ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2010

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2007, reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. a chemat în judecată pârâta SC O.T. SRL solicitând: obligarea pârâtei la plata remunerației în cuantum de 2 % din veniturile obținute de pârâtă din activitatea de radiodifuzare (televiziune) în perioada 1 iulie 2005, data pronunțării hotărârii, remunerație ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către pârâtă pe postul O.T.V. în perioada menționată; obligarea la plata penalităților de întârziere contractuale de 0,05 % începând cu data de 25 octombrie 2005 și până la plata efectivă a remunerației datorate de pârâtă potrivit capătului 1 al cererii; obligarea pârâtei să comunice U.C.M.R.

– A.D.A. pentru perioada 01 ianuarie 2004, data pronunțării hotărârii, un raport cuprinzând: lista cu operele muzicale utilizate zilnic pe postul O.T.V., indicând pentru fiecare operă muzicală în parte denumirea operei, autorul/autorii, numărul de difuzări zilnice și durata de utilizare a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data predării efective a raportului privind operele muzicale utilizate de pârâtă de la 01 ianuarie 2005 până la data efectuării raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.

La data de 10 mai 2007, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul indicării cuantumului pretențiilor deduse judecății, ca fiind în sumă de 116.629 Ron, reprezentând remunerațiile datorate cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe postul O.T.V., în perioada 1 iulie 2005 - 31 martie 2007, respectiv 7.985,69 Ron penalități de întârziere la plată calculate până la data de 24 aprilie 2007 și 5,419 Ron cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 664 din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă cererea precizată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 116.629 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor de autor opere muzicale datorate pentru perioada 01 iulie 2005 - 31 martie 2007, suma de 7.985,69 RON, reprezentând penalități de întârziere la plată calculate până la data de 24 aprilie 2007 și la plata în continuare de penalități de 0.05 %/zi de întârziere de la data de 25 aprilie 2007 până la plata efectivă a debitului de 116.629 RON. Totodată, pârâta a fost obligată să comunice reclamantei lista cu operele muzicale utilizate zilnic în cadrul postului O.T.V.

în perioada 01 ianuarie 2004, data pronunțării hotărârii, cu menționarea denumirii, autorului, numărului de utilizări zilnice și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 500 Ron/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației. în sarcina pârâtei, au fost stabilite cheltuieli de judecată în cuantum de 4.419 Ron, către reclamantă. Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat apel în termen legal, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul exonerării apelantei de plata remunerației ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către aceasta pe postul O.T.V., pentru perioada 25 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 și exonerarea apelantei de a prezenta lista cu operele muzicale utilizate și a plătii dobânzilor moratorii și penalităților de întârziere.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 31/ A din 10 februarie 2009, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că suma pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de contravaloare drepturi de autor pentru opere muzicale, aferentă perioadei 01 iulie 2005 - 31 martie 2007 este de 97.129,2 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Fără a contesta natura și existența debitului reținut prin sentința atacată, apelanta-pârâta a criticat suma la care a fost obligată cu includerea obligațiilor de plată pentru anul 2005, fără a dezvolta argumente.

În plus, pe parcursul judecării apelului, a înțeles să achite și alte obligații de plată. În acest context, se impune în prealabil precizarea că plățile efectuate de către apelanta-pârâta, după pronunțarea sentinței la 10 mai 2007, datorită limitelor devoluțiunii apelului, nu pot fi luate în considerare, întrucât nu privesc temeinicia soluției. Reprezentând o problemă de executare a obligațiilor de plată, ele vor putea fi avute în vedere, la eventuala compensare cu ocazia efectuării plăților. Ca atare, pornind de la debitul de 116.629 lei, reținut de către prima instanța ca reprezentând contravaloarea drepturilor de autor opere muzicale datorate pentru perioada 01 iulie 2005-31 martie 2007, instanța de apel a constatat, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în această fază procesuală, că până la data pronunțării sentinței, pârâta achitase sumele de 7.334,10 lei (cu O.P.

nr. 245 din 24 noiembrie 2005), respectiv 12.165,70 lei (cu O.P. nr. 27 din 16 februarie 2006). Aceste două plăți pot fi luate în considerarea argumentului de achitare a debitului pentru anul 2005 (trimestrele III și IV), cu efect în planul soluționării atacate, rezultând un debit restant de 97.129,20 lei . Asupra penalităților de întârziere, curtea de apel a reținut că acestea au fost corect calculate prin expertiza efectuată în primă instanță, fiind luate în considerare ca efectuate, plățile de remunerații mai sus menționate. De asemenea, plățile efectuate pentru penalitățile de întârziere, ulterior pronunțării sentinței și asupra cărora expertiza apelului se pronunță, nu pot fi luate în considerarea temeiniciei soluției, pentru argumentele mai-sus menționate.

