ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în condițiile art. 256 C.
proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Instanța de fond
Tribunalul Sălaj prin
sentința civilă nr. 374 din 22 februarie 2008 a admis în parte acțiunea reclamantei Parohia Greco-Catolică Pria și a dispus rectificarea C.F. nr. 5 Pria în
sensul radierii înscrierii de intabulare cu nr. 84/1967 cu privire la
înscrierea Parohiei Ortodoxe Române în nr. top. 220 și restabilirii în C.F. a
situației anterioare cu privire la nr. top. 220, conform înscrierii anterioare
înscrierii operate sub nr. 84/1967. A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea
privind rectificarea C.F. nr. 5 Pria nr. top. 257.
În motivarea acestei soluții
Tribunalul a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă - în
conformitate cu art. 5 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006.
Cultele și asociațiile religioase precum și unitățile de cult (printre care,
potrivit art. 23 din Legea nr. 1/2000 sunt și parohiile) se organizează și
funcționează în baza prevederilor constituționale, autonom, potrivit
principiilor statuate sau coduri canonice.
Pe fondul cauzei s-a
constatat că titlul în temeiul căruia a fost făcută înscrierea din Cartea Funciară
nr. 5 Pria nr. top. 257 și 220 în baza încheierii nr. 84 din 20 februarie 1967,
și anume Decretul nr. 177/1948 și respectiv Decretul nr. 358/1948 nu a fost valabil
nici la data când s-a făcut înscrierea și nici în prezent.
Acțiunea s-a considerat
întemeiată, întrunindu-se în cauză condițiile prevăzute de art. 34 lit. a) din
Legea nr. 7/1996 și, ca atare, s-a dispus rectificarea înscrierii de la nr.
top. 220.
S-a constatat că în C.F. nr.
5 Pria la nr. top. 257 figurează un cimitir numit „Berki” în suprafață de un
stj. (50,36 mp) iar la nr. top. 220 figurează biserica și împrejmuiri de 1 jgh.
(5755 mp).
Aceste numere topografice au
avut inițial înregistrări ce datează pentru nr. 257 din 20 septembrie 1898
(avere bisericească) iar pentru nr. 220 din 17 iunie 1989 (în favoarea
bisericii greco-catolice).
Prin Încheierea nr. 84 din
20 februarie 1967 în baza Decretului nr. 177/1948 și Decretului nr. 358/1948
s-a rectificat numele Parohiei Greco-catolice în Parohia Ortodoxă Română.
Instanța a constatat că
decretele nr. 177 și 358/1948 au fost aplicate cu încălcarea prevederilor
acelor acte normative întrucât bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic
nu puteau fi atribuite unei biserici (art. 36 din Decretul nr. 177/1948
dispunând trecerea averii cultelor desființate, în proprietatea statului) iar
Decretul nr. 358/1948 a fost neconstituțional raportat la Constituția din 1948 care reglementa și ocrotea proprietatea privată.
Decretul nr. 358/1948 a fost
abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989 iar Decretul nr. 177/1948 prin Legea nr.
489/2006, astfel încât înscrierile din C.F. făcute în temeiul acelor acte
normative, nu mai au suport legal.
Referitor la rectificarea C.F.
5 Pria nr. top. 257 s-a constatat că aceasta este inadmisibilă deoarece ea
privește un cimitir, bun care face parte din categoria de bunuri prevăzute de
Anexa nr. I art. III pct. 10 la Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică
și regimul juridic al acesteia, (cimitire orășenești și cămine) care aparțin
domeniului public al comunei sau orașului.
Instanța de apel
Pârâta Parohia Ortodoxă
Română Pria a declarat apel solicitând schimbarea sentinței tribunalului în
sensul respingerii acțiunii ca nefondată întrucât imobilele asupra cărora se
solicită clarificarea situației juridice nu se încadrează în dispozițiile Legii
nr. 126/1990 și nr. 182/2007 reclamanta solicitând înscrierea în C.F. a unei
situații inexistente în raport de faptul că pretinde un drept asupra unei
biserici și a unui cimitir de 50 mp când în realitate există un cimitir de 3358
mp și teren atribuit unor persoane fizice.
Curtea de Apel Cluj prin
decizia civilă nr. 90 A din 16 martie 2009 a admis apelul și a desființat sentința Tribunalului Sălaj, trimițând cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Zalău.
