ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3726/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7985/16.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011 s-a respins cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta Asocierea dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. reprezentată de liderul acesteia A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă a fost admis recursul formulat de recurenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., a fost casată în parte sentința civilă nr. 2410/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă și au fost trimise spre rejudecare aceleiași instanțe capetele de cerere privind daunele interese și daunele cominatorii, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

S-a învederat că, având în vedere considerentele deciziei menționate mai sus și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. 1865, tribunalul a fost învestit numai cu soluționarea capetelor de cerere privind acordarea daunelor interese pe alt temei decât contractual și privind daunele cominatorii.

S-a menționat că la data de 16 iunie 2009 a fost încheiat între reclamanta Asocierea dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. reprezentată de liderul acesteia A. S.R.L., în calitate de executant și pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), în calitate de beneficiar, contractul de execuție lucrări nr. x.

S-a indicat în art. 3 alin. (1) din contract a fost prevăzut obiectul acestuia, iar prin art. 4 a fost stipulat prețul contractului.

S-a adăugat că, la data de 19.01.2012, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care solicită completarea obiectului cererii de chemare în judecata prin adăugarea:

1) daunelor - interese în cuantum de 18.963.360 de Euro, pe care pârâta să fie obligată să le achite la cursul comunicat de BNR, valabil în data plății, constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiului datorită ocupării lui cu deșeurile abandonate de către pârâtă, cât și a cheltuielilor necesare gestionarii acestor deșeuri

2) daune cominatorii în sumă de 52.676 Euro pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea amplasamentului de deșeuri, cu dreptul transformării acestor daune cominatorii in daune interese in cursul executării silite.

S-a arătat că reclamantă a indicat că a calculat suma de 18.963.360 de Euro reprezentând daune - interese prin considerarea unor daune minime lunare de 24 de euro/tona de deșeuri, pentru o perioada de 12 luni, retroactiv. Prin multiplicarea cu 65845 t (deșeuri), a reieșit o valoare lunara de 1.580.280 Euro.

Relativ la cererea de chemare în judecată întemeiată pe răspunderea civilă delictuală s-a precizat că reclamanta și-a întemeiat capătul de cerere privind daunele interese și pe acest tip de răspundere.

Prima instanță a subliniat că răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, iar răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Consecința care se deduce din raportul astfel precizat între cele două răspunderi este aceea că ori de câte ori nu este incidentă răspunderea civilă contractuală, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală.

S-a învederat că, în cazul în care între părți există sau a existat un contract, din a cărui neexecutare sau executare necorespunzătoare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea civilă delictuală, calea de ales fiind numai aceea a răspunderii civile contractuale.

S-a indicat că, în speță, părțile au încheiat la data de 16 iunie 2009 contractul de execuție lucrări nr. x și, având în vedere că reclamanta solicită repararea unui prejudiciu ca urmare a unei fapte ilicite strâns legate de contractul încheiat între părți, aceasta nu își putea întemeia cererea de chemare în judecată pe instituția răspunderii civile delictuale, așa cum a procedat, ci numai pe aceea a răspunderii civile contractuale.

S-a adăugat că fapta ilicită invocată de reclamantă nu constituie o infracțiune pentru ca acesta să aibă posibilitatea opțiunii între cele două căi, delictuală sau contractuală, iar, pe de altă parte, potrivit art. 24 alin. (1) teza I din contract, orice modificare a contractului va fi valabil făcută dacă este consemnată într-un act adițional scris, întocmit în prealabil și semnat de către ambele părți.

S-a apreciat că, din această clauză rezultă cu certitudine că pentru modificarea prețului părțile aveau obligația de a încheia un act adițional în formă scrisă.

În ceea ce privește normele legale incidente s-a susținut că urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 97 din H.G. nr. 925/2006, în redactarea avută la încheierea contractului din cauză, din care rezultă că modificarea prețului contractului de achiziție publică se poate realiza numai în anumite condiții strict și limitativ prevăzute de lege.

S-a concluzionat că părțile nu au convenit în niciun mod, neîncheind niciun act adițional scris, cu privire la majorarea prețului lucrărilor contractate, astfel că pârâta nu poate fi obligată la plata daunelor interese solicitate, aceste sume neputând fi acordate în temeiul răspunderii civile delictuale.

Prima instanță a mai reținut că, în situația în care s-ar analiza acest capăt de cerere din perspectiva angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, se cer a fi întrunite cumulativ condițiile existenței prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției, care în conformitate cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. din anul 1864 (aplicabil speței potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011) îmbracă forma intenției, neglijenței sau imprudenței cu care s-a acționat.

S-a arătat că fapta ilicită ca element al răspunderii delictuale reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau intereselor acesteia.

S-a indicat că, până la concluziile scrise depuse în data de 23.06.2016, reclamanta nu a arătat cu exactitate în ce constă fapta ilicită a pârâtei și nu a arătat care sunt normele dreptului obiectiv (normele juridice) care au fost încălcate de către pârâtă, încălcare care să îi fi produs prejudiciul pretins.

S-a apreciat că pârâta nu a săvârșit nicio faptă ilicită care să vatăme drepturile sau interesele legitime ale reclamantei, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte condiții necesare angajării răspunderii civile delictuale.

S-a concluzionat că, nefiind probată de către reclamantă îndeplinirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese este neîntemeiat.

