ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1350/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1350/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele.

Prin acțiunea înregistrată la data de 14

octombrie 2008, reclamantele L.E. și S.I.E. au chemat în judecată pe pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând ca prin hotărâre:

- să se dispună

obligarea pârâtului la plata în părți egale, către ambele reclamante, a sumei

de 22.198 Euro cu titlu despăgubiri pentru exproprierea terenului proprietatea

lor indiviză.

În drept, s-a invocat

Legea nr. 198/2004 și Legea nr. 33/1994.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au susținut că prin titlul de proprietate din 4

februarie 1999 emis de Comisia Județeană Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,

s-a stabilit dreptul de proprietate cu titlu de lege și moștenire în favoarea

lor, asupra parcelei nr. 775 arabil în suprafață de 1 ha și 9.303 mp, aflată în hotarul satului Hărău. Unica moștenitoare legală a proprietarei decedate,

S.P.E., este fiica sa, reclamanta S.I.E. Această parcelă se află pe traseul

construcției variantei de ocolire Deva - Orăștie, la standard de autostradă și

va face parte din autostrada Nădlac - Sibiu - București - Constanța, astfel că

s-a propus exproprierea unei suprafețe de 2.969 mp. În Anexa 2 a H.G. nr. 566/2006 a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere și cu privire la

parcela de 2.969 mp, cu nr. cad. 432/2 proprietatea reclamantelor în părți

egale, cu propunerea de acordare a unei despăgubiri derizorii de 3,3 euro/ mp

la care reclamantele nu au achiesat, susținând că terenul a fost mult

subevaluat în comparație cu terenuri de calitate mult mai slabă, propuse la

expropriere pentru alte autostrăzi. Reclamantele au mai susținut că parcelele,

care fac obiectul exproprierii, sunt în Lunca Mureșului, o zonă extrem de

fertilă, propice culturilor intensive ecologice, inclusiv legume, cu piață de

desfacere în Municipiul Deva. Pe de altă parte, nu s-au avut în vedere daunele

conexe aduse reclamantelor, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994. S-a mai

susținut că aceste parcele sunt în mijlocul terenului proprietatea lor, astfel

că nu mai au acces la parcela dintre autostradă și râul Mureș, nefiind

prevăzute căi de acces apropiate pentru atelaje. Parcelele rămase nu mai pot fi

cultivate ecologic din cauza gazelor de eșapament, astfel încât scade valoarea

de piață a parcelelor rămase după expropriere.

La acest dosar a fost

conexat Dosarul înregistrat sub nr. 15/97/2009, prin care aceleași reclamante

au chemat în judecată pârâții Statul Român prin C.N.A.D.N.R. București și

Consiliul Local Hărău, solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 89/2007,

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu privire la suma

acordată ca despăgubiri pentru exproprierea acelorași terenuri.

Prin sentința civilă nr.

176 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost admisă în

parte atât acțiunea principală formulată de reclamantele L.E. și S.I.E., cât și

acțiunea conexă formulată de aceleași reclamante împotriva aceluiași pârât, C.N.A.D.N.R.,

și în consecință, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 89 din 5 ianuarie 2007,

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru stabilirea

despăgubirilor ca urmare a exproprierii terenului proprietatea reclamantelor,

cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate.

A fost obligat Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantelor suma de 46.904 lei,

reprezentând despăgubiri și 8.400 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă în rest

acțiunea principală și acțiunea conexă față de pârâtul Consiliul Local al

Comunei Hărău.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în Anexa 2 la H.G. nr. 566/2006, la poziția 1049, figurează terenul cu nr. cad. 423/2 în suprafață de 2.969

mp, proprietatea reclamantelor L.E. și S.I.E., teren înscris în titlul de

proprietate din 4 februarie 1999, sola 29, parcela 775, asupra căreia

reclamantele nu au făcut ieșirea din indiviziune. A început procedura de

expropriere, și la cererea reclamantelor de acordare de despăgubiri, în baza

Hotărârii nr. 89 din 5 ianuarie 2007 s-a dispus exproprierea acestora, cu

acordarea sumei de 34.559 lei despăgubiri, sumă care a fost consemnată la C.E.C.,

la dispoziția acestora.