S-a reținut în motivarea
acestei soluții că prin petitul acțiunii reclamanta contestă de fapt
valabilitatea preluării imobilului (ca fiind făcută fără titlu) deci revendică
imobilul fiind invocate și dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr.
489/2006 legea cultelor potrivit cărora bunurile sacre confiscate în mod abuziv
în anii 1940 – 1949 vor fi restituite conform legislației în vigoare adică art.
1 alin. (3) din O.G. nr. 64/2004.
Instanța din oficiu având în
vedere acest cadru juridic a solicitat precizări în legătură cu valoarea
imobilului și, în raport de estimările intimatei de la termenul din 9 martie
2009 în sensul că valoarea imobilelor este sub 5 miliarde s-a constatat că
Tribunalul nu era competent să judece cauza, competența materială revenind în
primă instanță judecătoriei.
S-a trimis cauza spre
rejudecare acestei instanțe cu îndrumarea de a se aprecia dacă Decretul nr.
177/1948 a fost sau nu un act abuziv, în raport de Constituția din 1948,
neavând relevanță împrejurarea că - potrivit art. 51 din Legea nr. 489/2006 a
fost abrogat acest decret.
Recursul
Împotriva deciziei nr.
90/2009 a Curții de Apel Cluj pârâta Parohia Ortodoxă Pria a declarat recurs.
În drept recursul a fost
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 6, 8 și 9 C. proc. civ.
În fapt s-au adus critici în
esență referitor la greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente pentru
stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță.
Astfel s-a arătat că
instanța în verificarea competenței materiale are în vedere petitul introductiv
de acțiune în întregul său și nu o parte din aceasta și nici împrejurarea că
pretențiile reclamantei nu corespund realității.
Reclamanta a formulat o
acțiune în nulitatea înregistrării în Cartea Funciară cu privire la o biserică
și un cimitir, a căror valoare este 5 miliarde lei, dar competența este dată de
valoarea cererii și nu a imobilului revendicat.
Pe de altă parte
constatându-se necompetența instanței de fond a Tribunalului în mod greșit și
cu depășirea propriei competențe Curtea de apel a făcut recomandări instanței
de fond pentru judecarea cauzei.
Analiza instanței de
recurs
Recursul este fondat și va
fi admis pentru considerentele ce urmează:
Acțiunea introductivă de
instanță a privit o acțiune în justiție, în rectificarea înregistrării în
Cartea Funciară în temeiul Decretului-lege nr. 126/1997 privind unele măsuri
referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică), înregistrare în C.F.
făcută ca urmare a O.G. nr. 64/2004, acțiune determinată de neînțelegerea
părților în procedurile de conciliere.
Instanța de apel învestită
cu judecarea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de
Tribunalul Sălaj a constatat din oficiu că instanța de fond care s-a pronunțat
în cauză, nu era competentă să judece și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Sălaj pentru soluționarea cauzei.
Pronunțând această soluție
Curtea de Apel Oradea a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispoziției
incidente în cauză (Ordonanța nr. 64/2004) pronunțând prin aceasta o soluție
nelegală.
Decretul-lege nr. 126/1990 a
fost completat prin Ordonanța nr. 64/2004 publicată în M.Of. nr. 791 din 18
august 2004 în sensul că s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevăzut
că în cazul în care cele două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul
comisiei mixte prevăzută la art. 3 din Legea nr. 126/1990, partea interesată
are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
Acest din urmă act normativ
a fost actualizat la 17 iunie 2005 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea
nr. 182/2005, în sensul că în art. 3 s-a introdus alin. (3) care a prevăzut în
mod expres că „soluționarea acestor acțiuni (la care se referă art. 3 din Legea
nr. 126/1990) este de competența tribunalului.
Celelalte critici, în raport
de încălcarea dispozițiilor legale incidente privind competența (în privința
îndrumărilor date de instanța de apel către instanța de trimitere) sunt
nerelevante.
Se constată în mod egal că
nu s-au dovedit condițiile prevăzute de art. 304 pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ. pentru
a reține temeinicia acestor motive de recurs.
Ca urmare, reținând
întrunite condițiile în justificarea motivului de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se
va admite recursul și se va casa decizia cu trimiterea cauzei la aceeași
instanță pentru a judeca apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul pârâtei
Parohia Ortodoxă Pria împotriva deciziei nr. 90/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Casează decizia și trimite
cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
martie 2010.