Relativ la cererea de chemare în judecată întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză s-a menționat că trebuie verificată îndeplinirea anumitor condiții materiale și juridice ale acțiunii în restituire, respectiv: mărirea unui patrimoniu, prin dobândirea unei valori apreciabile în bani; micșorarea unui patrimoniu, ca o consecință a măririi altuia; existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul că ambele fenomene, adică atât sporirea, cât și micșorarea să fie efectul unei cauze unice; absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia; absența oricărui alt mijloc pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.

S-a susținut că, față de dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006 care prevăd pentru realizarea unor lucrări publice încheierea de contracte, reclamanta nu poate solicita plata de daune - interese, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, întrucât s-ar eluda în mod nepermis normele imperative ale legislației achizițiilor publice.

S-a adăugat că modificarea prețului contractului de achiziție publică se poate realiza numai în anumite condiții strict și limitativ prevăzute de lege, iar părțile nu au convenit în niciun mod, neîncheind niciun act adițional scris, cu privire la majorarea prețului lucrărilor contractate.

Prima instanță a mai apreciat că nici nu sunt îndeplinite condițiile materiale și juridice în mod cumulativ întrucât reclamanta nu a probat prin niciun mijloc de probă admisibil în cauză, în condițiile art. 1169 C. civ. din anul 1864, că patrimoniul pârâtei a sporit cu valoarea daunelor interese pe care le solicită.

S-a susținut că nu este îndeplinită nici condiția absenței oricărui alt mijloc pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, întrucât reclamanta trebuia să-și întemeieze cererea de chemare în judecată pe răspunderea civilă contractuală.

S-a concluzionat că, nefiind îndeplinite aceste două condiții, nu se mai impune analizarea celorlalte condiții necesare intentării acțiunii în restituire, astfel că pârâta nu poate fi obligată la plata daunelor interese solicitate.

Relativ la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 52.676 de RON pe zi de întârziere s-a învederat că, prin precizările depuse pentru termenul din data de 22.02.2012, reclamanta a arătat că a determinat cuantumul daunelor cominatorii raportat la daunele interese, iar din concluziile scrise de la filele x în vol. III rezultă că daunele cominatorii au fost solicitate raportat la primele trei capete de cerere.

S-a indicat că în literatura de specialitate s-a opinat că daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere sau pentru o altă unitate de timp (săptămână, lună) până la executarea obligației.

S-a menționat că, inițial, această instituție a fost o creație a practicii judiciare, neavând nici o reglementare legală, fiind prevăzută ulterior numai în anumite materii, astfel că numai în aceste cazuri, expres și limitativ stabilite de lege, se pot acorda daune cominatorii.

S-a adăugat că art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că, dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile; instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 RON la 50 RON, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

S-a precizat că alin. (5) al art. 580

3

C. proc. civ. de la 1865, introdus prin Legea nr. 459/2006, prevede că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute de prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.

Prima instanță a susținut că din coroborarea acestor dispoziții legale, având în vedere și faptul că textul legal se află în C. proc. civ. în Cartea V - Despre executarea silită, capitolul VI, secțiunea a IV-a - Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face, nu se mai poate solicita, în prezent, de către creditor obligarea debitorului obligației de a face la plata de daune cominatorii, ci doar la plata amenzii civile în favoarea statului, după obținerea titlului executoriu.

S-a precizat că, deși reclamanta a arătat că acest capăt de cerere este întemeiat în drept și pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2005, față de prevederile alin. (5) al art. 580

3

C. proc. civ. de la 1865, introdus prin Legea nr. 459/2006, această decizie nu mai poate fi aplicată în cauză, legea precizând în mod expres că pentru neexecutarea obligațiilor de a face nu se pot acorda daune cominatorii.

S-a mai indicat că prin sentința civilă nr. 2410/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă, definitivă și irevocabilă sub aceste aspecte, au fost respinse ca neîntemeiate primele trei capete de cerere. Ca atare, având în vedere că daunele cominatorii au fost solicitate raportat la primele trei capete de cerere și față de principiul accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), nu pot fi acordate aceste daune.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ASOCIEREA formată dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. reprezentată prin liderul A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii.

Analizând apelul declarat, raportat la dispozițiile art. 294 - 298 C. proc. civ. de la 1865, în cuprinsul deciziei civile nr. 2304 din 20 decembrie 2017 Curtea a reținut următoarele:

1) Din studierea dosarului de fond rezultă că apelanta - reclamantă ASOCIEREA formată dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. reprezentată prin liderul A. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată, care a fost completată și precizată în mai multe rânduri în cele două cicluri procesuale pe care le-a parcurs litigiul.

i) Astfel, la data de 07.12.2011, apelanta - reclamantă a formulat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (fosta F. SA) și cu G., o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat, în temeiul art. 122 lit. c) și art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și în completare cu prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, să se dispună următoarele:

1) emiterea unei hotărâri judecătorești pentru a suplini consimțământul intimatei - pârâte la încheierea unui nou contract/sau a unui act adițional la contractul nr. x/11435 din data de 16.06.2009 prin care sa se opereze modificarea obiectului și a prețului contractului, precum si prelungirea corespunzătoare a duratei de execuție a acestuia după cum urmează: contractul/actul adițional trebuie sa aibă ca obiect excavarea, transportul, depozitarea temporara si decontaminarea cantităților suplimentare de materiale contaminate excavate și depozitate de apelanta - reclamantă ca urmare a instrucției primite prin adresa nr. x09.09.2009; stabilirea duratei noului contract/prelungirea duratei contractului existent prin act adițional pana la finalizarea lucrărilor de decontaminare pentru cantitatea suplimentara de material contaminat; modificarea prețului contractului prin majorarea acestuia cu suma de 36.033.105,45 de Euro (fara TVA) reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare descrise mai sus, la care se adaugă si profitul nerealizat;

