârâtul Consiliul Local

al comunei H., raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 198/1994 și art. 22

și urm. din Legea nr. 255/2010, s-a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală

pasivă, astfel că acțiunea conexă a reclamantelor a fost respinsă față de acesta.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată,

conform art. 23 din Legea nr. 255/2010 și art. 274 C. proc. civ. reclamantele au

cerut cheltuieli de judecată de 9.700 RON, din care se justifică acordarea sumei

de 7.200 RON reprezentând onorariu de experți și 2.000 RON onorariu de avocat. Prin

urmare, pârâtul Statul Român a fost obligat să plătească reclamantelor și suma de

9.200 RON cheltuieli de judecată la fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA,

arătând că instanța de fond, deși a stabilit corect valoarea

terenului, a supraevaluat valoarea prejudiciului, prin impunerea unor coeficienți

de corecție fără temei legal, respectiv coeficientul de 80% în sumă de 9.916 RON

aplicat pentru calcularea daunelor procentuale aferente vânzării forțate a terenului

este aplicat arbitrar și fără a se indica actul normativ care impune aplicarea unui

asemenea coeficient; daunele pentru diminuarea valorii terenului rămas de 8.331

RON, respectiv pierderea subvenției agricole, întrucât prin această sumă se acoperă

de două ori același prejudiciu.

Prin decizia civilă nr. 154 din 11 noiembrie

2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă,

a respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță a respectat dispozițiile legale în materie, stabilind

cuantumul despăgubirilor în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a mai reținut că, prin

concluziile raportului de contraexpertiză efectuat în cauză în conformitate cu prevederile

precitate, se arată, distinct, valoarea terenului - valoare stabilită prin metoda

comparației directe - de 1,5 euro/m.p. și valoarea prejudiciului suferit de proprietari

- de 37.632 RON, iar cuantumul total este de 57.465 RON, respectiv 13.928 euro.

Din daunele produse proprietarului stabilite

de către experți și acordate de către instanța de fond, pârâtul critică suma de

8.331 RON pentru subvenția agricolă și coeficientul de 50% vânzare forțată de 9.915

RON, susținând, în esență, că aceste daune nu se cuvin, întrucât nu au acoperire

legală, susțineri ce nu pot fi primite.

În cuprinsul raportului de contraexpertiză

experții explică pe larg daunele acordate, justificarea faptică cât și dispozițiile

legale care le reglementează.

Instanța de apel a mai constatat că nu

poate fi primită critica pârâtului în sensul că pentru același prejudiciu s-au acordat

daune diferite, întrucât daunele în sumă fixă pentru diminuarea valorii terenului

rămas, în cuantum de 16.161 RON, sunt justificate de majorarea distanței de transport

de la parcele la baza de recepție, accesul la parcelă pe ruta ocolitoare, reducerea

mărimii parcelei cadastrale, modificarea formei parcelei cadastrale din dreptunghiulară

în trapezoidală mică, daune cuantificate în acord cu Legea nr. 18/1994, respectiv,

Ordinul M.A.I. nr. 184/1994, și sunt diferite de daunele stabilite ca urmare a micșorării

parcelelor sub 3.000 m.p. în sumă de 8.331 RON.

Nici critica referitoare la înlăturarea

daunei de 50%, în sumă de 4.416 RON, ce vizează dauna procentuală referitoare la

vânzarea forțată a terenului nu poate fi primită întrucât, contrar celor susținute

de către pârât, aceste daune sunt cuprinse în noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului

prevăzut expres de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 27

alin. (2) din lege, despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mică

decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat

sau de altă persoană interesată.

Or, în speță, expropriatorul a propus prin

hotărârile atacate suma de 3,5 euro/m.p., iar valoarea terenurilor stabilită de

către comisia de experți la data efectuării raportului de contraexpertiză, 23

martie 2011, este de 1,5 euro/m.p.

Prin urmare, valoarea despăgubirii stabilită

de către instanța de fond, în conformitate cu concluziile raportului de contraexpertiză,

nu poate fi diminuată contrar susținerilor pârâtului, altfel s-ar încălca dispozițiile

legale sus citate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

atât reclamantele S.E. și G.A., cât și pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.

