ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 3031/2004 contestatorul B.G., prin curator F.P. a solicitat anularea deciziei nr. 170 din 20 aprilie 2004 emisă de SC H. SA, să se stabilească că este îndreptățit să primească despăgubiri prin echivalent pentru terenurile de 29,040 mp și 33,50 mp construcții, și despăgubiri bănești pentru construcții și să fie obligată pârâta să emită decizie pentru acordarea despăgubirilor la valoarea diferenței dintre valoarea imobilului și suma primită drept despăgubiri. În motivarea cererii, contestatorul a precizat că imobilele în litigiu au fost expropriate prin Decretul nr. 193/1974, tatăl său primind suma de 10.000 lei drept despăgubiri în anul 1975. Notificarea adresată pârâtei i-a fost respinsă în mod greșit cu motivarea că imobilele nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1111 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba s-a admis în parte contestația, s-a anulat decizia nr. 170/2004 emisă de SC H. SA și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie pe numele contestatorului pentru măsuri reparatorii în echivalent în valoarea totală de 753.060.465 lei pentru terenul și construcțiile expropriate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu, a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1974, care nu a fost publicat, de la B.T., antecesorul contestatorului, care a primit în anul 1975 suma de 10.086,50 lei despăgubiri, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv în cazul în care lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc pentru întregul imobil.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta care a susținut că decizia emisă de ea a avut ca temei legal art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, dispoziții întărite și de cele prevăzute de art. 10.8 lit. b) din Normele metodologie, unde se precizează că incidența legii se limitează la acele terenuri care se situează în intravilanul localităților. Prin decizia civilă nr. 857/A din 3 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

În motivarea deciziei s-a reținut că, din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat fără echivoc faptul că exproprierea s-a făcut abuziv și fără titlu valabil așa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, decretul de expropriere nefiind publicat, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4), art. 20 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar art. 6 nu face distincție între categoriile de terenuri ce fac obiectul măsurilor reparatorii, fapt pentru care interpretarea cu privire la Normele metodologice nu poate fi primită, ea reprezentând o abuzivă modificare a dispozițiilor legale privind un act normativ inferior ca putere legislativă. Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că decizia recurată este nelegală întrucât pretențiile de restituire sau obținere de măsuri reparatorii având ca obiect terenuri care la data introducerii notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 se aflau în extravilanul localităților, nu pot fi valorificate pe calea acestui act normativ reparatoriu. Intimatul B.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, combătând motivele invocate de recurentă. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contrar susținerilor recurentei, instanța anterioară a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu fiind preluat în mod abuziv, prin Decretul de expropriere nr. 193/1974, care nu a fost publicat în Buletinul Oficial. Imobilul expropriat era compus din suprafața de 29040 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, deci se afla în intravilanul localității. Acest imobil nu a fost cerut în baza legilor anterioare, Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000, iar Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, dispozițiile ei trebuie interpretate în spiritul legii, care este de reparație a abuzurilor săvârșite prin preluarea bunurilor în perioada de referință, 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H. SA București, prin sucursala H. Sebeș împotriva deciziei nr. 857/A din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.