În cauză au fost

efectuate mai multe rapoarte de expertiză, însă instanța a apreciat că cel mai

complet și obiectiv este raportul întocmit de experții C.Ș., T.N. și B.T.D.,

care a fost avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor. Categoria

acestui teren a fost reținută a fi arabil extravilan, iar valoarea terenului

expropriat, folos de tras, diminuarea valorii celorlalte terenuri neexpropriate

prin poluarea de noxe și zgomot, taxe notariale a fost reținut a fi 48.745 lei.

Din această sumă, instanța nu a acordat reclamantelor suma de 1.841 lei taxe

notariale solicitate, întrucât, potrivit art. 17 din Legea nr. 198/2004 și art.

27 din Legea nr. 255/2010, terenurile expropriate sunt scutite de la plata

taxelor notariale, iar pe de altă parte, câtă vreme nu au fost achiziționate

alte terenuri nu se justifică acordarea acestor cheltuieli. Ca urmare, Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. a fost obligat să plătească reclamantelor despăgubiri

în sumă de 46.904 lei, în condițiile art. 19 alin. (6) din Legea nr. 265/2010.

În ce privește pe

pârâtul Consiliul Local al Comunei Hărău, raportat la art. 10 din Legea nr. 198/1994

și art. 22 și urm. din Legea nr. 255/2010, s-a constatat lipsa calității

procesuale pasive a acestuia, astfel că a fost respinsă în rest atât acțiunea

principală cât și acțiunea conexă.

Prin decizia civilă nr.

9 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate împotriva susmenționatei hotărâri,

reținând,în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr.

4116/2009, pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 2884/221/2009, s-a luat

act de convenția de partaj intervenită între reclamanta L.E. și pârâta S.I.E. în

ce privește mai multe terenuri înscrise în titlurile de proprietate iar în

încheierea din 12 noiembrie 2009 pronunțată în dosar, de îndreptare a erorii

materiale, s-a menționat că revine reclamantei terenul din tarlaua 29, parcela

775, în suprafață de 1 ha și 9.303 mp.

Așadar, terenul în

litigiu este proprietatea exclusivă a reclamantei, potrivit hotărârii judecătorești

irevocabile depuse în apel.

Potrivit art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții

trebuie să țină seama de prețul cu care se vând,

în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză. De aceea, față de prevederile legii,

în mod corect instanța de fond nu a luat în considerare metoda calculului

randamentului economic ci doar metoda comparației directe la stabilirea

despăgubirilor pentru terenul în litigiu. Criticile referitoare la cealaltă

metodă nu au fost primite, fiind considerate ca nefondate. În ceea ce privește

metoda comparației directe, experții au avut în vedere prețuri la care s-au

vândut terenuri extravilane pe raza localității Hărău, astfel încât analiza

acestor prețuri este una reală și nu abstractă. Prețurile au fost comunicate de

Primăria comunei Hărău la nivelul anului 2010. Faptul că daunele acordate sunt

mai mari decât valoarea terenului, se înscrie în condițiile legii. În acest sens,

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că, la calculul despăgubirilor,

experții au în vedere atât valoarea terenului precum și daunele aduse

proprietarului, fără a limita aceste daune la valoarea terenului.

La

stabilirea valorii de despăgubire, experții au avut în vedere trei aspecte sub

care se poate cuantifica pierderea suferită de proprietar, respectiv:

diminuarea valorii terenului rămas, pierderea recoltei de lucernă și daune

procentuale. Astfel, pentru diminuarea valorii terenului rămas față de

criteriile menționate la pag. 27 din vol. II al dosarului instanței de fond,

s-a avut în vedere o sumă de 15.797 lei, daune pentru pierderea recoltei de

lucernă în sumă de 2.575 lei și daune procentuale de 65% aplicate celorlalte

două criterii menționate anterior. Aceste daune procentuale au constat în

poluarea care se produce parcelelor rămase în proprietatea reclamantei

apelante, taxe notariale, dar și vânzarea forțată a terenului. Poluarea cu gaze

de eșapament și sonoră a fost menționată în apelul formulat și de apelantă,

însă este un criteriu care reduce valoarea terenurilor rămase în proprietatea

sa și nu o crește. Taxele notariale, așa cum corect a reținut și instanța de

fond, nu pot fi acordate pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert, sigur,

întrucât reclamanta nu a cumpărat un alt teren ale cărui taxe de cumpărare să

fie restituite. În ceea ce privește vânzarea forțată a terenului, experții au

apreciat că în mod normal apelanta nu ar fi înstrăinat terenul, așa cum susține

în apelul declarat, iar pentru faptul că a fost obligată să-l cedeze i se

cuvine o despăgubire de 50%, coeficient de vânzare forțată ce se include în

celelalte pagube, prejudicii cauzate proprietarului, pe lângă valoarea de piață

a terenului, ca o compensare a înfrângerii voinței sale în ce privește

păstrarea sau înstrăinarea acestui teren.