2) în subsidiar, obligarea intimatei - pârâte la încheierea unui nou contract/sau a unui act adițional la contractul nr. x/11435 din data de 16.06.2009 prin care să se opereze modificarea obiectului si a prețului contractului, precum si prelungirea corespunzătoare a duratei de execuție a acestuia

3) în subsidiar, autorizarea apelantei - reclamante de a executa pe cheltuiala intimatei - pârâte operațiunea de decontaminare a cantităților suplimentare de materiale contaminate excavate si depozitate ca urmare a instrucțiunii primite prin adresa nr. x/09.09.2009 întrucât s-a depășit termenul legal de depozitare, precum și obligarea intimatei - pârâte la plata daunelor efective (inclusiv cheltuielile legate de gestionarea materialului contaminat necontractat) și a profitului nerealizat

4) obligarea intimatei - pârâte la plata sumei de 156.866.521,26 de RON (fără TVA) reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare, la care se adaugă și profitul nerealizat

5) plata cheltuielilor de judecată.

ii) La data de 19.01.2012, apelanta - reclamantă a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat:

1) obligarea intimatei - pârâte la plata unor daune - interese în cuantum de 18.963.360 Euro constând în contravaloarea lipsei de folosința a spațiului datorită ocupării lui cu deșeurile abandonate de către intimata - pârâtă, cât și a cheltuielilor necesare gestionarii acestor deșeuri

2) obligarea intimatei - pârâte la plata unor daune cominatorii în suma de 52.676 Euro pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea amplasamentului de deșeuri, cu dreptul transformării acestor daune cominatorii in daune interese in cursul executării silite.

iii) Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.01.2012 de către Tribunalul București, secția a VI a civilă a fost admisă excepția inadmisibilității cererii formulată față de G.

Prin sentința civilă nr. 2410/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ASOCIEREA formată dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. reprezentată prin liderul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (fosta F. SA).

iv) Ulterior, prin decizia civilă nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011 a fost admis recursul formulat de reclamanta ASOCIEREA formată dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (fosta F. SA), a fost casată în parte sentința civilă nr. 2410/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă și au fost trimise spre rejudecare aceleiași instanțe capetele de cerere privind daunele interese și daunele cominatorii, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În considerentele deciziei de casare s-a precizat că urmează a fi rejudecate capetele de cerere privind acordarea daunelor interese pe alt temei decât contractual și admisibilitatea cererii referitoare la daunele cominatorii în funcție de obligația pentru a cărei executare se solicită a fi acordate.

v) În al doilea ciclu procesual, la data de 11.02.2013, apelanta - reclamantă a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a învederat că spațiul a cărui lipsă de folosință a solicitat-o prin cererea completatoare este reprezentat de depozitul pentru stocare temporară a deșeurilor periculoase, cuprinzând trei celule de depozitare temporară în suprafață de 16.649 mp și o capacitate de 200.000 tone.

vi) La data de 11.03.2013, apelanta - reclamantă a depus la dosar o nouă cerere precizatoare prin care a indicat că solicită obligarea intimatei - pârâte la plata sumei de 18.963.360 Euro reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare și a profitului nerealizat, evaluate provizoriu și sub rezerva modificării cuantumului după administrarea probatoriului.

vii) La data de 03.03.2014 a fost depusă la dosar de către apelanta - reclamantă o notă de ședință.

viii) La data de 22.09.2015 a fost depusă la dosar de către apelanta - reclamantă o nouă cerere precizatoare prin care a indicat că prejudiciul în sumă de 18.963.360 Euro este compus din 6.965.309,50 Euro reprezentând daună efectivă pentru perioada iulie 2011 - 31 august 2014 și 12.000.000 Euro reprezentând profit nerealizat pentru perioada august 2011 - august 2014, iar daunele cominatorii sunt de 52.676 Euro pe zi până la eliberarea amplasamentului.

ix) La data de 16.05.2016 a fost depusă la dosar de către apelanta - reclamantă ultima cerere precizatoare prin care a indicat că solicită obligarea intimatei - pârâte la plata:

- unor daune interese constând în:

o 2.706.549,47 RON fără TVA reprezentând cheltuieli directe aferente activității depozitului în perioada 15.07.2011 - 31.01.2012

o 97.365,83 RON fără TVA reprezentând cheltuieli indirecte efectuate în perioada 15.07.2011 - 31.01.2012

o 7.144.182,50 Euro fără TVA reprezentând cheltuieli cu închirierea depozitului pentru depozitarea deșeurilor periculoase în perioada 11.08.2010 - 31.08.2012, iar, în cazul diminuării acestei sume, acordarea diferenței cu titlu de contravaloare lipsa de folosință

o 3.205.400 Euro fără TVA reprezentând cheltuieli generate de încheierea contractului de cesiune a contractului de asociere în participație la data de 20.01.2012

o 76.785,21 RON fără TVA reprezentând cheltuieli de mentenanță - instalație spălare soluri in perioada august 2011 - august 2012

- profitului nerealizat în cuantum de 5.270.233,8 Euro pentru perioada august 2011 - august 2012

- unor daune cominatorii în cuantum de 52.676 Euro pentru fiecare zi de întârziere până la eliberarea amplasamentului

- cheltuielilor de judecată cauzate de soluționarea prezentului litigiu (taxa judiciară de timbru, onorariul experților), urmând ca onorariul avocațial să fie solicitat pe cale separată.

x) Prin sentința civilă nr. 7985/16.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta ASOCIEREA formată dintre A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.A., D. S.R.L. și E. S.A. reprezentată prin liderul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (fosta F. SA).

