ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.07.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2020

HOTĂRÂRE
23.07.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 28.04.2017, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R. S.A.) a chemat în judecată pârâta A., solicitând suspendarea executării sentinței parțiale pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de către ICC - International Court of Arbitration pana la soluționarea definitiva a acțiunii in anulare; desființarea sentinței parțiale pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de către ICC - International Court of Arbitration pe care o consideră nelegală și netemeinică cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4119/2018 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâta A.; a desființat hotărârea finală parțială pronunțată în cazul ICC nr. 21328/MHM/2015 și a trimis cauza spre competentă judecare la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs pârâta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocând motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe.

A arătat recurenta că prima instanță a ignorat cu desăvârșire existența unei diferențe fundamentale între competența dintre două instituții arbitrale, pe de-o parte, iar pe de altă parte, constituirea tribunalului arbitral.

În al doilea rând, se invocă faptul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile de drept substanțial privind interpretarea contractului precum și prevederile art. 619 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., motiv pentru care se impune casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă, la data de 30.03.2020, a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecata recursului.

Având în vedere că recurenta-pârâtă a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Cererea de renunțare la judecata recursului, formulată în cauză de către recurenta-pârâtă, se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 alin. (3) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 463 alin. (1) C. proc. civ., vâzând și dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-pârâte la judecata recursului.

Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de pârâta A. împotriva sentinței nr. 4119/2018 din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-05-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2411/2023
Ședința publică din data de 9 mai 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: I.1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată
ÎCCJ 2020-06-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2599/2020
Ședința publică din data de 17 iunie 2020 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrat
ÎCCJ 2022-02-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2022
Ședința publică din data de 24 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2019-06-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3417/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminis
ÎCCJ 2022-09-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4075/2022
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregist
Sursă