ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3417/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL - lider al asocierii A. SRL - B. SA, anularea Sentinței arbitrale nr. 56/05.05.2016, completată prin Sentința arbitrală nr. 66/02.06.2016, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitral nr. x/2015 și, pe cale de consecință, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii de arbitrare, arătând, în esență, că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile legii (art. 608 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură civilă și este nemotivată (art. 608 alin. (1) lit. g) din același cod).

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 507 din 17 februarie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că, în cauză, aprecierea probelor a fost făcută subiectiv, cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, iar prima instanță a realizat o analiză a susținerilor formulate, fără a arăta, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la respingerea acțiunii în anulare.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC A. SRL - lider al asocierii A. SRL - B. SA a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare anterior adoptării Legii nr. 17/17.03.2017, iar, în subsidiar, a cerut respingerea recursului ca nefondat.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea sentinței arbitrale nr. 56/05.05.2016, completată prin Sentința arbitrală nr. 66/02.06.2016, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitral nr. x/2015.

Prin sentința care formează obiectul prezentului recurs, prima instanță a respins acțiunea privind anularea Sentinței arbitrale nr. 56/05.05.2016, așa cum a fost completată prin Sentința arbitrală nr. 66/02.06.2016, pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul arbitral nr. x/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …".

Din analiza textului de lege menționat rezultă că doar hotărârile prin care acțiunea în anulare a fost admisă pot fi atacate cu recurs, hotărârile prin care acțiunea în anulare a fost respinsă nefiind supuse acestei căi de atac.

Instanța de control judiciar reține că art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în vigoare la data de 02.02.2015 (data introducerii acțiunii arbitrare), a fost modificat prin Legea nr. 17/17.03.2017, de aprobare a O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, în sensul că a fost introdusă calea de atac a recursului împotriva tuturor hotărârilor pronunțate de curțile de apel prin care sunt soluționate acțiunile în anulare a sentințelor arbitrale, fără a se mai distinge după cum soluția este de admitere ori de respingere a căii de atac formulate.

Însă, potrivit art. 24 din C. proc. civ., "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În art. 27 din C. proc. civ. se prevede că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în vigoare la data de 02.02.2015 (data introducerii acțiunii arbitrare), fiind definitivă.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA împotriva Sentinței nr. 507 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - OB