2) Deși întemeiate criticile apelantei - reclamante potrivit cărora prima instanță a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, precum și principiile res judicata, contradictorialității și rolului activ, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 pentru a dispune schimbarea/desființarea sentinței apelate.

Curtea a constatat că lucrările de decontaminare a cantității de 65.774,832 tone deșeuri excavate în temeiul instrucțiunii nr. 2 nu au fost incluse în obiectul inițial al contractului și nu au fost avute în vedere la stabilirea valorii estimate a contractului.

Lucrările convenite, astfel cum au fost suplimentate prin actul adițional nr. 1, au fost executate, fiind astfel finalizată durata contractului. Părțile nu se află nici în situația prevăzută la art. 6 (4) din contract, invocată de recurentă, care presupunea depășirea duratei contractului din culpa autorității.

Așadar, Curtea a subliniat că instanța nu avea temei contractual pentru autorizarea efectuării unor asemenea lucrări suplimentare, ca formă de executare întocmai în natură a obligațiilor asumate de părți, contractul delimitând și sfera de competență a instanței în cadrul fixat de art. 286 din ordonanță.

Față de cele reținute anterior, Curtea a conchis subliniind legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe sub aspectul capetelor de cerere privind suplinirea consimțământului autorității, obligarea acesteia la încheierea unui act adițional sau a unui contract, autorizarea efectuării lucrărilor suplimentare ca formă de executare a contractului sau acordarea despăgubirilor în temeiul răspunderii contractuale.

În aceste condiții, raportat la dezlegările date prin decizia civilă nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011, care se impun cu autoritate de lucru judecat și erau obligatorii pentru prima instanță, sunt nelegale și au fost înlăturate considerentele din sentința apelată potrivit cărora apelanta - reclamantă nu își putea întemeia cererea de chemare în judecată pe instituțiile răspunderii civile delictuale și îmbogățirii fără justă cauză, ci pe răspunderea civilă contractuală întrucât părțile au încheiat un contract și prejudiciul a cărui reparare se solicită este urmarea unei fapte ilicite strâns legată de contract.

În consecință, s-a constatat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 și principiul res judicata.

În al doilea rând, Curtea a apreciat că este corectă și susținerea apelantei - reclamante potrivit căreia intimata - pârâtă nu a formulat nicio apărare prin care să invoce inadmisibilitatea unei acțiuni extracontractuale pentru că ar fi disponibilă o cerere în răspundere contractuală.

În aceste condiții, pentru a respecta principiul contradictorialității, prima instanță ar fi trebuit să pună în discuția părților o astfel de problemă de drept și nu să rețină direct prin considerentele sentinței apelate faptul că apelanta - reclamantă nu are deschisă calea unui acțiuni extracontractuale (întemeiată pe răspundere civilă delictuală și îmbogățire fără justă cauză) întrucât ar fi trebuit să invoce răspunderea civilă contractuală.

A fost apreciată întemeiată și susținerea apelantei - reclamante potrivit căreia au fost încălcate principiile contradictorialității și rolului activ întrucât prima instanță a reținut în considerentele hotărârii apelate faptul că nu ar fi precizat acțiunea sub aspectul faptei ilicite, fără a da posibilitatea părții să clarifice acest aspect sau să solicite lămuriri.

În considerentele sentinței atacate s-a învederat că apelanta - reclamantă nu a arătat cu exactitate, până la concluziile scrise din data de 23.06.2016, în ce constă fapta ilicită a intimatei - pârâte și nu a indicat care sunt normele dreptului obiectiv care au fost încălcate de intimata - pârâtă.

Prin cererea de chemare în judecată a fost menționat de către apelanta - reclamantă faptul că urgența luării măsurilor solicitate este impusă de legislația specifică în domeniul protecției mediului, fiind invocate dispozițiile art. 96 din O.U.G. nr. 195/2005, art. 11, art. 19 și art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1403/2007, art. 53 din O.U.G. nr. 78/2000, art. 400 C. pen., art. 7 și art. 8 din Regulamentul CE nr. 850/2004, art. 2 din H.G. nr. 349/2005, art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (1)/1, art. 16 alin. (1) și art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 969, art. 970, art. 998 - 999, art. 1073, art. 1075 și art. 1077 C. civ. de la 1864.

Atunci când a fost prezentată incidența dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. de la 1864 referitoare la răspunderea civilă delictuală, apelanta - reclamantă a susținut că:

- fapta ilicită a intimatei -pârâte constă în ordonarea unor lucrări promițând că ulterior se va încheia un act adițional/contract

- inacțiunea intimatei - pârâte este una intenționată, abuzul autorității atingând cote alarmante.