Chiar

dacă este criticată luarea în considerare a celor trei contracte, critica nu

este întemeiată, câtă vreme de la reclamantă s-au expropriat 2.969 mp, iar

comparabilele 2 și 3 avute în vedere de experți, au o întindere de 2.418 mp,

respectiv 3.300 mp. De aceea, terenul reclamantei se încadrează între cele două

comparabile. Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada unor alte prețuri

cu care să se fi vândut terenuri similare din zonă și care să fie avute în

vedere de experți la stabilirea valorii de circulație.

În

ceea ce privește critica referitoare la prezența unui expert topograf în

comisia care a efectuat raportul de contraexpertiză, s-au reținut următoarele:

inițial, din partea reclamantei a fost desemnat expertul L.V., expert topograf

care însă a fost înlocuit la data de 03 septembrie 2010 cu expertul evaluator T.N.

Expertul C.Ș. a fost desemnat din partea instanței. Chiar dacă expertul

desemnat de instanță nu avea specialitatea evaluare, ceilalți doi experți sunt

experți evaluatori, iar dacă existau nelămuriri sau contradicții între cei trei

experți, acestea ar fi fost exprimate.

Referitor la

componentele formulei de calcul stabilite de expert, acestea sunt formule

standardizate, iar coeficienții care sunt aplicabili fiecărei componente au

marjele stabilite prin normativele tehnice în vigoare.

Câr privește

modificarea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, s-a arătat

că reclamanta a invocat această pretenție doar prin întâmpinarea depusă față de

apelul pârâtului, respectiv răspunsul față de întâmpinarea acestora, însă

motivarea apelului se face înăuntrul termenului de apel sau cel târziu până la

prima zi de înfățișare. În aceste condiții, fiind tardiv formulat, acest motiv

de apel nu a mai fost analizat de instanță, situație valabilă și pentru contestarea

neacordării taxei notariale.

Având în vedere

aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 296 C. proc. civ., cele

două apeluri au fost respinse ca nefondate.

Împotriva

susmenționatei hotărâri, au declarat recurs reclamanta L.E. și pârâtul Statul

român prin

C.N.A.D.N.R.

S.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Reclamanta a susținut

în dezvoltarea recursului său că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de

efectuare a unei lucrări de expertiză în specialitatea agricolă, probă necesară

în scopul stabilirii valorii terenului expropriat pe baza clasei de calitate a

terenului, a notei de bonitare, a cheltuielilor reale de producție și a

producției realizate, prin aplicarea coeficienților corecți.

Deși a depus în apel

(anexa 6 la motivele de apel) adresa nr. 3569 din 20 august 2009, care arată că

producția obținută în anul 2008 la porumb este de 4.000 kg/ ha, instanța a ignorat

complet cererea sa de stabilire a despăgubirilor pe baza producției obținute,

cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 33/1994.

Ca urmare, a

solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță de apel în vederea administrării unei lucrări de expertiză în

specialitatea agricolă.

În subsidiar, a

solicitat modificarea în parte a hotărârilor pronunțate în cauză, iar în ceea

ce privește cuantumul despăgubirilor, a solicitat a fi stabilite la suma de

61.343 lei, astfel cum a fost aceasta determinată prin raportul de expertiză

întocmit de experții P.T., C.A. și C.M., iar nu prin cel întocmit de experții C.Ș.,

B.T.D. și T.N., greșit însușit de instanță și care s-a raportat la valoarea

determinată prin tehnica comparației vânzărilor.

În acest fel, au fost

încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, între prejudiciul ce i-a

fost produs prin expropriere și valorile reținute pentru terenurile învecinate,

care au fost stabilite de acest ultim raport de expertiză, respectiv de

instanța de apel, neexistând similaritate, pentru a se putea face o raportare

la acestea.

