ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2016

Decizia nr. 2000/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 27 iulie 2010, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2010, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamantă a remunerației în cuantum de 2% din veniturile obținute de pârâtă din activitatea de radiodifuzare (televiziune) începând cu data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză, remunerație ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe postul de televiziune C. în perioada menționată; obligarea pârâtei să plătească reclamantei penalitățile de întârziere egale cu dobânda legală, datorate pentru neachitarea remunerațiilor de la data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză, conform art. 3.2 lit. c) din Autorizația licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune nr. 24 din data de 31 mai 2005; obligarea pârâtei la plata diferenței de penalități pentru perioada cuprinsă între data efectuării raportului de expertiză și data efectivă a plății remunerațiilor;

obligarea pârâtei să predea reclamantei raportul cuprinzând: lista cu operele muzicale utilizate zilnic începând cu data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză, în cadrul postului de televiziune C., cu menționarea pentru fiecare operă muzicală utilizată a: denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări zilnice și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1285 din data de 11 iunie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de către reclamantă; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 1.723.393,61 lei (inclusiv TVA) remunerație aferentă perioadei 1 ianuarie 2006 - 30 iunie 2012 și la plata sumei de 346.643,38 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 25 aprilie 2006 - 19 octombrie 2012, precum și la plata în continuare a penalităților până la achitarea integrală a remunerațiilor; a obligat pârâta să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic începând cu data de 1 iunie 2006 până la data efectuării raportului de expertiză respectiv 19 octombrie 2012, în cadrul postului de televiziune C., cu menționarea pentru fiecare operă muzicală utilizată a denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1039,30 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SRL, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. Apelul declarat de către pârâta SC B. SRL a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea de ședință de la aceeași dată, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a suspendat judecarea cererii de apel formulată de către pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva Sentinței civile nr. 1285 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2010, în contradictoriu cu reclamanta A. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea formulată la data de 17 mai 2016, D. SPRL, în calitate de administratorul judiciar al pârâtei SC B. SRL, a învederat instanței că, în data de 6 aprilie 2016, prin încheierea nr. 270 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2016, a fost declanșată procedura de insolvență a SC B. SRL și a depus la dosar încheierea menționată.

De asemenea, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.", precum și împrejurarea că împotriva apelantei pârâte SC B. SRL a fost declanșată procedura de insolvență prin încheierea nr. 270 pronunțată în data de 6 aprilie 2016 a Tribunalului Constanța. Pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că, în data de 6 aprilie 2016, a fost declanșată procedura de insolvență a SC B. SRL, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/118/2016 de Tribunalul Constanța, fiind desemnată în calitate de administrator judiciar D. SPRL. De asemenea, apreciază că instanța de apel, la termenul din data de 18 mai 2016, în mod eronat a dispus suspendarea judecării apelului, aplicând în mod greșit prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevăd suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului.

Recurenta-pârâtă consideră că textul de lege invocat prevede suspendarea tuturor măsurilor împotriva averii debitorului, în scopul aducerii la masa credală a tuturor creditorilor, care, astfel, să poată participa la procedura colectivă a insolvenței, procedură ce are ca scop acoperirea în proporție cât mai mare a creanțelor societății debitoare. Totodată, arată că dispozițiile alin. (2) ale art. 75 din Legea nr. 85/2014 statuează în mod expres că nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva unui/unor creditor/creditori începute înainte de deschiderea procedurii.

Având în vedere că, în cauza de față, obiectul dedus judecății suspendate prin încheierea din data de 18 mai 2016 este apelul declarat de societatea în insolvență împotriva unei hotărâri prin care a fost obligată la plata unei sume de bani, cale de atac ce a fost exercitată anterior deschiderii procedurii de insolvență, apreciază că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. Mai arată că nu poate fi admisă soluția suspendării apelului, întrucât acesta este o acțiune promovată în scopul diminuării pasivului societății debitoare, diminuare ce ar conduce, în contextul derulării procedurii de insolvență, la maximizarea șanselor de acoperire a masei credale.

La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2016, Înalta Curte, constatând că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a depune timbru judiciar și a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat de către instanță, deși a fost legal citată cu mențiunea de a îndeplini această obligație, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării prezentului recurs, reținând pricina în vederea pronunțării asupra acestei excepții. Înalta Curte urmează să anuleze, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva încheierii din 18 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, aplicabilă în cauză în raport de dispozițiile art. 55 din O.G.

nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege. Conform prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, se timbrează cu 4 lei, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei. Împrejurarea că împotriva recurentei-pârâte a fost declanșată procedura insolvenței nu are relevanță în prezentul recurs, întrucât acesta este formulat împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus suspendarea judecății în apel, astfel încât este nu incidentă situația uneia dintre cererile avute în vedere de dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte reține că prevederile legale care statuează că toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru, se referă la acele acțiuni ale administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar introduse în aplicarea dispozițiilor respectivului capitol al legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în cuprinsul căruia nu se regăsesc enumerate și căi de atac de tipul celei pendinte. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/1995, cererile adresate instanțelor de judecată ce au ca obiect exercitarea unei căi de atac se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În raport de textele legale anterior menționate, în prezenta cauză, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei. Recurenta-pârâtă nu a timbrat recursul, deși a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 21 octombrie 2016, cu mențiunea îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat.

Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Totodată, prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 fac trimitere la aceeași sancțiune, ce este prevăzută de dispozițiile legale referitoare la taxa judiciară de timbru, în condițiile neaplicării timbrului judiciar. Cum recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță și nu a depus timbrul judiciar datorat, deși i-a fost comunicată această obligație, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar, în raport de prevederile legale anterior menționate, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva încheierii din 18 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2016. Procesat de GGC - GV