ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2016

Decizia

nr. 2000/2016

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată, la data de 27 iulie 2010, pe rolul Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2010, reclamanta

A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei

la plata către reclamantă a remunerației în cuantum de 2% din

veniturile obținute de pârâtă din activitatea de radiodifuzare

(televiziune) începând cu data primei emisii - până la data

efectuării raportului de expertiză, remunerație ce

reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, pentru

radiodifuzarea operelor muzicale pe postul de televiziune C. în perioada

menționată; obligarea pârâtei să plătească reclamantei

penalitățile de întârziere egale cu dobânda legală, datorate

pentru neachitarea remunerațiilor de la data primei emisii - până la

data efectuării raportului de expertiză, conform art. 3.2 lit. c) din

Autorizația licență neexclusivă de utilizare a operelor

muzicale pentru emisiuni de televiziune nr. 24 din data de 31 mai 2005;

obligarea pârâtei la plata diferenței de penalități pentru

perioada cuprinsă între data efectuării raportului de expertiză

și data efectivă a plății remunerațiilor; obligarea

pârâtei să predea reclamantei raportul cuprinzând: lista cu operele

muzicale utilizate zilnic începând cu data primei emisii - până la data

efectuării raportului de expertiză, în cadrul postului de televiziune

C., cu menționarea pentru fiecare operă muzicală utilizată

a: denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări zilnice

și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

Sentința civilă nr. 1285 din data de 11 iunie 2013, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată

de către reclamantă; a obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumelor de 1.723.393,61 lei (inclusiv TVA) remunerație

aferentă perioadei 1 ianuarie 2006 - 30 iunie 2012 și la plata sumei

de 346.643,38 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada

25 aprilie 2006 - 19 octombrie 2012, precum și la plata în continuare a

penalităților până la achitarea integrală a

remunerațiilor; a obligat pârâta să comunice reclamantei raportul

cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic începând cu data de 1

iunie 2006 până la data efectuării raportului de expertiză

respectiv 19 octombrie 2012, în cadrul postului de televiziune C., cu

menționarea pentru fiecare operă muzicală utilizată a

denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări și a

duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale; a obligat pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 1039,30 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SRL, apreciind-o ca fiind

nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței competente.

Apelul

declarat de către pârâta SC B. SRL a fost înregistrat pe rolul Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

La

termenul de judecată din data de 18 mai 2016, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin încheierea de ședință

de la aceeași dată, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr.

85/2014, a suspendat judecarea cererii de apel formulată de către

pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva Sentinței

civile nr. 1285 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2010, în

contradictoriu cu reclamanta A.

Pentru

a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea

formulată la data de 17 mai 2016, D. SPRL, în calitate de administratorul

judiciar al pârâtei SC B. SRL, a învederat instanței că, în data de 6

aprilie 2016, prin încheierea nr. 270 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. x/118/2016, a fost declanșată procedura

de insolvență a SC B. SRL și a depus la dosar încheierea

menționată.

De

asemenea, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 75

alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "De la data

deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare

și extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.", precum

și împrejurarea că împotriva apelantei pârâte SC B. SRL a fost

declanșată procedura de insolvență prin încheierea nr. 270

pronunțată în data de 6 aprilie 2016 a Tribunalului Constanța.

Pârâta

SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, a declarat recurs împotriva

încheierii de ședință din data de 18 mai 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, apreciind că aceasta este netemeinică și

nelegală.

În

susținerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat

că, în data de 6 aprilie 2016, a fost declanșată procedura de

insolvență a SC B. SRL, prin încheierea pronunțată în

Dosarul nr. x/118/2016 de Tribunalul Constanța, fiind desemnată în

calitate de administrator judiciar D. SPRL.

De

asemenea, apreciază că instanța de apel, la termenul din data de

18 mai 2016, în mod eronat a dispus suspendarea judecării apelului,

aplicând în mod greșit prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr.

85/2014, care prevăd suspendarea de drept a tuturor acțiunilor

judiciare și extrajudiciare sau măsurile de executare silită

pentru realizarea creanțelor asupra debitorului.

