ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2207/2016

Decizia nr. 2207/2016

După deliberare asupra cauzei

de față, constată armatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, reclamanta A. Asociația pentru Drepturi de

Autor, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la

plata către reclamantă a remunerației în cuantum de 2% din veniturile

obținute de pârâtă din activitatea de radiodifuzare (televiziune) începând

cu data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză,

remunerație ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale,

pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe postul de televiziune C. TV în perioada

menționată; obligarea pârâtei să plătească reclamantei

penalitățile de întârziere egale cu dobânda legală, datorate pentru

neachitarea remunerațiilor de la data primei emisii - până la data efectuării

raportului de expertiză, conform art. 3.2 lit. c) din Autorizația licență

neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune;

obligarea pârâtei la plata diferenței de penalități pentru perioada

cuprinsă între data efectuării raportului de expertiză și data

efectivă a plății remunerațiilor; obligarea pârâtei să

predea reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic

începând cu data primei emisii - până la data efectuării raportului de

expertiză, în cadrul postului de televiziune C. TV, cu menționarea pentru

fiecare operă muzicală utilizată a denumirii, autorului/autorilor,

a numărului de difuzări zilnice și a duratei de utilizare a fiecărei

opere muzicale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1285 din

data de 11 iunie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a admis cererea formulată de către reclamantă. A obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumelor de 1.723.393,61 RON (inclusiv TVA) reprezentând

remunerație aferentă perioadei 1 ianuarie 2006-30 iunie 2012 și la

plata sumei de 346.643,38 RON penalități de întârziere calculate pentru

perioada 25 aprilie 2006-19 octombrie 2012, precum și la plata în continuare

a penalităților până la achitarea integrală a remunerațiilor.

A obligat pârâta să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele

muzicale utilizate zilnic începând cu data de 1 iunie 2006 până la data efectuării

raportului de expertiză, respectiv 19 octombrie 2012, în cadrul postului de

televiziune C. TV, cu menționarea pentru fiecare opera muzicală utilizată

a denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări și a duratei

de utilizare a fiecărei opere muzicale. A obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 1039,30 RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință

din data de 18 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a suspendat judecarea cererii de apel formulată de către pârâta SC B.

SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva sentinței primei instanțe,

în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că împotriva

debitoarei SC B. SRL a fost deschisă procedura de insolvență.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 2000 pronunțată la data de 21 octombrie

2016 a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL prin administrator

judiciar D. SPRL, împotriva acestei din urmă încheieri.

La data de 31 octombrie 2016 petenta

SC B. SRL prin administrator judiciar D. SPRL a formulat cerere de reexaminare a

deciziei date de instanța supremă prin care a solicitat să se revină

asupra măsurii anulării recursului, cu consecința retrimiterii cauzei

la completul inițial învestit pentru continuarea judecății.

În motivare petenta a arătat

că instanța a dispus în mod eronat anularea cererii de recurs față

de dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile

de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora

toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar

în aplicarea prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt

scutite de taxă de timbru.

A mai susținut petenta că

recursul formulat în cauză a avut drept scop reluarea judecării apelului

promovat în vederea diminuării pasivului debitoarei SC B. SRL care ar conduce,

în contextul derulării procedurii de insolvență, la maximizarea șanselor

de acoperire a masei credale.

Calea de atac împotriva unei hotărâri

prin care societatea în insolvență a fost obligată la plata unei

sume de bani reprezintă un mijloc prin care se tinde la înlăturarea în

tot sau în parte a obligației de plată, deci la diminuarea pasivului societății.

În consecință, recursul

promovat de recurentă se încadrează în categoria acțiunilor introduse

de administratorul judiciar în aplicarea dispozițiilor capitolului ce reglementează

procedura insolvenței profesioniștilor, fiind scutit de taxă de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței.

Înalta Curte constată că

cererea de reexaminare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru

următoarele considerente:

Dispozițiile art. 18 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru arată: „Determinarea cuantumului

taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată

sau, după caz, de Ministerul Justiției împotriva modului de stabilire

a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași

instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau

de la data comunicării sumei datorate. Cererea se soluționează în

camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților,

prin încheiere irevocabilă".

Aceste prevederi conferă părții

în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare o procedură

clară, precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire

a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Se constată că reexaminarea

privește, așadar, potrivit textului legal menționat, modul de stabilire

a taxei judiciare de timbru, ca operațiune de ansamblu, în scopul determinării

caracterului timbrabil sau netimbrabil al acțiunii, cu observarea eventualei

incidențe a normelor legale care constituie scutiri de la plata taxei de timbru.

Instanța reține că

acest incident procedura! este prealabil antamării fondului litigiului de către

instanța de judecată, criticile privind existența și întinderea

obligației de plată neputând fi susținute prin intermediul căilor

de atac de reformare ale respectivei hotărâri.

În speță, cererea petentei

SC B. SRL prin administrator judiciar D. SPRL nu a fost formulată împotriva

modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în cursul judecății

recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei din 18 mai 2016, în Dosarul

nr. x/3/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, ci a vizat decizia nr. 2000 din data de 21 octombrie 2016 prin care

a fost soluționată respectiva cauză în sensul anulării recursului

ca netimbrat.

Astfel, reținând posibilitatea

părții de a supune cenzurii exclusiv în cadrul litigiului critici privind

obligația de piață a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată

că petenta nu are deschisă calea de atac a reexaminării împotriva

deciziei atacate și o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare a deciziei

nr. 2000 din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta SC B.

SRL prin administrator judiciar D. SPRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2016.