Ca atare, soluția asupra acestui capăt de cerere, apare ca fiind temeinică și legală, urmând a fi menținută. Prin urmare, modificându-se cuantumul debitului datorat asupra remunerațiilor pentru perioada 01 iulie 2005 - 31 martie 2007, instanța de apel a constatat că se impune a fi schimbată soluția primei instanțe, cu consecința admiterii apelului, respectiv cu menținerea soluționării date celorlalte capete de cerere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O. T. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de apel a omis să se pronunțe pe motivul de apel prin care s-a criticat sentința sub aspectul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei, sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 500 Ron/zi, de a preda lista cu operele muzicale utilizate zilnic de postul O.T.V., indicând pentru fiecare operă muzicală în parte denumirea operei, autorul, numărul de difuzări zilnice și durata de utilizare, având în vedere, pe de o parte Autorizația de licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune încheiată în data de 26 septembrie 2005, iar pe de altă parte dispozițiile art. 580 3 C. proc. civ. Recurenta a susținut că, pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în art. 5803 C. proc.

civ., astfel cum acesta a fost modificat și completat prin Legea nr. 459/2006, nu se pot acorda daune cominatorii. Astfel, în speță, pârâta este debitoarea unei obligații „de a face” și în această situație cererea de acordare a daunelor cominatorii este inadmisibilă, pârâta putând fi obligată, în caz de neexecutare a obligației, doar la plata unei amenzi civile în favoarea statului. Recursul va fi admis pentru considerentele ce succed: Daunele cominatorii au caracterul unei pedepse civile, prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, trăsătura esențială a acestora fiind aceea că apar ca un mijloc de constrângere, spre a-l determina pe debitor să-și execute obligația. Posibilitatea acordării de daune cominatorii a fost recunoscută în cazul neîndeplinirii obligațiilor „de a face” în scop de constrângere a debitorului obligației la îndeplinirea acesteia, sub sancțiunea plății unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere.

De asemenea, anterior modificării dispozițiilor art. 580 3 C. proc. civ., prin Legea nr. 459/2006, reglementarea amenzii civile ca mijloc de constrângere, pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației „de a face” sau „de a nu face”, nu excludea folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, atâta timp cât prin nici o dispoziție a legii nu era înlăturată o astfel de posibilitate. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, prin decizia în interesul Legii nr. XX/2005, reținând că, cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile, conform art. 580 3 C. proc.

civ. , hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii fiind susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor- interese dovedite. Însă, la data introducerii prezentei acțiuni în justiție (18 februarie 2007), vechile norme de procedură erau abrogate, art. 580 3 C. proc. civ., fiind modificat prin Legea nr. 459/2006 (publicată în M. Of. nr. 994/13.12.2006). Astfel, în actuala reglementare, prevederile art. 580 3 alin. (5) C. proc. civ., interzic acordarea daunelor cominatorii ca mijloc de constrângere în caz de neexecutare a unor obligații „de a face”, singura sancțiune fiind amenda civilă aplicată în favoarea statului, reglementată de alin. (1) pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea obligației „de a face”, creditorul putând cere obligarea debitorului la daune-interese [(alin. (2)], în acest din urmă caz fiind aplicabile dispozițiile art. 574 C. proc.

civ. Ca urmare, actualmente prin aplicarea dispozițiilor art. 580 3 C. proc. civ. , constrângerea debitorului unei obligații „de a face”, care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, se poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, care se achită în folosul statului și nu al creditorului, iar creditorul obligației are dreptul de a primi numai daune- interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației. În consecință, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 580 3 C. proc. civ., s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația „de a face” sau „de a nu face”, instituindu-se amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a admite recursul, cu consecința modificării în parte a deciziei atacate, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la plata daunelor cominatorii. Critica ce vizează nepronunțarea instanței de apel pe anumite aspecte invocate de pârâtă nu poate fi reținută, întrucât din analizarea motivelor de apel se constată că acestea sunt lapidare, nestructurate din punct de vedere juridic ca veritabile critici ale sentinței primei instanțe, constituindu-se într-o enumerare a nemulțumirilor părții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC O.T. SRL împotriva deciziei nr. 31/ A din data de 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Modifică decizia în parte, în sensul că înlătură dispozițiile referitoare la plata daunelor cominatorii. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.