Decizia nr. 1055/2006 — ÎCCJ, Secția comercială — Contract de prestări servicii . Daune – cominatorii În cadrul procedurii instituită prin art.580 3 C.proc.civ ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligației de a face…

Contract de prestări servicii . Daune – cominatorii În cadrul procedurii instituită prin art.580 3 C.proc.civ ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligației de a face, posibilitatea constrângerii debitorului de către instanța de judecată la plata unei amenzi civile către stat , la cererea creditorului . Reglementarea nu exclude posibilitatea de a solicita obligarea debitorului la daune-cominatorii , acestea reprezentând o sancțiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului , în măsura în care s- ar stabili , potrivit regulilor de drept comun , că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale , separat de amenda civilă care se achită către stat.

( Secția comercială , decizia nr.1055 din 15 martie 2006) Prin sentința civilă nr.109 din 1 martie 2005, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul T. A. și a obligat pârâta SC R.C.S . SA București ( succesoare în drepturi și obligații a SC T.S.C . SA Craiova ) să asigure reclamantului recepționarea a 66 de programe de televiziune , respingând capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și cominatorii . Împotriva acestei hotărâri , ambele părți au declarat apel și prin decizia nr.152 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova , Secția Comercială a respins apelurile , ca nefondate . Instanța de apel a reținut , în esență , cu privire la apelul declarat de reclamant , că executarea silită a obligației de „a face” cuprinsă într -un titlu executoriu se realizează , în conformitate cu dispozițiile art.580 3 C.proc.civ., prin constrângerea debitorului la plata unei amenzi în favoarea statului , pe zi de întârziere până la executarea obligației , competența aplicării acestei amenzi revenind instanței de executare . De asemenea daunele morale nu pot fi acordate , în lipsa unor probe, sarcina probei revenind reclamantului , potrivit art.1169 C.civ . În privința capătului de cerere în pretenții ,

s-a avut în vedere că nu este posibilă obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate și a celor ce se vor încasa necuvenit până la executarea hotărârii deoarece , pe de o parte , instanța de fond s-a pronunțat în limita cererii și a probelor administrate, iar pentru viitor creanța nu este certă fiind posibilă oricând rezilierea contractului la cererea uneia din părți . Împotriva acestei hotărâri , ambele părți au declarat recurs.

Reclamantul a criticat soluția sub aspectul neacordării daunelor cominatorii , invocând dispoziții legale străine de natura acestei instituții juridice și faptul că , în mod nejustificat , nu i -au fost acordate nici daunele morale, deși potrivit adresei din 4 august 2004 a SC T. S. SA Craiova și a sentinței civile nr.648/2002 a Tribunalului Dolj și deciziei civile nr.709/2005 a Curții de Apel Craiova , rezulta că i s-a asigurat doar recepționarea a 30 de programe în loc de 65 de programe cât a achitat și astfel , i s-a îngrădit accesul la informație , în general, producându -se o discriminare între consumatori . Prin ultima critică a arătat că , în mod greșit , nu i s-a admis capătul de cerere în restituirea sumelor achitate în plus față de numărul de programe efectiv recepționate , contrar pachetului de bază oferit de pârâtă și acceptat , ignorându -se chitanțele de plată depuse la dosar , aferente perioadei martie – mai 2005 cât și pentru viitor . Referitor la recursul reclamantului , acesta nu a fost motivat în drept , dar , în funcție de dezvoltarea motivelor de recurs poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ . atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ori când instanța a omis să se pronunțe asupra unei dovezi concludente în cauză ,

care ar fi condus la o altă soluție . În cadrul procedurii instituită prin art.580 3 alin .( 1) C.proc . civ ., s-a prevăzut în cazul neîndeplinirii de bună voie a obligației de „a face”, posibilitatea constrângerii debitorului de către instanța de judecată la plata unei amenzi civile către stat, la cererea creditorului . Această reglementare nu excludea însă posibilitatea de a solicita obligarea debitorului la daune cominatorii , cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate , regimul juridic fiind diferit iar acestea reprezintă o sancțiune pecuniară care se poate transforma în daune interese ce se cuvin creditorului , în măsura în care s- ar stabili potrivit regulilor de drept comun că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale , separat de amenda civilă care se achită către stat.

Așa fiind , hotărârea instanței de apel este nelegală , motivul de recurs încadrându -se în dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ . O altă critică a vizat neacordarea daunelor morale prin raportare la mai multe probe asupra cărora instanța nu s-a pronunțat , motiv care se încadrează în dispozițiile art.304 pct.10 C. proc.

civ . Pentru a fi admis recursul pe acest temei de drept , este necesar ca probele invocate să fie concludente și să conducă la schimbarea soluției . Or, din conținutul acestor probe rezultă că litigiul se poartă în legătură cu obligațiile încălcate derivând dintr -un raport juridic ce are ca obiect un contract de prestări servicii , încât fiind vorba de executarea acestuia , sancțiunile sunt cele specifice materiei contractuale , neputându -se acorda daune morale față de conținutul și efectele sale juridice , partea fiind în drept să ceară fie executarea – ceea ce a și făcut fie, rezoluțiunea contractului și daune interese , în măsura în care a suferit un prejudiciu material.

Așa fiind , în baza art.312(2) C.proc.civ ., recursul reclamantului a fost admis și soluția instanței de apel schimbată în parte , în sensul că pârâta a fost obligată la 1 milion de lei pe zi , daune cominatorii , începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației . Admițând recursul declarat de reclamant , decizia atacată a fost modificată , în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței nr.109/2005 a Tribunalului Dolj , pe care a schimbat -o, în sensul că pârâta a fost obligată și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1 milion de lei vechi pe zi întârziere , începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executare cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței .