ÎCCJ, decizie (scj.ro #83427)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83427) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de
prestări
servicii
.
Daune
–
cominatorii
În
cadrul
procedurii
instituită
prin
art.580
3
C.proc.civ
.,
s-a
prevăzut
în
cazul
neîndeplinirii
de
bună
voie
a
obligației
de a face,
posibilitatea
constrângerii
debitorului
de
către
instanța
de
judecată
la
plata
unei
amenzi
civile
către
stat , la
cererea
creditorului
.
Reglementarea
nu
exclude
posibilitatea
de a
solicita
obligarea
debitorului
la
daune-cominatorii
,
acestea
reprezentând
o
sancțiune
pecuniară
care se
poate
transforma
în
daune
interese
ce
se
cuvin
creditorului
,
în
măsura
în
care s-
ar
stabili
,
potrivit
regulilor
de
drept
comun
,
că
sunt
întrunite
condițiile
răspunderii
civile
delictuale
,
separat
de
amenda
civilă
care se
achită
către
stat.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.1055 din
15
martie
2006)
Prin
sentința
civilă
nr.109 din 1
martie
2005,
Tribunalul
Dolj
a
admis
în
parte
acțiunea
precizată
formulată
de
reclamantul
T. A.
și
a
obligat
pârâta
SC
R.C.S
. SA
București
(
succesoare
în
drepturi
și
obligații
a SC
T.S.C
. SA
Craiova
)
să
asigure
reclamantului
recepționarea
a 66 de
programe
de
televiziune
,
respingând
capetele
de
cerere
privind
obligarea
pârâtei
la
plata
de
daune
morale
și
cominatorii
.
Împotriva
acestei
hotărâri
,
ambele
părți
au
declarat
apel
și
prin
decizia
nr.152 din 25
aprilie
2005,
Curtea
de
Apel
Craiova
,
Secția
Comercială
a
respins
apelurile
, ca
nefondate
.
Instanța
de
apel
a
reținut
,
în
esență
,
cu
privire
la
apelul
declarat
de
reclamant
,
că
executarea
silită
a
obligației
de „a face”
cuprinsă
într
-un
titlu
executoriu
se
realizează
,
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.580
3
C.proc.civ.,
prin
constrângerea
debitorului
la
plata
unei
amenzi
în
favoarea
statului
,
pe
zi
de
întârziere
până
la
executarea
obligației
,
competența
aplicării
acestei
amenzi
revenind
instanței
de
executare
.
De
asemenea
daunele
morale
nu
pot
fi
acordate
,
în
lipsa
unor
probe,
sarcina
probei
revenind
reclamantului
,
potrivit
art.1169
C.civ
.
În
privința
capătului
de
cerere
în
pretenții
, s-a
avut
în
vedere
că
nu
este
posibilă
obligarea
pârâtei
la
restituirea
sumelor
încasate
și
a
celor
ce
se
vor
încasa
necuvenit
până
la
executarea
hotărârii
deoarece
,
pe
de o
parte
,
instanța
de fond s-a
pronunțat
în
limita
cererii
și
a
probelor
administrate,
iar
pentru
viitor
creanța
nu
este
certă
fiind
posibilă
oricând
rezilierea
contractului
la
cererea
uneia
din
părți
.
Împotriva
acestei
hotărâri
,
ambele
părți
au
declarat
recurs.
Reclamantul
a
criticat
soluția
sub
aspectul
neacordării
daunelor
cominatorii
,
invocând
dispoziții
legale
străine
de
natura
acestei
instituții
juridice
și
faptul
că
,
în
mod
nejustificat
,
nu
i
-au
fost
acordate
nici
daunele
morale,
deși
potrivit
adresei
din 4 august 2004 a SC T. S. SA
Craiova
și
a
sentinței
civile
nr.648/2002 a
Tribunalului
Dolj
și
deciziei
civile
nr.709/2005 a
Curții
de
Apel
Craiova
,
rezulta
că
i
s-a
asigurat
doar
recepționarea
a 30 de
programe
în
loc de 65 de
programe
cât
a
achitat
și
astfel
,
i
s-a
îngrădit
accesul
la
informație
,
în
general,
producându
-se o
discriminare
între
consumatori
.
Prin
ultima
critică
a
arătat
că
,
în
mod
greșit
,
nu
i
s-a
admis
capătul
de
cerere
în
restituirea
sumelor
achitate
în
plus
față
de
numărul
de
programe
efectiv
recepționate
,
contrar
pachetului
de
bază
oferit
de
pârâtă
și
acceptat
,
ignorându
-se
chitanțele
de
plată
depuse
la
dosar
,
aferente
perioadei
martie
–
mai
2005
cât
și
pentru
viitor
.
