ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba sub nr. 3031/2004 contestatorul B.G., prin curator F.P. a

solicitat anularea deciziei nr. 170 din 20 aprilie 2004 emisă de SC H. SA, să

se stabilească că este îndreptățit să primească despăgubiri prin echivalent

pentru terenurile de 29,040 mp și 33,50 mp construcții, și despăgubiri bănești

pentru construcții și să fie obligată pârâta să emită decizie pentru acordarea

despăgubirilor la valoarea diferenței dintre valoarea imobilului și suma

primită drept despăgubiri.

În motivarea cererii, contestatorul

a precizat că imobilele în litigiu au fost expropriate prin Decretul nr.

193/1974, tatăl său primind suma de 10.000 lei drept despăgubiri în anul 1975.

Notificarea adresată pârâtei i-a fost respinsă în mod greșit cu motivarea că

imobilele nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1111 din 17

noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba s-a admis în parte contestația,

s-a anulat decizia nr. 170/2004 emisă de SC H. SA și a fost obligată pârâta să

emită o nouă decizie pe numele contestatorului pentru măsuri reparatorii în

echivalent în valoarea totală de 753.060.465 lei pentru terenul și

construcțiile expropriate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul în litigiu, a fost expropriat prin Decretul nr.

193/1974, care nu a fost publicat, de la B.T., antecesorul contestatorului,

care a primit în anul 1975 suma de 10.086,50 lei despăgubiri, în cauză fiind

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv în

cazul în care lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc pentru întregul imobil.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta care a susținut că decizia emisă de ea a avut ca temei

legal art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

dispoziții întărite și de cele prevăzute de art. 10.8 lit. b) din Normele

metodologie, unde se precizează că incidența legii se limitează la acele

terenuri care se situează în intravilanul localităților.

Prin decizia civilă nr. 857/A din 3

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia a fost respins ca nefondat

apelul declarat în cauză.

În motivarea deciziei s-a reținut

că, din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat fără echivoc

faptul că exproprierea s-a făcut abuziv și fără titlu valabil așa cum prevede

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, decretul de expropriere nefiind

publicat, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4), art. 20 și

art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar art. 6 nu face distincție între categoriile

de terenuri ce fac obiectul măsurilor reparatorii, fapt pentru care

interpretarea cu privire la Normele metodologice nu poate fi primită, ea

reprezentând o abuzivă modificare a dispozițiilor legale privind un act

normativ inferior ca putere legislativă.

Pârâta a declarat recurs împotriva

deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a susținut că decizia recurată este nelegală întrucât pretențiile de

restituire sau obținere de măsuri reparatorii având ca obiect terenuri care la

data introducerii notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 se aflau în extravilanul

localităților, nu pot fi valorificate pe calea acestui act normativ

reparatoriu.

Intimatul B.G. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, combătând motivele

invocate de recurentă.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contrar susținerilor recurentei,

instanța anterioară a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. e) din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu fiind preluat în mod abuziv,

prin Decretul de expropriere nr. 193/1974, care nu a fost publicat în Buletinul

Oficial.

Imobilul expropriat era compus din

suprafața de 29040 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, deci se afla

în intravilanul localității.

Acest imobil nu a fost cerut în baza

legilor anterioare, Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000, iar Legea nr.

10/2001 are caracter de complinire în raport de celelalte acte normative cu

caracter reparatoriu, dispozițiile ei trebuie interpretate în spiritul legii,

care este de reparație a abuzurilor săvârșite prin preluarea bunurilor în

perioada de referință, 6 martie 1945–22 decembrie 1989.

Față de considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în

conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC H. SA București, prin sucursala H. Sebeș împotriva deciziei nr. 857/A

din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2006.