ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând,
asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată
următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2007,
reclamanta
U.C.M.R. - A.D.A. a chemat în judecată pârâta SC O.T. SRL
solicitând: obligarea pârâtei la plata remunerației în cuantum de 2 % din
veniturile obținute de pârâtă din activitatea de
radiodifuzare (televiziune) în perioada 1 iulie 2005, data pronunțării
hotărârii, remunerație ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere
muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către pârâtă pe postul O.T.V.
în
perioada menționată; obligarea la
plata penalităților de întârziere contractuale
de 0,05 % începând cu
data de 25 octombrie 2005 și până la plata efectivă a
remunerației datorate de pârâtă potrivit capătului 1 al cererii;
obligarea pârâtei
să comunice U.C.M.R. – A.D.A. pentru perioada 01
ianuarie 2004, data pronunțării hotărârii, un raport cuprinzând: lista cu
operele muzicale utilizate zilnic pe postul O.T.V., indicând pentru fiecare
operă muzicală în parte denumirea operei, autorul/autorii, numărul de difuzări
zilnice și durata de utilizare a
fiecărei
opere muzicale; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în
cuantum
de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data
rămânerii definitive a hotărârii și până la data
predării efective a raportului
privind
operele muzicale utilizate de pârâtă de la 01 ianuarie 2005 până la data
efectuării raportului de expertiză, cu cheltuieli
de judecată.
La data de 10 mai 2007, reclamanta și-a precizat
cererea de chemare în
judecată, în
sensul indicării cuantumului pretențiilor deduse judecății, ca fiind
în
sumă de 116.629 Ron, reprezentând remunerațiile datorate cu titlu de drepturi
patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe postul O.T.V.,
în perioada 1 iulie 2005 - 31 martie 2007, respectiv 7.985,69 Ron
penalități de întârziere la plată calculate până
la data de 24 aprilie 2007 și 5,419
Ron cheltuieli de judecată.
Prin sentința
civilă nr. 664 din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul
București, secția a V-a civilă, a fost admisă
cererea precizată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de
116.629 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor de autor opere muzicale
datorate pentru perioada 01 iulie 2005 - 31 martie 2007, suma de 7.985,69 RON,
reprezentând penalități de
întârziere la plată calculate până la data de
24 aprilie 2007 și la plata în
continuare
de penalități de 0.05 %/zi de întârziere de la data de 25 aprilie 2007
până la plata efectivă a debitului de 116.629 RON.
Totodată, pârâta a fost obligată să comunice reclamantei lista cu operele
muzicale utilizate zilnic în cadrul postului O.T.V. în perioada 01 ianuarie 2004,
data pronunțării hotărârii, cu menționarea denumirii, autorului, numărului de
utilizări zilnice și a duratei de
utilizare
a fiecărei opere muzicale sub sancțiunea plății de daune cominatorii
în
cuantum de 500 Ron/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a
hotărârii și până la îndeplinirea obligației. în
sarcina pârâtei, au fost stabilite
cheltuieli
de judecată în cuantum de 4.419 Ron, către reclamantă.
Împotriva
acestei sentințe, pârâta a formulat apel în termen legal, solicitând schimbarea
în parte a sentinței apelate, în sensul exonerării
apelantei de plata remunerației ce reprezintă drepturi patrimoniale de
autor de
opere muzicale pentru
radiodifuzarea operelor muzicale de către aceasta pe postul O.T.V., pentru
perioada 25 octombrie 2005 - 25 ianuarie 2006 și exonerarea apelantei
de a prezenta lista cu operele muzicale utilizate
și a plătii dobânzilor moratorii
și penalităților de întârziere.
Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind
proprietatea
intelectuală, prin decizia nr. 31/ A din 10 februarie 2009, a admis apelul, a
schimbat în parte sentința apelată, în sensul că suma pe care pârâta
o
datorează reclamantei cu titlu de contravaloare drepturi de autor pentru
opere muzicale, aferentă perioadei 01 iulie 2005 -
31 martie 2007 este de 97.129,2
lei, menținând celelalte dispoziții ale
sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut
următoarele:
Fără a contesta natura și existența debitului
reținut prin sentința atacată,
apelanta-pârâta
a criticat suma la care a fost obligată cu includerea obligațiilor
de
plată pentru anul 2005, fără a dezvolta argumente.
În plus, pe parcursul judecării apelului, a
înțeles să achite și alte obligații
de plată.
În acest context, se impune în prealabil
precizarea că plățile efectuate
de
către apelanta-pârâta, după pronunțarea sentinței la 10 mai 2007, datorită
limitelor devoluțiunii apelului, nu pot fi luate
în considerare, întrucât nu privesc
temeinicia soluției.
Reprezentând o problemă de executare a
obligațiilor de plată, ele vor
putea
fi avute în vedere, la eventuala compensare cu ocazia efectuării plăților.
Ca atare, pornind de la debitul de 116.629 lei,
reținut de către prima
instanța ca
reprezentând contravaloarea drepturilor de autor opere muzicale
datorate
pentru perioada 01 iulie 2005-31 martie 2007, instanța de apel a
constatat, în baza concluziilor raportului de
expertiză efectuat în această fază
procesuală,
că până la data pronunțării sentinței, pârâta achitase sumele de
7.334,10
lei (cu O.P. nr. 245 din 24 noiembrie 2005), respectiv 12.165,70 lei (cu O.P. nr.
27 din 16 februarie 2006). Aceste două
plăți
pot fi luate în considerarea argumentului de achitare a debitului pentru
anul
2005 (trimestrele III și IV), cu efect în planul soluționării atacate,
rezultând un debit restant de 97.129,20 lei
.
Asupra penalităților de întârziere, curtea de
apel a reținut că acestea au
fost
corect calculate prin expertiza efectuată în primă instanță, fiind luate în
considerare ca efectuate, plățile de remunerații mai sus menționate. De
asemenea, plățile efectuate pentru penalitățile de întârziere,
ulterior
pronunțării sentinței și asupra cărora expertiza apelului se pronunță,
nu pot fi luate în considerarea temeiniciei
soluției, pentru argumentele mai-sus
menționate.
Ca atare, soluția asupra acestui capăt de cerere, apare ca fiind
temeinică
și legală, urmând a fi menținută.
Prin urmare,
modificându-se cuantumul debitului datorat asupra
remunerațiilor pentru perioada 01 iulie 2005 - 31 martie 2007, instanța
de apel a constatat că se impune a fi schimbată soluția primei instanțe, cu
consecința
admiterii apelului,
respectiv cu menținerea soluționării date celorlalte capete
de cerere.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta SC O.
T. SRL,
invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
și solicitând modificarea în parte a hotărârii
atacate, în sensul respingerii
capătului de cerere cu privire la
obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că
instanța de apel a omis să se
pronunțe pe motivul de apel prin care s-a
criticat sentința sub aspectul
admiterii
capătului de cerere privind obligarea pârâtei, sub sancțiunea unor
daune
cominatorii în cuantum de 500 Ron/zi, de a preda lista cu operele
muzicale utilizate zilnic de postul O.T.V.,
indicând pentru fiecare operă muzicală
în
parte denumirea operei, autorul, numărul de difuzări zilnice și durata de
utilizare, având în vedere, pe de o parte Autorizația de licență neexclusivă de
utilizare a operelor muzicale pentru
emisiuni de televiziune încheiată în data
de 26 septembrie 2005, iar pe de altă parte dispozițiile art. 580
3
C. proc. civ.
Recurenta a
susținut că, pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în
art. 5803 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost
modificat și completat
prin Legea nr.
459/2006, nu se pot acorda daune cominatorii.