Prin cererea completatoare formulată la data de 19.01.2012 s-a susținut de către apelanta - reclamantă daunele - interese în cuantum de 18.963.360 Euro reprezintă contravaloarea lipsei de folosința a spațiului datorită ocupării lui cu deșeurile abandonate de către intimata - pârâtă, cât și a cheltuielilor necesare gestionarii acestor deșeuri.

Ulterior, în al doilea ciclu procesual, la data de 11.02.2013, apelanta - reclamantă a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a învederat că spațiul a cărui lipsă de folosință a solicitat-o prin cererea completatoare este reprezentat de depozitul pentru stocare temporară a deșeurilor periculoase, cuprinzând trei celule de depozitare temporară în suprafață de 16.649 mp și o capacitate de 200.000 tone.

La data de 03.03.2014 a fost depusă la dosar de către apelanta - reclamantă o notă de ședință în cuprinsul căreia a reiterat că:

- suma de 18.963.360 Euro este compusă din 6.963.360 Euro reprezentând contravaloare lipsă folosință a spațiului datorită ocupării cu deșeurile abandonate și cheltuielile necesare gestionării acestor deșeuri și 12.000.000 Euro reprezintă profit nerealizat

- daunele interese reprezintă cheltuielile efective cauzate de prezența celor 65.845 tone în spațiul de stocare de la Stejeriș.

În ceea ce privește fapta ilicită s-a învederat că inacțiunea este o astfel de faptă în toate cazurile în care legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligație care nu a fost respectată.

În concluziile scrise depuse la data de 23.06.2016 s-a susținut de către apelanta - reclamantă că intimata - pârâtă a comis o faptă ilicită constând în exercitarea intereselor sale în mod abuziv, respectiv:

- în instructarea în sensul excavării, transportării, depozitării și decontaminării unei cantități suplimentare de deșeuri, fără a exista premisele încheierii unui act adițional la contract

- deși cunoștea că nu avea finanțare pentru plata contravalorii lucrărilor suplimentare instructate prin instrucțiunea nr. 2, s-a folosit de dreptul contractual de a emite instrucțiuni pentru a transfera apelantei - reclamante propriile obligații legale

- nu a îndeplinit obligația legală de decontaminare.

În consecință, contrar susținerilor primei instanțe, Curtea a constatat că apelanta - reclamantă a precizat în ce constă fapta ilicită a intimatei - pârâte anterior datei de 23.06.2016 și a indicat o serie de norme de drept obiectiv care au fost încălcate.

În cazul în care avea nelămuriri cu privire la acest aspect, prima instanță trebuia să pună în discuția părților, în baza principiile contradictorialității și rolului activ, necesitatea depunerii unor explicații suplimentare de către apelanta - reclamantă.

În concluzie, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, precum și principiile res judicata, contradictorialității și rolului activ.

Curtea a apreciat că este îndeplinită și a doua condiție, fiind evident faptul că apelantei - reclamante i s-a produs o vătămare prin reținerea de către prima instanță a faptului că:

- nu are deschisă calea unui acțiuni extracontractuale (întemeiată pe răspundere civilă delictuală și îmbogățire fără justă cauză) întrucât ar fi trebuit să invoce răspunderea civilă contractuală, deși se stabilise cu autoritate de lucru judecat că nu poate solicita despăgubirile pe calea unei acțiuni în răspundere contractuală

- nu a precizat în ce constă fapta ilicită a intimatei - pârâte și nu a indicat normele de drept obiectiv care au fost încălcate, deși făcuse acest lucru.

În ceea ce privește cea de a treia condiție, Curtea a considerat că nu este îndeplinită.

În acest sens, trebuie observat că apelanta - reclamantă a avut posibilitatea de a invoca prin cererea de apel toate susținerile/argumentele/apărările referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, precum și a principiilor res judicata, contradictorialității și rolului activ.

De altfel, apelanta - reclamantă s-a folosit de acest drept și a indicat prin cererea de apel care sunt susținerile/argumentele/apărările privitoare la aceste aspecte.

Instanța de apel va analiza toate aceste argumente/susțineri/apărări, astfel că este înlăturată orice vătămare produsă apelantei - reclamante.

În consecință, deși au fost găsite întemeiate criticile apelantei - reclamante potrivit cărora prima instanță a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, precum și principiile res judicata, contradictorialității și rolului activ, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 pentru a dispune schimbarea/desființarea sentinței apelate.

3) Contrar criticilor apelantei - reclamante, Curtea a apreciat că sentința apelată nu conține motive contradictorii.

În primul rând, prin considerentul cuprins în pagina nr. 6 a sentinței apelate, invocat de apelanta - reclamantă, s-a reținut de către prima instanță că modificarea prețului contractului de achiziție publică se poate realiza numai în anumite condiții strict și limitativ prevăzute de lege și că părțile nu au convenit majorarea prețului lucrărilor contractate.

Ca atare, prima instanță s-a referit la eventuale lucrări contractate și nu la cele pentru care părțile nu au încheiat o convenție.

În al doilea rând, nu există nicio mențiune cuprinsul paginilor nr. 3 și 4 ale sentinței apelate din care să rezulte că acțiunea în răspundere contractuală ar fi fost respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, în primul ciclu procesual, acțiunea în răspundere civilă contractuală nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca neîntemeiată.

Totodată, în cuprinsul paginilor nr. 3 și 4 ale sentinței apelate au fost redate considerente din decizia civilă nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011, nefiind vorba de un considerent al primei instanțe pentru a se putea susține că acesta este în contradicție cu alte motive reținute în cuprinsul sentinței apelate.