Recurentele-reclamante S.E. și G.A.

au arătat că valoarea despăgubirilor acordate

pentru terenul expropriat a fost în mod constant, stabilită de instanțele anterioare,

sub cuantumul celei acordate de expropriator, nefiind respectate dispozițiile

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Recurentele-reclamante mai arată că, potrivit

art. 25 și 26 din același act normativ, la stabilirea despăgubirii trebuie adăugat,

la valoarea reală a imobilului, și prejudiciul creat proprietarului prin diminuarea

parcelelor rămase după expropriere, pierderea unei recolte, accesul pe rute ocolitoare,

majorarea cheltuielilor de transport și efectuarea tuturor lucrărilor agricole,

sens în care niciuna dintre instanțe nu a luat în considerare valoarea de bonitate

a terenurilor, stabilită de OSPA Hunedoara ca fiind în clasa a III-a, cu un total

de 56 de puncte, în speță, 3,8 euro/m.p. Raportat la această valoare ar rezulta

o sumă de 12.152 euro, la care ar trebui adăugată suma de 8.453 euro, reprezentând

valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii, rezultând astfel suma de

22.605 euro. Aceste sume au fost stabilite de experții numiți de expropriator, dar

nu au fost luate în considerare de către instanțe, expertizele în cauză fiind efectuate

de experți topografi, care nu au apreciat corect valoarea terenului. Aceste sume,

deși favorabile recurentelor-reclamante, nu au fost cerute niciodată, solicitarea

acestora privind o despăgubire corectă la un preț al terenului de 3,3 euro/m.p.

(valoarea stabilită de expropriator), rezultând suma de 10.553 euro, la care să

se adauge și valoarea prejudiciului în cuantum de 8.453 euro, conform art. 25, 26

din Legea nr. 33/1994.

Raportul de expertiză avut în vedere de

instanță nu este un raport obiectiv, întrucât prețul de 1,5 euro/m.p. este derizoriu

și în contradicție cu realitatea pieței imobiliare din zonă. Acest raport este lovit

de nulitate, întrucât nu este ștampilat cu parafele celor trei experți care l-au

întocmit.

Recurentul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA,

a formulat următoarele

critici:

I. Încălcând dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, instanța de apel în mod greșit a cuprins în valoarea despăgubirilor

acordate ca urmare a exproprierii, suma în procent de 50% din valoarea terenului

cu titlu de daune reprezentând coeficient de vânzare forțată, în condițiile în care

o asemenea noțiune nu se regăsește în lege și reprezintă, în realitate, o nouă despăgubire,

acordată distinct de cea prevăzută de actele normative în materie.

Il. În mod greșit instanța de apel a reținut

că daunele în sumă fixă acordate pentru diminuarea valorii terenului rămas, în cuantum

de 16.161 RON, sunt justificate de elemente precum majorarea distanței de transport

de la parcelă la baza de recepție, accesul la parcelă pe ruta ocolitoare, reducerea

mărimii parcelei cadastrale, modificarea formei parcelei cadastrale din dreptunghiulară

în trapezoidală mică și că sunt diferite de daunele stabilite ca urmare a micșorării

sub 3.000 m.p., în cuantum de 8.331 RON, fără a specifica, în mod concret, în ce

constau aceste diferențe.

Art. 26 al Legii nr. 33/1994 stabilește

că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat

proprietarului, motiv pentru care reclamantele nu pot beneficia de despăgubirile

acordate ca urmare a micșorării suprafeței parcelelor sub 3.000 m.p., întrucât această

consecință a măsurii exproprierii a fost analizată cu ocazia stabilirii despăgubirilor

pentru diminuarea valorii terenului rămas, sens în care acordarea celor două sume,

respectiv, de 16.161 RON și de 8.331 RON, reprezintă o dublă despăgubire și constituie

o încălcare a dispozițiilor legale anterior citate.

III. Instanța de apel a procedat la o greșită

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

în sensul că a arătat că nu ar putea diminua valoarea de despăgubire acordată de

comisia de experți din fond, întrucât s-ar ajunge la încălcarea textului legal precitat,

care prevede că despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat

sau altă persoană interesată.

Instanța investită cu o cerere de despăgubiri

pentru expropriere însă are la îndemână două posibilități: fie constată că valoarea

reală a despăgubirilor este mai mare decât cea oferită de expropriator, admite acțiunea

și acordă o despăgubire cuprinsă între cuantumul oferit de expropriator și cel solicitat

de expropriat; fie constată că valoarea reală a despăgubirilor este mai mare decât

cea oferită de expropriator, și atunci menține cuantumul despăgubirilor acordate

de a acesta. Prin urmare, dacă instanța ar fi fost de acord cu motivele de apel

ale pârâtului, trebuia să constate că oferta acestuia era îndestulătoare, situație

față de care se impunea admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate

în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.