Recurenta-pârâtă

consideră că textul de lege invocat prevede suspendarea tuturor

măsurilor împotriva averii debitorului, în scopul aducerii la masa

credală a tuturor creditorilor, care, astfel, să poată participa

la procedura colectivă a insolvenței, procedură ce are ca scop

acoperirea în proporție cât mai mare a creanțelor

societății debitoare.

Totodată,

arată că dispozițiile alin. (2) ale art. 75 din Legea nr.

85/2014 statuează în mod expres că nu sunt supuse suspendării

prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva

unui/unor creditor/creditori începute înainte de deschiderea procedurii.

Având

în vedere că, în cauza de față, obiectul dedus

judecății suspendate prin încheierea din data de 18 mai 2016 este

apelul declarat de societatea în insolvență împotriva unei

hotărâri prin care a fost obligată la plata unei sume de bani, cale

de atac ce a fost exercitată anterior deschiderii procedurii de

insolvență, apreciază că prezentului litigiu îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Mai

arată că nu poate fi admisă soluția suspendării

apelului, întrucât acesta este o acțiune promovată în scopul

diminuării pasivului societății debitoare, diminuare ce ar

conduce, în contextul derulării procedurii de insolvență, la

maximizarea șanselor de acoperire a masei credale.

La

termenul de judecată din data de 21 octombrie 2016, Înalta Curte,

constatând că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația

de a depune timbru judiciar și a face dovada achitării taxei

judiciare de timbru în cuantumul fixat de către instanță,

deși a fost legal citată cu mențiunea de a îndeplini această

obligație, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării

prezentului recurs, reținând pricina în vederea pronunțării

asupra acestei excepții.

Înalta

Curte urmează să anuleze, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta

SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva încheierii din 18 mai

2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în

considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată,

aplicabilă în cauză în raport de dispozițiile art. 55 din O.G.

nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

în această lege.

Conform

prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, se timbrează cu 4

lei, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva încheierii

de suspendare a judecării cauzei.

Împrejurarea

că împotriva recurentei-pârâte a fost declanșată procedura

insolvenței nu are relevanță în prezentul recurs, întrucât

acesta este formulat împotriva încheierii de ședință prin care

s-a dispus suspendarea judecății în apel, astfel încât este nu

incidentă situația uneia dintre cererile avute în vedere de

dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Înalta

Curte reține că prevederile legale care statuează că toate

acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul

judiciar, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de

timbru, se referă la acele acțiuni ale administratorului judiciar sau

ale lichidatorului judiciar introduse în aplicarea dispozițiilor

respectivului capitol al legii privind procedurile de prevenire a

insolvenței și de insolvență, în cuprinsul căruia nu

se regăsesc enumerate și căi de atac de tipul celei pendinte.

În

conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/1995, cererile

adresate instanțelor de judecată ce au ca obiect exercitarea unei

căi de atac se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În

raport de textele legale anterior menționate, în prezenta cauză,

recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a depune timbru

judiciar în valoare de 0,15 lei și de a face dovada achitării taxei

judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.

Recurenta-pârâtă

nu a timbrat recursul, deși a fost legal citată pentru termenul de

judecată din data de 21 octombrie 2016, cu mențiunea îndeplinirii

obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei

și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu

modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru și timbrul

judiciar se plătesc anticipat.

Neîndeplinirea

acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau

a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997. Totodată, prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 fac

trimitere la aceeași sancțiune, ce este prevăzută de

dispozițiile legale referitoare la taxa judiciară de timbru, în

condițiile neaplicării timbrului judiciar.

Cum

recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de

timbru în cuantumul stabilit de către instanță și nu a

depus timbrul judiciar datorat, deși i-a fost comunicată această

obligație, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar, în raport de

prevederile legale anterior menționate, Înalta Curte va anula recursul, ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează,

ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar

D. SPRL, împotriva încheierii din 18 mai 2016 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - GV