Referitor
la
recursul
reclamantului
,
acesta
nu
a
fost
motivat
în
drept
,
dar
,
în
funcție
de
dezvoltarea
motivelor
de
recurs
poate
fi
încadrat
în
dispozițiile
art.304 pct.9
și
10
C.proc.civ
.
atunci
când
hotărârea
pronunțată
este
lipsită
de
temei
legal
ori
a
fost
dată
cu
încălcarea
sau
aplicarea
greșită
a
legii
ori
când
instanța
a
omis
să
se
pronunțe
asupra
unei
dovezi
concludente
în
cauză
, care
ar
fi
condus
la o
altă
soluție
.
În
cadrul
procedurii
instituită
prin
art.580
3
alin
.(
1)
C.proc
.
civ
.,
s-a
prevăzut
în
cazul
neîndeplinirii
de
bună
voie
a
obligației
de „a face”,
posibilitatea
constrângerii
debitorului
de
către
instanța
de
judecată
la
plata
unei
amenzi
civile
către
stat, la
cererea
creditorului
.
Această
reglementare
nu
excludea
însă
posibilitatea
de a
solicita
obligarea
debitorului
la
daune
cominatorii
,
cât
timp
prin
nici
o
dispoziție
a
legii
nu
este
înlăturată
o
astfel
de
posibilitate
,
regimul
juridic
fiind
diferit
iar
acestea
reprezintă
o
sancțiune
pecuniară
care se
poate
transforma
în
daune
interese
ce
se
cuvin
creditorului
,
în
măsura
în
care s-
ar
stabili
potrivit
regulilor
de
drept
comun
că
sunt
întrunite
condițiile
răspunderii
civile
delictuale
,
separat
de
amenda
civilă
care se
achită
către
stat.
Așa
fiind
,
hotărârea
instanței
de
apel
este
nelegală
,
motivul
de recurs
încadrându
-se
în
dispozițiile
art.304 pct.9 C. proc.
civ
.
O
altă
critică
a
vizat
neacordarea
daunelor
morale
prin
raportare
la
mai
multe
probe
asupra
cărora
instanța
nu
s-a
pronunțat
,
motiv
care se
încadrează
în
dispozițiile
art.304 pct.10 C.
proc.
civ
.
Pentru
a
fi
admis
recursul
pe
acest
temei
de
drept
,
este
necesar
ca
probele
invocate
să
fie
concludente
și
să
conducă
la
schimbarea
soluției
. Or,
din
conținutul
acestor
probe
rezultă
că
litigiul
se
poartă
în
legătură
cu
obligațiile
încălcate
derivând
dintr
-un
raport
juridic
ce
are ca
obiect
un contract de
prestări
servicii
,
încât
fiind
vorba
de
executarea
acestuia
,
sancțiunile
sunt
cele
specifice
materiei
contractuale
,
neputându
-se
acorda
daune
morale
față
de
conținutul
și
efectele
sale
juridice
,
partea
fiind
în
drept
să
ceară
fie
executarea
–
ceea
ce
a
și
făcut
fie,
rezoluțiunea
contractului
și
daune
interese
,
în
măsura
în
care a
suferit
un
prejudiciu
material.
Așa
fiind
,
în
baza
art.312(2)
C.proc.civ
.,
recursul
reclamantului
a
fost
admis
și
soluția
instanței
de
apel
schimbată
în
parte
,
în
sensul
că
pârâta
a
fost
obligată
la 1
milion
de lei
pe
zi
,
daune
cominatorii
,
începând
cu
data
rămânerii
definitive a
hotărârii
și
până
la
executarea
obligației
.
Admițând
recursul
declarat
de
reclamant
,
decizia
atacată
a
fost
modificată
,
în
sensul
că
a
fost
admis
apelul
formulat
de
reclamant
împotriva
sentinței
nr.109/2005 a
Tribunalului
Dolj
,
pe
care a
schimbat
-o,
în
sensul
că
pârâta
a
fost
obligată
și
la
plata
daunelor
cominatorii
în
cuantum
de 1
milion
de lei
vechi
pe
zi
întârziere
,
începând
cu
data
rămânerii
definitive a
hotărârii
și
până
la
executare
cu
menținerea
celorlalte
dispoziții
ale
sentinței
.