Recursul reclamantelor S.E. și G.A.

este inadmisibil, pentru următoarele argumente:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii

juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității

și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite,

constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești

se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la

care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura

orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac,

nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii

atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiiîe

prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supune recursului”,

iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 din același cod „sunt hotărâri irevocabile

hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel”.

Prin coroborarea textelor legale anterior

citate, rezultă că pot îi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără

drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat

împotriva unei decizii devenită irevocabilă prin neatacare cu apel este inadmisibil,

o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

Se constată că, în speță, sentința civilă

nr. 175 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara a fost atacată cu apel doar de

către pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, calea de atac declarată de această

parte fiind respinsă, cu consecința menținerii hotărârii de primă instanță, care,

astfel, a dobândit caracter irevocabil față de părțile care nu au înțeles să exercite

calea de atac a apelului, respectiv reclamantele din prezenta cauză.

În atare situație, cum recursul împotriva

unei hotărâri devenită irevocabilă prin neapelare este inadmisibil, fiind declarat

omisso medio, Înalta Curte îl va respinge ca atare.

Recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA,

este fondat și va fi admis,

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 33/1994 ce reglementează criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii

în caz de expropriere „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul creat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză (...)”.

Stabilirea valorii imobilului expropriat

presupune administrarea, de către părțile litigante, a unor probatorii pertinente

sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei, întrucât

prin dispozițiile legale menționate nu se instituie obligativitatea reținerii, de

către instanță, în mod exclusiv, nici a raportului de expertiză întocmit de expropriator

și nici a raportului de expertiză întocmit de comisia constituită conform art. 25

din Legea nr. 33/1994, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din același act normativ

„primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile

formulate de părți și va hotărî”, iar potrivit art. 27 alin. (2) „despăgubirea acordată

de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai

mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.

În speță, prețul oferit de expropriator,

de 21.674 RON pentru suprafața de 1.862 m.p. (suprafață deținută de reclamanta S.E.),

și, respectiv de 15.400 RON pentru suprafața de 1.323 m.p. (suprafață deținută de

S.E. și G.A. împreună) a fost contestat în instanță, prin sentința civilă nr.

175 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara stabilindu-se, în urma efectuării

mai multor rapoarte de expertiză, o despăgubire totală de 55.482 RON, reprezentând

32.427,5 RON pentru suprafața de 1.862 m.p. și 23.054,5 RON pentru suprafața de

1.323 m.p.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat

apel, ce a fost respins, ca neîntemeiat, apoi recurs, criticând soluția pronunțată

sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale în materie,

ce reglementează modalitatea de calcul a despăgubirii, respectiv, art. 26 și 27

din Legea nr. 33/1994, în sensul că instanța a avut în vedere, la stabilirea despăgubirii

pentru prejudiciul creat prin expropriere, o noțiune inexistentă în lege, și anume

aceea a „coeficientului de vânzare forțată”, a acordat o dublă despăgubire prin

cumulul sumelor privind daunele pentru diminuarea valorii terenului rămas cu cele

pentru micșorarea terenului sub 3.000 m.p. și în mod greșit nu a constatat că oferta

pârâtului era îndestulătoare, fiind conformă dispozițiilor art. 27 alin. (2) din

lege.

Se constată că, în cauză, au fost efectuate

mai multe rapoarte de expertiză, respectiv un raport de evaluare imobiliară întocmit

de expert P.T., un raport nou de evaluare imobiliară întocmit de expert B.T.D.,

un raport de expertiză topografică întocmit de experții C.S. și L.V. și un raport

de contraexpertiză întocmit de experții C.S., T.N. și B.T.D., acesta din urmă fiind

apreciat de către instanțe ca reprezentând lucrarea de specialitate cea mai obiectivă

și mai elaborată.

Obiectul expertizei l-a constituit suprafața

de teren 3.185 m.p., alcătuită din două parcele, respectiv una de 1.862 m.p., deținută

de reclamanta S.E. și cealaltă de 1.323 m.p., deținută de reclamantele S.E. și G.A.

împreună.

Evaluarea proprietății imobiliare s-a realizat

prin utilizarea a două metode, respectiv cea a comparației vânzărilor, din care

a rezultat o valoare a terenului în suprafață de 3.198,8 m.p. de 19.833 RON (4.807

euro, respectiv 1,5 euro/m.p.) și cea bazată pe randamentul economic, din care a

rezultat o valoare a terenului în suprafață de 3.198,8 m.p. de 20.472 RON (4.962

euro, respectiv 1,55 euro/m.p.). Valoarea de piață a terenului a fost raportată

la valoarea determinată prin tehnica comparației vânzărilor, respectiv 19.833 RON

(4.807 euro - 1,5 euro/m.p.).

