ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4315/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea,

înregistrată la Tribunalul Sălaj la 6 octombrie 2005, întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ., reclamanta Parohia Română Unită cu Roma

(Greco-Catolică) Glod, județul Sălaj a chemat în judecată pe pârâta Parohia

Ortodoxă Română din Glod, solicitând obligarea acesteia de a-i preda în deplină

proprietate și folosință biserica din localitatea Glod, județul Sălaj.

T

ribunalul Sălaj, prin sentința civilă nr.

1383 din 28 octombrie 2005 a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Judecătoriei Zalău, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 2

pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 94 din 17 ianuarie 2006 Judecătoria Zalău a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, reținând că situația

juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut

Bisericii Române Unite cu Roma și au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română

este reglementată prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, completat prin

O.G. nr. 64/2004, care statuează competența de primă instanță a tribunalului.

Conflictul

negativ de competență a fost soluționat de Curtea de Apel Cluj, care prin

sentința civilă nr. 16/DC din 1 martie 2006, pronunțată în Camera de consiliu,

a stabilit în favoarea Tribunalului Sălaj competența soluționării cauzei,

reținând că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990 exclud

competența de prima instanță a judecătoriei, chiar și atunci când valoarea

lăcașului de cult revendicat nu depășește 5 miliarde lei.

Prin sentința

civilă nr. 981 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Sălaj, a fost respinsă ca

nefondată acțiunea reclamantei, reținându-se că, potrivit art. 3 alin. (1) din

Decretul-lege 126/1990 situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor

parohiale care au aparținut Bisericii Unite cu Roma se stabilește ținând seama

de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.

S-a reținut, de

asemenea, că sunt aplicabile dispozițiile art.

1

1

,

introdus

prin Legea nr. 247/2005 potrivit cărora regimul juridic al imobilelor cu

destinația menționată va fi reglementat prin lege specială.

Prima instanță a

avut în vedere că, în cea mai mare parte, comunitatea din localitatea Glod este

de religie ortodoxă și că nimic nu a împiedicat această comunitate să revină la

cultul greco-catolic, ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948 prin

Decretul-lege nr. 9/1989 împreună cu biserica, lăcaș de cult, fiind fără

relevanță faptul că imobilul a figurat la un moment dat în evidența uneia sau

alteia dintre cele două parohii.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru interpretarea

eronată a dispozițiilor art. 37 din Decretul nr. 177/1948, în condițiile în

care este proprietara tabulară, iar actul normativ menționat nu are efect

translativ de proprietate în sistemul publicității imobiliare prin cărți

funciare, intabularea având efect constitutiv de drepturi conform art. 17 din

Decretul-lege nr. 115/1938.

Curtea de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,

prin decizia civilă nr. 480/A din 27 decembrie 2006, a respins apelul

reclamantei Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla,

Parohia Glod ca nefondat, reținând, în esență, că preluarea prin art. 37 din

Decretul nr. 177/1948 a avut caracter abuziv, întrucât trecerea de la cultul

greco-catolic la cel ortodox nu a fost una voluntară, cu respectarea libertății

conștiinței și a libertății religioase, așa cum prevedea art. 27 din

Constituția din 1948, în vigoare la acea dată, acest cult fiind desființat

abuziv prin Decretul nr. 358/1948, abrogat abia prin Decretul-lege nr. 9/1989.

S-a apreciat că

acest caracter abuziv s-ar putea invoca doar de cei prejudiciați, însă, chiar

dacă în anul 1948 trecerea credincioșilor greco-catolici la ortodoxism și,

odată cu ei, a lăcașului de cult, a fost abuzivă, în prezent majoritatea

credincioșilor și-au însușit noul cult și nu mai doresc să revină la cel vechi.

S-a considerat,

totodată, că neînscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu

înseamnă că transferul proprietății nu a avut loc, dobândirea de drept în

sensul art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 177/1948 constituind o excepție de la

principiul efectului constitutiv de drepturi, excepție prevăzută de o lege

specială, alta decât cele rezultând din dispozițiile art. 26 din Decretul-lege

nr. 115/1938.

Împotriva

deciziei menționate a declarat recurs în termen legal reclamanta Episcopia

Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla-Parohia Glod, criticând-o ca

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, reclamanta a susținut că Decretul nr. 358/1948 erau neconstituționale

raportat la art. 27 alin. (1) din Constituția din 1948 și că, dată fiind

abrogarea acestuia prin Decretul-lege nr. 9/1989, potrivit principiului

resoluto

jure dantis resolvitur jus accipientis

și HCM 1719/1948 este desființată,

astfel încât posesia și folosința imobilului apar ca fiind abuzive. Pe cale de

consecință, s-a susținut că pârâta nu se poate prevala de Decretul nr. 358/1948

sau de Decretul nr. 177/1948 pentru a obține protecția drepturilor sale.