A susținut că, spre

deosebire de proprietarii terenurilor menționate, care le-au vândut terenul, pe

baza principiului liberalității contractuale, la un preț ce nu-i poate fi

opozabil, a fost obligată/forțată să înstrăineze terenul, a cărui suprafață a

fost înjumătățită, iar accesul în vederea cultivării și efectuării lucrărilor

agricole la cele două parcele rămase este mult îngreunat, pe rute ocolitoare,

cu costuri sensibil mai mari datorate consumului suplimentar de combustibil.

La stabilirea

cuantumului prejudiciului, trebuie reținută și împrejurarea că parcelele rămase

sunt fără drumuri de acces și posibilitate de racordare la utilități, învecinarea

cu zona de siguranță de la marginea autostrăzii, ca și aceea a consumului

sporit de combustibil în vederea efectuării lucrărilor agricole pe terenul

rămas în proprietate, cu consecința și a unei pierderi de recoltă.

Raportul de expertiză

întocmit de experții P.T., C.A. și C.M., a utilizat metode elaborate de calcul

în comparație cu metoda comparației prețurilor prin compararea superficială a unor

anunțuri din mica publicitate, fără vreo legătură reală cu terenul proprietatea

sa. S-a arătat că în loc să stabilească o valoare de despăgubiri de 5 euro/ m.p.,

instanța de fond, în mod nejustificat, a acordat despăgubiri de 3,3 euro/ m.p.,

calculate prin metoda comparației prețurilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994. De altfel, raportul de expertiză însușit de

instanță conține multe erori, exemplificate de pârâtă dar ignorate de instanța

de apel.

Recurenta-pârâtă

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A.(C.N.A.D.N.R.) a susținut, în dezvoltarea

recursului său, că decizia curții de apel încalcă prevederile imperative prevăzute

de art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu referire la daunele în procent de 50% din valoarea

terenului, acordate pentru vânzarea forțată a acestuia, reținut ca justificate

„ca o compensare a înfrângerii voinței sale în ce privește păstrarea sau înstrăinarea

acestui teren”.

Acest coeficient de

50% a fost reținut de instanță în lipsa unui temei legal, întrucât echivalentul

măsurii restrictive dispuse terenului reclamantei/ parte a acestuia, îl

constituie însăși justa și prealabila despăgubire al cărui cuantum este

determinat strict de criteriul obiectiv al valorii de piață a imobilului

afectat de expropriere. Acordarea unui spor de vânzare forțată nu numai că nu

este prevăzută de lege, dar constituie de facto o nouă despăgubire acordată

distinct de cea prevăzută de legea fundamentală și actele normative incidente

în materie.

În acest fel,

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

prevăzute de lege, motiv pentru care au solicitat diminuarea cuantumului despăgubirii

cu echivalentul sumei acordată nelegal, de 9.204 RON, respectiv stabilirea

echivalentului prejudiciului produs reclamantei prin expropriere la suma de

35.700 RON.

Referitor la calea de

atac dedusă judecații, se constată următoarele:

Deși neîncadrate în

drept criticile invocate prin declarațiile de recurs, în raport de motivele

dezvoltate, instanța, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., constată că acestea pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., motiv de recurs în raport de care urmează a fi analizate.

Relativ la recursul

reclamantei L.E. se constată, cât privește critica privind omologarea unui

anumit raport de expertiză și ignorarea altuia, favorabil reclamantei, că

aceasta nu poate fi subsumată cazului de nelegalitate menționat. Prin critica

arătată, reclamanta a contestat, în realitate, modul de stabilire, pe baza

probelor administrate, a situației de fapt în pricina dedusă judecații. Or,

asemenea critici nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de modificare sau

de casare prevăzute expres și limitativ de prevederile art. 304 C. proc. civ.,

pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Față de actuala

configurație a textului art. 304 C. proc. civ., care permite reformarea unei

hotărâri judecătorești în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de

netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de

fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa

cum urmărește în realitate recurenta, ci doar de a verifica legalitatea

hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

De aceea, criticile

formulate pe situația de fapt în cauză nu pot face obiect de analiză în calea

de atac a recursului, acestea ridicând o problemă de netemeinicie a hotărârii

iar nu de nelegalitate a acesteia.

Ca urmare, vor fi

analizate criticile reclamantei cu referire la greșita interpretare si aplicare

de către instanța de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât

privește respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor.