Este de observat că, deși terenul expropriat

se compune din două parcele diferite, estimarea valorii acestuia s-a realizat în

mod global, fără a se defalca conform suprafețelor componente de 1.862 m.p. și,

respectiv 1.323 m.p.

În ceea ce privește cealaltă componentă

a despăgubirii, și anume prejudiciul, în urma estimării daunelor produse proprietarului,

s-au stabilit următoarele valori: 16.161 RON reprezentând daune în sumă fixă pentru

diminuarea valorii terenului rămas; 248 RON reprezentând daune în sumă fixă constând

în pierderea recoltei de grâu; 8.331 RON reprezentând daune ca urmare a micșorării

suprafeței parcelelor sub 3.000 m.p.; 12.892 RON daune procentuale 65%, din care

50% daune procentuale pentru vânzarea forțată a terenului. Valorile prezentate au

fost însumate, rezultând un cuantum total al daunelor de 37.632 RON (în care au

fost incluse taxele notariale în cuantum de 1.983 RON).

Cuantumul final al despăgubirii s-a concretizat

în valoarea terenului - 19.833 RON plus valoarea daunelor - 37.632 RON, rezultând

suma de 57.465 RON, din care instanța de judecată a exclus valoarea taxelor notariale,

rămânând în sarcina expropriatorului suma de 55.482 RON.

În ceea ce privește critica recurentului-pârât

în sensul nelegalei rețineri, a unui coeficient de vânzare forțată imputabil acestuia

în cadrul despăgubirii datorate în calitate de expropriator, se constată că, deși

raportul de expertiză include o astfel de noțiune în calculul prejudiciului, nu

arată care este temeiul legal al raportării la un astfel de indicator, ce reprezintă

noțiunea de „vânzare forțată”, care este raportul expropriere-vânzare forțată și

care este baza de calcul utilizată pentru a ajunge la concluzia că un astfel de

coeficient reprezintă 50% din valoarea terenului.

Instanța de apel a preluat aceste susțineri

ale expertului, fără a analiza aceste elemente, care au făcut și obiectul criticilor

în apel.

Referitor la susținerea recurentului-pârât

conform căreia s-a procedat la acordarea unei duble despăgubiri prin cumulul sumelor

privind daunele pentru diminuarea valorii terenului rămas - 16.161 RON cu cele pentru

micșorarea terenului sub 3.000 m.p. - 8.331 RON, se constată că instanța de apel

înlătură această critică cu motivarea că cele două categorii de daune „sunt diferite”,

dar nu justifică în ce constau diferențele respective, simpla negare a similarității

celor două categorii de despăgubiri nefîind suficientă în a răspunde aspectelor

cu care a fost învestită.

Constatând că situația de fapt ce a stat

la baza stabilirii cuantumului despăgubirii datorate de recurentul-pârât în calitate

de expropriator pentru terenul expropriat nu a fost pe deplin lămurită, și cum asemenea

chestiuni, ce țin de completarea și interpretarea probatoriului, nu pot fi remediate

de către instanța de recurs, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2)

și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, instanța de trimitere va

avea în vedere aspectele reținute în prezentele considerente cu privire la estimarea

valorii terenului expropriat conform suprafețelor componente de 1.862 m.p. și, respectiv

1.323 m.p.; explicitarea noțiunilor de „vânzare forțată” și „coeficient de vânzare

forțată” prin raportare la dispozițiile legale în materie, cu indicarea temeiului

juridic ce fundamentează includerea, în prejudiciul creat prin expropriere, a unei

asemenea valori, precum și indicarea bazei de calcul utilizate pentru a ajunge la

concluzia că un astfel de coeficient reprezintă 50% din valoarea terenului; lămurirea

diferențelor existente între daunele acordate pentru diminuarea valorii terenului

rămas și cele acordate pentru micșorarea terenului sub 3.000 m.p., care au determinat

acordarea a două sume distincte cu titlu de despăgubire.

Urmare a valorilor stabilite cu prilejul

rejudecării în ceea ce privește aspectele anterior expuse, se va determina incidența

în cauză a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin raportare

la critica formulată în acest sens de către recurentul-pârât.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele S.E. și G.A.,

împotriva deciziei nr. 154 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

I civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, împotriva aceleiași decizii, pe care o va casa, trimițând cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel, ce va soluționa cauza potrivit recomandărilor conținute

în considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantele S.E. și G.A., împotriva deciziei nr. 154 din 11 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 octombrie 2012.