În treilea rând, trebuie observat că în cuprinsul paginii nr. 3 a sentinței apelate au fost redate considerente din decizia civilă nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011 în care se face referire la "solicitarea reclamantei de a acordare a depăgubirilor în temeiul răspunderii civile delictuale pentru încălcarea dreptului său de proprietate, nerespectarea cerințelor de mediu de către autoritatea contractantă sau alte fapte pretins ilicite".

Prin urmare, nu este vorba de un considerent al primei instanțe pentru a se putea susține că acesta este în contradicție cu alte motive reținute în cuprinsul sentinței apelate.

În concluzie, contrar criticilor apelantei - reclamante, Curtea a apreciat că sentința apelată nu conține motive contradictorii.

4) Nu au fost reținute criticile apelantei - reclamante potrivit cărora prima instanță a încălcat dispozițiile art. 6 CEDO și Protocolul nr. 1 CEDO.

În primul rând, contrar susținerii apelantei - reclamante, prima instanță a realizat și o motivare subsidiară prin care reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sau ale îmbogățirii fără justă cauză.

Curtea a verificat dacă sunt corecte toate motivele reținute de prima instanță pentru a respinge cererea de chemare în judecată atunci când se va pronunța pe celelalte motive de apel.

Ca atare, prima instanță nu a refuzat să analizeze o acțiune extracontractuală.

În al doilea rând, împrejurarea că o instanță de judecată ajunge la concluzia că trebuie respinsă o cerere de chemare în judecată, după ce verifică în subsidiar fondul pretenției, nu poate avea semnificația încălcării dispozițiilor art. 6 CEDO și Protocolul nr. 1 CEDO, cu atât mai mult cu cât partea nemulțumită are posibilitatea de a critica hotărârea prin intermediul căilor de atac.

Ca atare, nu pot fi reținute criticile apelantei - reclamante potrivit cărora prima instanță a încălcat dispozițiile art. 6 CEDO și Protocolul nr. 1 CEDO.

5) Motivele de apel referitoare la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale au fost apreciate întemeiate în limita unui prejudiciu cert și nereparat.

În primul rând, raportat la dezlegările date prin decizia civilă nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011, care se impun cu autoritate de lucru judecat și erau obligatorii pentru prima instanță conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, au fost apreciate nelegale și au fost înlăturate considerentele din sentința apelată potrivit cărora apelanta - reclamantă nu își putea întemeia cererea de chemare în judecată pe instituția răspunderii civile delictuale, ci pe răspunderea civilă contractuală întrucât părțile au încheiat un contract și prejudiciul a cărui reparare se solicită este urmarea unei fapte ilicite strâns legată de contract.

În al doilea rând, trebuie observat că prin cererea de apel s-a susținut de către apelanta - reclamantă că fapta ilicită a intimatei - pârâte constă în:

- instructarea în sensul excavării, transportării, depozitării și decontaminării unei cantități suplimentare de deșeuri, fără a exista premisele necesare perfectării unui act adițional la contract

- nerespectarea obligației legale de decontaminare

- încălcarea normelor juridice din materia protecției mediului (art. 96 din O.U.G. nr. 195/2005, art. 11, art. 19 și art. 22 din H.G. nr. 1403/2007, art. 53 din O.U.G. nr. 78/2000, art. 7 și art. 8 din Regulamentul CE nr. 850/2004, art. 2 din H.G. nr. 349/2005), precum și art. 970 C. civ. de la 1864 referitor la abuzul de drept.

Curtea a constatat că apelanta - reclamantă se referă la Adresa nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2) prin care intimata - pârâtă a instructat-o să excaveze și să transporte suplimentar la depozitul intermediar 65.845 tone de material contaminat din care 42.030 tone material contaminat cu HCH și 23.815 tone material contaminat cu HCH și Hg.

În al doilea rând, raportat la data emiterii de către intimata - pârâtă a adresei nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2), în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. de la 1864.

Potrivit acestor prevederi legale, condițiile antrenării răspunderii civile delictuale sunt:

a) existența unei fapte ilicite

b) existența vinovăției

c) existența unui prejudiciu

d) legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

a) Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite comise de intimata - pârâtă constând în încălcarea obligației legale de decontaminare a cantității suplimentare de 65.774,832 tone de sol contaminat excavat în baza Adresei nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2).

În ceea ce privește instructarea apelantei - reclamante în sensul excavării, transportării, depozitării și decontaminării unei cantități suplimentare de deșeuri, fără a exista premisele necesare perfectării unui act adițional la contract, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și precizată, a rezultat că este vorba de Adresa nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2).

Din procesul-verbal nr. x/21.09.2009 încheiat de consultantul G. și apelanta - reclamantă rezultă că aceasta din urmă a excavat, transportat și depozitat cantitatea de 65.774,832 tone de sol contaminat din care 45.677,443 tone material contaminat cu HCH și 20.097,399 tone material contaminat cu HCH și Hg.

Contrar susținerilor apelantei - reclamante, Curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada exercitării abuzive de către intimata - pârâtă a dreptului de a emite instrucțiunea nr. 2 (adresa nr. x09.09.2009).