Potrivit normei

legale evocate, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudicial cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și la daunele

aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Prin urmare, potrivit

dispozițiilor legale enunțate, pentru stabilirea despăgubirii cuvenite

expropriatului, experții se vor raporta la prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială la

data întocmirii raportului de expertiză.

Pe cale de consecință,

nu pot fi validate de către instanță concluziile unui raport de expertiză în care,

contrar prevederilor legale aplicabile, experții folosesc la stabilirea

despăgubirii alte criterii decât cele prevăzute de lege, fundamentându-și concluziile

și raportându-se la date și elemente ce sunt în dezacord cu cerințele impuse de

norma legală enunțată.

Or, în speță,

raportul de expertiză însușit de instanțele fondului a respectat întrutotul

criteriile legale menționate, procedând la stabilirea valorii terenului expropriat

prin raportare la prețurile cu care s-au vândut terenuri învecinate celui expropriat,

terenuri arabile extravilane, având în vedere atât datele comunicate de

primăria localității, cât și din publicațiile de specialitate. Au avut în

vedere, de asemenea, la evaluarea terenului și metoda bazată pe randamentul

economic al bunului, ce depinde de nota de bonitare și clasa de calitate,

ajungând la o valoare de 1,55 euro/ mp de teren, valorile fiind stabilite la

data efectuării lucrării de expertiză.

La valoarea astfel

stabilită s-au adăugat și daunele produse proprietarului prin expropriere,

rezultând din fragmentarea proprietății ce implica costuri suplimentare legate

de execuția lucrărilor agricole mecanizate, dar și faptul că parcela rămasă nu

mai poate fi irigată din râul Mureș, ceea ce implică, de asemenea, costuri

suplimentare.

A fost stabilit

astfel cuantumul daunelor, rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în

proprietatea reclamantei, la determinarea cărora s-au avut în vedere toate

coordonatele necesare cuantificării lor, la care s-a adăugat și contravaloarea

recoltei de lucernă aferentă parcelei de teren expropriate, cultura existentă

pe terenul expropriat.

Prin urmare,

criticile reclamantei privind atât modalitatea de cuantificare a terenului

expropriat, cât și aceea a daunelor aduse prin expropriere se vădesc a nu fi fondate,

constatările și concluziile expertizei însușită de instanțe fiind conforme

normei legale enunțate. In acest sens se reține că, potrivit art. 26 din Legea

nr. 33/1994, în scopul determinării prejudiciului cauzat prin exproprierea

parțială a terenului, pentru partea de imobil rămasă neexpropriată, legea

prevede luarea în considerare și a dovezilor prezentate de proprietari. Însă,

sub acest aspect se constată că, deși reclamanta a depus adrese cu cantitatea

culturii de porumb obținută de pe terenurile aflate pe raza localității Hărău,

nu s-au făcut dovezi că acestea ar fi privit terenul în litigiu.

Reclamanta a susținut,

totodată, că partea de teren rămasă neexpropriată prezintă dificultăți și

costuri suplimentare în exploatare, însă toate acestea au fost avute în vedere

de comisia de experți la cuantificarea despăgubirii cuvenite acesteia.

Se vădesc însă a fi

fondate criticile pârâtei privind acordarea sub formă de despăgubiri a unui

procent de 50% din valoarea terenului cu titlu de coeficient vânzare forțată a

terenului, întrucât aceasta nu își găsește corespondent în criteriile legale de

cuantificare a despăgubirii produsă prin expropriere, astfel cum sunt acestea

reglementate de norma legală evocată.

Echivalentul daunei

produse prin expropriere îl constituie despăgubirea determinată, potrivit

normei enunțate, iar nu și prin raportare la alte coordonate neprevăzute de

lege, caz în care măsura criticată, dispusă de instanțele fondului, se vădește

a fi, astfel cum corect susține pârâta, lipsită de temei legal.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

de reclamantă va fi respins ca nefondat iar recursul pârâtului va fi admis, iar

decizia curții de apel modificată în aceste limite, restul dispozițiilor

sentinței și deciziei urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 9

din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pe care o

modifică în parte.

Admite apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 176

din 26 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care o schimbă în

parte, în sensul că obligă pârâtul să le plătească reclamantelor L.E. și S.I.E.

suma de 37.704 lei, în loc de 46.904 lei, reprezentând despăgubiri.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta L.E. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2013.