Cea de a doua

critică a vizat greșita interpretare a instanței de apel cu privire la

posibilitatea revendicării numai de către majoritatea prejudiciată, în

realitate singura persoană care justifică dreptul de proprietate asupra

lăcașului de cult fiind recurenta.

S-a susținut că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 489/2006, în raport de care

constatarea trecerii majorități credincioșilor greco-catolici din localitatea

Glod la cultul ortodox apare ca fără relevanță juridică.

Ultimele critici

formulate prin motivele de recurs s-au referit la lipsa oricărui temei legal

prin care intimata și-ar justifica intabularea în cartea funciară, precum și la

refuzul aplicării Legii nr. 489/2006, respectiv a dispozițiilor art. 27 alin.

(2) și (3), care prevăd posibilitatea redobândirii bunurilor confiscate abuziv

sau preluate fără titlu în perioada 1940-1989.

Intimata Parohia

Ortodoxă Română Glod a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

ca nefondat.

În faza

recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând

ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate,

Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul reclamantei este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Critica

formulată prin primul motiv de recurs vizând caracterul abuziv al preluării

lăcașului de cult în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948, este practic

lipsită de obiect în condițiile în care, prin considerentele deciziei recurate,

instanța de apel a recunoscut acest caracter, fiind, de altfel, un fapt istoric

de notorietate că trecerea la cultul ortodox s-a făcut ca urmare a presiunilor

exercitate de autoritățile vremii asupra credincioșilor greco-catolici, cu

încălcarea art. 27 alin. (1) din Constituția României din 1948, în vigoare la

acel moment, care garanta libertatea conștiinței și libertatea religioasă.

Unicul aspect ce

comportă discuție îl reprezintă calitatea de titular al unei acțiuni în

revendicare, prin care se invocă caracter abuziv al preluării lăcașului de

cult.

Chiar dacă

acțiunea introductivă se întemeiază pe dispozițiile de drept comun ale art. 480

C. civ., având în vedere obiectul acesteia nu se poate face abstracție de

dispozițiile speciale ale art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990 care

prevăd că „situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care

au aparținut Bisericii Unite cu Roma se va stabili ținând seama de dorința

credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri".

Contrar celor

susținute de recurentă, în sensul că nu prezintă relevanță numărul actual al

credincioșilor greco-catolici în raport de numărul credincioșilor ortodocși,

chiar dacă în anul 1948 trecerea credincioșilor greco-catolici și o dată cu ei

a lăcașului de cult, la ortodoxism a fost abuzivă, în prezent majoritatea

credincioșilor nu doresc să revină la cultul inițial și să revendice drepturi

decurgând din calitatea de fost credincios greco-catolic.

O altă

interpretare decât cea dată de instanțele de fond și apel dispozițiilor art. 37

din Decretul nr. 177/1948 (în vigoare la data introducerii acțiunii) și ale

art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990, prin care Biserica Unită cu

Roma este recunoscută oficial, ar putea aduce atingere unui drept fundamental

al majorității credincioșilor, care nu poate fi restrâns decât în condițiile

art. 53 din Constituția României, revizuită în anul 2003, acela potrivit căruia

lăcașul de cult are un regim juridic special, revenind de drept majorității

credincioșilor din parohie.

Critica

referitoare la aplicarea imediată a legii civile noi, respectiv a Legii nr.

489/2006, noua lege a cultelor religioase, care abrogă, prin art. 51, Decretul

nr. 177/1948, este, de asemenea, nefondată.

Într-adevăr

conform art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006, bunurile sacre,

respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, pot fi redobândite dacă au

fost confiscate abuziv ori preluate fără titlu în perioada 1940-1989.

Pentru

considerentele expuse în analiza primului motiv de recurs, Curtea va reține

însă că deși, raportat la nivelul anului 1948, preluarea a fost abuzivă, în

prezent majoritatea credincioșilor este ortodoxă și, pe cale de consecință, nu

are interesul să invoce acest caracter.

Mai mult,

lăcașurile de cult sunt excluse de la retrocedare conform O.U.G. nr. 94/2000,

iar potrivit art.

1

1

(introdus prin Legea nr. 247/2005) urmează ca

regimul juridic al imobilelor cu această destinație să fie reglementat prin

lege specială.

Critica

referitoare la lipsa temeiului legal prin care intimata și-ar justifica

intabularea în cartea funciară este neîntemeiată.

Așa cum corect

a reținut instanța de apel, dobândirea de drept în sensul art. 37 alin. (3) din

Decretul nr. 177/1948 a constituit o excepție de la principiul efectului constitutiv

de drepturi, excepție prevăzută de o lege specială, alta decât cele rezultând

din dispozițiile art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Pentru toate

aceste considerente se va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla Parohia

Glod împotriva deciziei civile nr. 480/A din 27 decembrie 2006 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.