Sub un prim aspect, trebuie observat că în cuprinsul adresei nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2) este menționat că ar trebui executate suplimentar lucrări de excavare și transportare la depozitul intermediar 65.845 tone de material contaminat din care 42.030 tone material contaminat cu HCH și 23.815 tone material contaminat cu HCH și Hg.

Nu este indicat, așa cum susține apelanta - reclamantă, că aceasta ar fi fost instructată să execute și alte tipuri de lucrări (depozitare, decontaminare etc.).

Sub un al doilea aspect, este indicat expres în cuprinsul instrucțiunii nr. 2 faptul că aceasta ține loc de comandă fermă din partea beneficiarului și că executarea lucrărilor are caracter urgent.

În aceste condiții, este evident faptul că pentru lucrările menționate în cuprinsul instrucțiunii exista o comandă din partea intimatei - pârâte.

Or, așa cum s-a arătat în doctrină, raportat la dispozițiile art. 36 Codul comercial (aplicabil în speță), atunci când ofertantul cere executarea imediată și nu este solicitat un răspuns prealabil, contractul este perfectat îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui (Drept comercial român - Ediția a II a, Editura All Beck 1998, Cărpenaru Stanciu D., f.348).

De altfel, intimata - pârâtă a făcut dovada achitării lucrărilor suplimentare de excavare și transport indicate expres în adresa nr. x09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2), aspect reținut și în considerentele deciziei civile nr. 1402/01.06.2012 pronunțată de Curtea de apel București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2011.

Nici apelanta - reclamantă nu a solicitat contravaloarea acestor lucrări (excavare și transport suplimentar a celor 65.845 tone de material contaminat) prin cererea de apel.

Sub un al treilea aspect, nu există nicio mențiune în instrucțiunea nr. 2 din care să rezulte că intimata - pârâtă și-ar fi asumat obligația de a încheia un act adițional/contract pentru alte lucrări decât cele indicate expres în această instrucțiune.

Sub un al patrulea aspect, în cazul în care apelanta - reclamantă aprecia că executarea instrucțiunii nr. 2 presupunea și alte lucrări decât cele menționate expres în cuprinsul acesteia, ar fi putut să nu accepte executarea instrucțiunii în lipsa inserării tuturor lucrărilor pe care le considera necesare.

Nu a fost indicată nicio prevedere legală sau contractuală în baza căreia apelanta - reclamantă ar fi fost obligată să execute lucrări pentru care nu exista încheiat un contract/act adițional.

Mai mult, chiar apelanta - reclamantă a precizat că obligația legală de decontaminare aparținea intimatei - pârâte.

În concluzie, Curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite a intimatei - pârâte constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a emite instrucțiunea nr. 2 (adresa nr. x09.09.2009).

Referitor la obligația legală de decontaminare, potrivit O.U.G. nr. 195/2005 (forma în vigoare la data emiterii instrucțiunii nr. 2) privind protecția mediului:

- art. 94 alin. (1) lit. i) - Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plătește".

- art. 96 alin. (3) pct. 14 - Încălcarea obligației legale prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 195/2005 reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă.

Totodată, conform H.G. nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate:

- art. 11 - Operatorul economic sau deținătorul de teren este obligat să execute măsurile cuprinse în proiectul pentru curățare, remediere și/sau reconstrucție ecologică la încheierea activității și/sau la schimbarea destinației terenului.

- art. 19 alin. (1) - Poluatorul are obligația de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate și a ecosistemelor terestre, ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate și al unui proiect tehnic, elaborate după realizarea investigării și evaluării poluării solului și subsolului.

- art. 22 alin. (1) - Constituie contravenție nerespectarea prevederilor art. 11, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 19 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (1) și se sancționează cu amendă.

Prin art. 53 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor (forma în vigoare la data emiterii instrucțiunii nr. 2) s-a stabilit că reprezintă infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani, neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfășurarea activităților de colectare, tratare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor periculoase.

Potrivit H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor (forma în vigoare la data emiterii instrucțiunii nr. 2) s-au stabilit următoarele:

- art. 2 - Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricărui depozit, definit conform Anexei nr. 1 lit. b)

- art. 10 alin. (1) - Costurile aferente activității de depozitare se suportă de către generatorii și deținătorii de deșeuri.

- Anexa nr. 1 lit. b) - depozit - un amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv; spații interne de depozitare a deșeurilor, adică depozite în care un producător de deșeuri execută propria eliminare a deșeurilor la locul de producere; o suprafață permanent amenajată (adică pentru o perioadă de peste un an) pentru stocarea temporară a deșeurilor, dar exclusiv:

- instalații unde deșeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor în vederea efectuării unui transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte;

- stocarea deșeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau stocarea deșeurilor înainte de eliminare, pentru o perioadă mai mică de un an.

Prin Regulamentul CE nr. 850/2004 s-au prevăzut următoarele:

- art. 7 alin. (2) - Fără a aduce atingere Directivei 96/59/CE (2), deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu oricare din substanțele prevăzute de anexa IV se elimină sau se recuperează, fără întârziere nejustificată și în conformitate cu anexa V partea 1, astfel încât să se garanteze distrugerea sau transformarea ireversibilă a conținutului de poluant organic persistent, astfel încât deșeurile rămase și emisiile să nu prezinte caracteristicile poluanților organici persistenți.

- art. 8 alin. (2) - De îndată ce un stat membru și-a adoptă planul național de punere în aplicare, în conformitate cu obligațiile ce îi revin în temeiul convenției, acesta comunică planul Comisiei, precum și celorlalte state membre.