Astfel, în speță, pârâta este debitoarea unei
obligații „de a face” și în
această
situație cererea de acordare a daunelor cominatorii este inadmisibilă, pârâta
putând fi obligată, în caz de neexecutare a obligației, doar la plata unei
amenzi
civile în favoarea statului.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce
succed:
Daunele cominatorii au caracterul unei pedepse
civile, prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, trăsătura
esențială a acestora fiind aceea
că apar ca un mijloc de constrângere,
spre a-l determina pe debitor să-și execute obligația.
Posibilitatea acordării de daune cominatorii a fost
recunoscută în cazul
neîndeplinirii
obligațiilor „de a face” în scop de constrângere a debitorului
obligației
la îndeplinirea acesteia, sub sancțiunea plății unei sume de bani pentru
fiecare zi de întârziere.
De asemenea, anterior modificării dispozițiilor art.
580
3
C. proc. civ.,
prin
Legea nr. 459/2006, reglementarea amenzii civile ca mijloc de
constrângere,
pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației
„de a face” sau „de a nu face”, nu excludea folosirea
dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii,
atâta
timp cât prin nici o dispoziție
a legii nu era înlăturată o astfel de posibilitate.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de
Casație și Justiție, secții unite,
prin decizia în interesul Legii nr. XX/2005,
reținând că, cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și
în condițiile
reglementării obligării
debitorului la plata amenzii civile, conform art. 580
3
C. proc. civ.
, hotărârea prin care s-au acordat daune
cominatorii fiind
susceptibilă de
executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-
interese
dovedite.
Însă, la data introducerii prezentei acțiuni în
justiție (18 februarie 2007), vechile
norme de procedură erau abrogate, art.
580
3
C. proc. civ., fiind
modificat
prin Legea nr. 459/2006 (publicată în M. Of.
nr. 994/13.12.2006).
Astfel, în
actuala reglementare, prevederile art. 580
3
alin. (5) C. proc. civ.,
interzic acordarea daunelor cominatorii ca mijloc de constrângere în caz de
neexecutare a unor obligații „de a face”, singura
sancțiune fiind amenda civilă aplicată în favoarea statului,
reglementată de
alin. (1) pentru
acoperirea prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea obligației „de a
face”, creditorul putând cere obligarea
debitorului la daune-interese [(alin. (2)], în
acest din urmă caz fiind aplicabile dispozițiile art. 574 C. proc. civ.
Ca urmare,
actualmente prin aplicarea dispozițiilor art. 580
3
C. proc. civ.
, constrângerea debitorului unei obligații „de a
face”, care nu
se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, se
poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, care se achită în folosul
statului și nu al creditorului, iar creditorul obligației are dreptul de a
primi numai daune-
interese echivalente
prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.
În consecință, se impune a se constata că prin
reglementarea dată în
cuprinsul art.
580
3
C. proc. civ., s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la
instituția daunelor cominatorii pentru silirea
debitorului să îndeplinească
obligația
„de a face” sau „de a nu face”, instituindu-se amenda civilă ca mijloc
de determinare a debitorului să își îndeplinească
obligația asumată.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., cu referire
la dispozițiile art. 304 pct. 9
C.
proc. civ., urmează a admite recursul, cu consecința modificării în
parte a deciziei atacate, în sensul înlăturării
dispozițiilor referitoare la plata
daunelor cominatorii.
Critica ce vizează nepronunțarea instanței de apel
pe anumite aspecte
invocate de pârâtă nu poate fi reținută, întrucât din
analizarea motivelor de
apel se constată că
acestea sunt lapidare, nestructurate din punct de vedere
juridic ca veritabile critici ale sentinței
primei instanțe, constituindu-se într-o
enumerare a nemulțumirilor
părții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta SC O.T. SRL
împotriva
deciziei nr. 31/ A din data de 10 februarie 2009 a Curții de Apel
București,
secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Modifică decizia în parte, în sensul că înlătură
dispozițiile referitoare la
plata daunelor cominatorii.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie
2010.