ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2537/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 2 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. l-a chemat în judecată pe pârâtul B.T.G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat la efectuarea investiției în sumă de 37.100 dolari S.U.A., astfel cum prevăd dispozițiile clauzei 8.8.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AR 43 din 1 august 2000, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța și la obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 30.900 dolari S.U.A., la cursul de schimb leu/dolari S.U.A.

comunicat de B.N.R. din ziua plății, reprezentând penalități de întârziere calculate conform clauzei 8.8.7 datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate conform clauzei 8.8.6 din contractul menționat, cu scadența la data de 1 noiembrie 2003. Prin sentința comercială nr. 628 din 7 februarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și l-a obligat pe pârât la efectuarea investiției în cuantum de 37.100 dolari S.U.A. conform clauzei 8.8.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AR 43 din 1 august 2000, modificat prin actul adițional încheiat la 15 august 2000. L-a obligat pe pârât la plata sumei de 30.990 dolari S.U.A., în echivalent lei, la cursul de schimb leu/dolari S.U.A.

comunicat de B.N.R., din ziua plății, reprezentând penalități de întârziere, în favoarea reclamantei. Au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de a efectua investiții, în valoare de 37.100 dolari S.U.A., în conformitate cu clauza nr. 8.8.6 din contract, astfel cum a fost modificată prin act adițional, împrejurare în care a fost obligată la efectuarea acestora, datorând și o penalitate egală cu 30 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat, în sumă de 30.990 dolari S.U.A., conform clauzei penale nr. 8.8.7 inserate în contract.

Referitor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, a reținut că nu este datorată, obligația principală fiind susceptibilă de a fi executată silit, în condițiile art. 580 2 C. proc. civ., iar cheltuielile de judecată nu au fost dovedite. Prin decizia comercială nr. 747 din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția comercială, a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, în temeiul art. 580 3 alin. (2) C. proc. civ., apelanta are dreptul de a solicita daune interese pentru eventualele prejudicii ce i s-ar cauza de către debitor, prin refuzul executării obligației de a face cuprinsă în titlul executor, nejustificându-se acordarea daunelor cominatorii, care s-ar transforma în dezdăunări, dacă debitorul ar refuza executarea obligației de a face.

Instanța a concluzionat în sensul că legiuitorul a stabilit măsuri de constrângere și de dezdăunare pentru cazul când debitorul refuză executarea titlului executoriu în care este cuprinsă o obligație de a face, astfel încât nu este cazul ca recurenta să aibă drept de opțiune și să pretindă daune cominatorii. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta susține astfel că obiectul cererii sale l-a constituit obligația de a face, care depinde de exteriorizarea voinței debitorului, singurul mijloc de constrângere a acestuia pentru executarea obligației fiind daunele cominatorii; Dispozițiile art. 580 3 C. proc.

civ., nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea se regăsesc în dreptul execuțional, creditorul recurgând la aplicarea lor în cazul în care a declanșat procedura executării silite. Consideră astfel că opțiunea aparține creditorului, în sensul că acesta poate solicita daune cominatorii în cadrul acțiunii având ca obiect îndeplinirea unei obligații de a face sau, în cazul în care nu le-a solicitat, poate declanșa procedura executării silite, prevalându-se de dispozițiile art. 580 2 și art. 580 3 C. proc. civ. Așa fiind, susține recurenta, în cazul de față, este necesar a fi stabilit de către instanță un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligației de a face, practic, singurul mijloc de a realiza o astfel de constrângere fiind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere.

Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Există într-adevăr două situații ce nu pot fi confundate și anume, judecarea fondului dreptului pentru obținerea unui titlu executoriu și modalitatea de punere în executare a acestuia. Speța de față se încadrează în prima situație, împrejurare în care devin, desigur, aplicabile dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date în materie comercială sunt executorii; aceasta nu înseamnă însă că, în cadrul unui litigiu comercial având ca obiect obligația de a face nu pot fi solicitate daune cominatorii ca mijloc de constrângere a executării în natură a obligației. Daunele cominatorii constituie, prin urmare, un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată, cu posibilitatea instanței de judecată să le modifice dacă va considera necesar.

Față de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit, totuși, la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluție nefiind posibilă. Fiind de principiu că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

Se reține, drept urmare, că cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii este admisibilă, chiar dacă există reglementată și amenda civilă, art. 580 3 C. proc. civ., aplicabilă ca mijloc de constrângere a debitorului până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, precum și că hotărârea prin care se acordă daune cominatorii este susceptibilă de executare silită la cererea creditorului, numai în limita daunelor-interese, compensatorii, dovedite ulterior, în fața instanței cu ocazia transformării în astfel de daune a daunelor cominatorii. În consecință, față de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București și va fi modificată decizia atacată, în sensul că se va admite apelul aceleiași părți, împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte și va fi obligat pârâtul și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi întârziere de la data rămânerii definitivă a hotărârii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 747 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 628 din 7 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte și obligă pârâtul și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.