- Anexa IV - este menționată substanța Hexaclorciclohexani (HCH).

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă, așa cum a susținut și apelanta - reclamantă, că intimata - pârâtă avea obligația de decontaminare a cantității suplimentare de 65.774,832 tone de sol contaminat excavat în baza Adresei nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2).

Această concluzie rezultă inclusiv din Nota de constatare a Gărzii Naționale de Mediu din 24.11.2009, iar din Raportul de Inspecție al Gărzii de Mediu nr. x/17.03.2011 reiese că nu fusese supusă operațiunilor de tratare cantitatea de 65.774,832 tone de sol contaminat .

De altfel, inclusiv intimata - pârâtă a recunoscut faptul că avea obligația legală de decontaminare a cantității suplimentare de 65.774,832 tone de sol contaminat excavat în baza Adresei nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2) întrucât, așa cum rezultă din adresa nr. x/13.08.2012, a declanșat procedura de achiziție publică privind serviciile de decontaminare .

Însă, la dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care să rezulte că ar fi fost finalizată procedura de achiziție publică și că ar fi fost decontaminată cantitatea suplimentară de 65.774,832 tone de sol contaminat.

Împrejurarea că intimata - pârâtă nu a putut finaliza procedura de achiziție publică a serviciilor de decontaminare din lipsa fondurilor nu poate fi asimilată unei cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei (legitima apărare/starea de necesitate/îndeplinirea unei activități impuse sau permise de lege ori ordinul superiorului/exercitarea unui drept subiectiv/consimțământul victimei).

În concluzie, s-a apreciat că este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite comise de intimata - pârâtă constând în încălcarea obligației legale de decontaminare a cantității suplimentare de 65.774,832 tone de sol contaminat excavat în baza Adresei nr. x/09.09.2009 (Instrucțiunea nr. 2).

b) Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția existenței vinovăției intimatei - pârâte în comiterea faptei ilicite reținute în sarcina sa.

Vinovăția intimatei - pârâte îmbracă forma intenției indirecte întrucât aceasta a prevăzut rezultatul faptei ilicite și, deși nu a urmărit producerea lui, a acceptat riscul sau posibilitatea ca el să se producă.

În acest sens, trebuie observat că, așa cum a fost argumentat anterior, intimata - pârâtă a fost conștientă de faptul că are obligația legală de decontaminare a cantității suplimentare de 65.774,832 tone de sol contaminat excavat în baza Adresei nr. x/09.09.2009 întrucât a declanșat procedura de achiziție publică privind serviciile de decontaminare.

În aceste condiții, este evident faptul că intimata - pârâtă a prevăzut care sunt consecințele neîndeplinirii acestei obligații și a acceptat posibilitatea producerii acestora.

Împrejurarea că intimata - pârâtă nu a putut finaliza procedura de achiziție publică a serviciilor de decontaminare din lipsa fondurilor nu poate fi asimilată unei cauze care înlătură vinovăția (fapta victimei/fapta unui terț pentru care autorul nu răspunde/cazul fortuit/forța majoră).

Ca atare, este îndeplinită condiția existenței vinovăției intimatei - pârâte în comiterea faptei ilicite reținute în sarcina sa.

c) Curtea a apreciat că este îndeplinită și condiția existenței unui prejudiciu cert, care nu a fost reparat.

Așa cum s-a precizat în doctrina și practica judiciară, prejudiciul este rezultatul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite comise de o altă persoană.

Pentru ca un prejudiciu să fie susceptibil de reparare trebuie să fie îndeplinite două condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.

Raportat la concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit de expertul H., la răspunsul la obiecțiuni și la înscrisurile depuse de apelanta - reclamantă, Curtea a apreciat că această a făcut dovada unui prejudiciu cert.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, Curtea a remarcat că în cuprinsul raportului de expertiză judiciară întocmit de expertul H. este indicat expres care sunt sumele pentru care trebuie calculată această taxă.

Totodată, expertul a menționat că pentru suma de 7.144.182,50 Euro la cursul BNR leu - Euro din data plății reprezentând cheltuieli pentru depozitarea deșeurilor periculoase în perioada 11.08.2010 - 31.08.2012 a fost calculat TVA.

Pentru celelalte sume (136.602,00 RON reprezentând cheltuieli salariale și 76.785,21 RON reprezentând cheltuieli de mentenanță - instalație spălare soluri) expertul nu a precizat că trebuie calculată taxa pe valoare adăugată.

Ca atare, taxa pe valoare adăugată trebuie calculată doar la sumele de 2.569.947,47 RON reprezentând cheltuieli directe aferente activității depozitului în perioada 15.07.2011 - 31.01.2012 (exclusiv salariile personalului) și de 97.365,83 RON reprezentând cheltuieli indirecte aferente activității depozitului efectuate în perioada 15.07.2011 - 31.01.2012.

Nu a fost reținută suma de 3.205.400 Euro reprezentând cheltuieli generate de încheierea contractului de cesiune a contractului de asociere în participație la data de 20.01.2012 ca fiind un prejudiciu suferit de apelanta - reclamantă.

Trebuie observat că A. S.R.L. și D. S.R.L. au încheiat la data de 20.01.2012 un contract cadru de cesiune prin care D. S.R.L. a cedat către A. S.R.L. cota de 10,24% din drepturile și obligațiile tr