ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2207/2016

Decizia nr. 2207/2016 După deliberare asupra cauzei de față, constată armatoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. Asociația pentru Drepturi de Autor, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamantă a remunerației în cuantum de 2% din veniturile obținute de pârâtă din activitatea de radiodifuzare (televiziune) începând cu data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză, remunerație ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe postul de televiziune C. TV în perioada menționată; obligarea pârâtei să plătească reclamantei penalitățile de întârziere egale cu dobânda legală, datorate pentru neachitarea remunerațiilor de la data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză, conform art. 3.2 lit. c) din Autorizația licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune; obligarea pârâtei la plata diferenței de penalități pentru perioada cuprinsă între data efectuării raportului de expertiză și data efectivă a plății remunerațiilor;

obligarea pârâtei să predea reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic începând cu data primei emisii - până la data efectuării raportului de expertiză, în cadrul postului de televiziune C. TV, cu menționarea pentru fiecare operă muzicală utilizată a denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări zilnice și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 1285 din data de 11 iunie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de către reclamantă. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 1.723.393,61 RON (inclusiv TVA) reprezentând remunerație aferentă perioadei 1 ianuarie 2006-30 iunie 2012 și la plata sumei de 346.643,38 RON penalități de întârziere calculate pentru perioada 25 aprilie 2006-19 octombrie 2012, precum și la plata în continuare a penalităților până la achitarea integrală a remunerațiilor.

A obligat pârâta să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic începând cu data de 1 iunie 2006 până la data efectuării raportului de expertiză, respectiv 19 octombrie 2012, în cadrul postului de televiziune C. TV, cu menționarea pentru fiecare opera muzicală utilizată a denumirii, autorului/autorilor, a numărului de difuzări și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1039,30 RON cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat judecarea cererii de apel formulată de către pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva sentinței primei instanțe, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că împotriva debitoarei SC B. SRL a fost deschisă procedura de insolvență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2000 pronunțată la data de 21 octombrie 2016 a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL prin administrator judiciar D. SPRL, împotriva acestei din urmă încheieri. La data de 31 octombrie 2016 petenta SC B. SRL prin administrator judiciar D. SPRL a formulat cerere de reexaminare a deciziei date de instanța supremă prin care a solicitat să se revină asupra măsurii anulării recursului, cu consecința retrimiterii cauzei la completul inițial învestit pentru continuarea judecății. În motivare petenta a arătat că instanța a dispus în mod eronat anularea cererii de recurs față de dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxă de timbru.

A mai susținut petenta că recursul formulat în cauză a avut drept scop reluarea judecării apelului promovat în vederea diminuării pasivului debitoarei SC B. SRL care ar conduce, în contextul derulării procedurii de insolvență, la maximizarea șanselor de acoperire a masei credale. Calea de atac împotriva unei hotărâri prin care societatea în insolvență a fost obligată la plata unei sume de bani reprezintă un mijloc prin care se tinde la înlăturarea în tot sau în parte a obligației de plată, deci la diminuarea pasivului societății. În consecință, recursul promovat de recurentă se încadrează în categoria acțiunilor introduse de administratorul judiciar în aplicarea dispozițiilor capitolului ce reglementează procedura insolvenței profesioniștilor, fiind scutit de taxă de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței. Înalta Curte constată că cererea de reexaminare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru arată: „Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.

Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă". Aceste prevederi conferă părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare o procedură clară, precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată. Se constată că reexaminarea privește, așadar, potrivit textului legal menționat, modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca operațiune de ansamblu, în scopul determinării caracterului timbrabil sau netimbrabil al acțiunii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care constituie scutiri de la plata taxei de timbru.

Instanța reține că acest incident procedura! este prealabil antamării fondului litigiului de către instanța de judecată, criticile privind existența și întinderea obligației de plată neputând fi susținute prin intermediul căilor de atac de reformare ale respectivei hotărâri. În speță, cererea petentei SC B. SRL prin administrator judiciar D. SPRL nu a fost formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în cursul judecății recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei din 18 mai 2016, în Dosarul nr. x/3/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ci a vizat decizia nr. 2000 din data de 21 octombrie 2016 prin care a fost soluționată respectiva cauză în sensul anulării recursului ca netimbrat.

Astfel, reținând posibilitatea părții de a supune cenzurii exclusiv în cadrul litigiului critici privind obligația de piață a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că petenta nu are deschisă calea de atac a reexaminării împotriva deciziei atacate și o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare a deciziei nr. 2000 din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta SC B. SRL prin administrator judiciar D. SPRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2016.