ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul Sălaj prin

sentința civilă nr. 374 din 22 februarie 2008 a admis în parte acțiunea reclamantei Parohia Greco-Catolică Pria și a dispus rectificarea C.F. nr. 5 Pria în

sensul radierii înscrierii de intabulare cu nr. 84/1967 cu privire la

înscrierea Parohiei Ortodoxe Române în nr. top. 220 și restabilirii în C.F. a

situației anterioare cu privire la nr. top. 220, conform înscrierii anterioare

înscrierii operate sub nr. 84/1967. A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea

privind rectificarea C.F. nr. 5 Pria nr. top. 257.

În motivarea acestei soluții

Tribunalul a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă - în

conformitate cu art. 5 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006.

Cultele și asociațiile religioase precum și unitățile de cult (printre care,

potrivit art. 23 din Legea nr. 1/2000 sunt și parohiile) se organizează și

funcționează în baza prevederilor constituționale, autonom, potrivit

principiilor statuate sau coduri canonice.

Pe fondul cauzei s-a

constatat că titlul în temeiul căruia a fost făcută înscrierea din Cartea Funciară

nr. 5 Pria nr. top. 257 și 220 în baza încheierii nr. 84 din 20 februarie 1967,

și anume Decretul nr. 177/1948 și respectiv Decretul nr. 358/1948 nu a fost valabil

nici la data când s-a făcut înscrierea și nici în prezent.

Acțiunea s-a considerat

întemeiată, întrunindu-se în cauză condițiile prevăzute de art. 34 lit. a) din

Legea nr. 7/1996 și, ca atare, s-a dispus rectificarea înscrierii de la nr.

top. 220.

S-a constatat că în C.F. nr.

5 Pria la nr. top. 257 figurează un cimitir numit „Berki” în suprafață de un

stj. (50,36 mp) iar la nr. top. 220 figurează biserica și împrejmuiri de 1 jgh.

(5755 mp).

Aceste numere topografice au

avut inițial înregistrări ce datează pentru nr. 257 din 20 septembrie 1898

(avere bisericească) iar pentru nr. 220 din 17 iunie 1989 (în favoarea

bisericii greco-catolice).

Prin Încheierea nr. 84 din

20 februarie 1967 în baza Decretului nr. 177/1948 și Decretului nr. 358/1948

s-a rectificat numele Parohiei Greco-catolice în Parohia Ortodoxă Română.

Instanța a constatat că

decretele nr. 177 și 358/1948 au fost aplicate cu încălcarea prevederilor

acelor acte normative întrucât bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic

nu puteau fi atribuite unei biserici (art. 36 din Decretul nr. 177/1948

dispunând trecerea averii cultelor desființate, în proprietatea statului) iar

Decretul nr. 358/1948 a fost neconstituțional raportat la Constituția din 1948 care reglementa și ocrotea proprietatea privată.

Decretul nr. 358/1948 a fost

abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989 iar Decretul nr. 177/1948 prin Legea nr.

489/2006, astfel încât înscrierile din C.F. făcute în temeiul acelor acte

normative, nu mai au suport legal.

Referitor la rectificarea C.F.

5 Pria nr. top. 257 s-a constatat că aceasta este inadmisibilă deoarece ea

privește un cimitir, bun care face parte din categoria de bunuri prevăzute de

Anexa nr. I art. III pct. 10 la Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia, (cimitire orășenești și cămine) care aparțin

domeniului public al comunei sau orașului.

Pârâta Parohia Ortodoxă

Română Pria a declarat apel solicitând schimbarea sentinței tribunalului în

sensul respingerii acțiunii ca nefondată întrucât imobilele asupra cărora se

solicită clarificarea situației juridice nu se încadrează în dispozițiile Legii

nr. 126/1990 și nr. 182/2007 reclamanta solicitând înscrierea în C.F. a unei

situații inexistente în raport de faptul că pretinde un drept asupra unei

biserici și a unui cimitir de 50 mp când în realitate există un cimitir de 3358

mp și teren atribuit unor persoane fizice.

Curtea de Apel Cluj prin

decizia civilă nr. 90 A din 16 martie 2009 a admis apelul și a desființat sentința Tribunalului Sălaj, trimițând cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Zalău.

S-a reținut în motivarea

acestei soluții că prin petitul acțiunii reclamanta contestă de fapt

valabilitatea preluării imobilului (ca fiind făcută fără titlu) deci revendică

imobilul fiind invocate și dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr.

489/2006 legea cultelor potrivit cărora bunurile sacre confiscate în mod abuziv

în anii 1940 – 1949 vor fi restituite conform legislației în vigoare adică art.

1 alin. (3) din O.G. nr. 64/2004.

Instanța din oficiu având în

vedere acest cadru juridic a solicitat precizări în legătură cu valoarea

imobilului și, în raport de estimările intimatei de la termenul din 9 martie

2009 în sensul că valoarea imobilelor este sub 5 miliarde s-a constatat că

Tribunalul nu era competent să judece cauza, competența materială revenind în

primă instanță judecătoriei.

S-a trimis cauza spre

rejudecare acestei instanțe cu îndrumarea de a se aprecia dacă Decretul nr.

177/1948 a fost sau nu un act abuziv, în raport de Constituția din 1948,

neavând relevanță împrejurarea că - potrivit art. 51 din Legea nr. 489/2006 a

fost abrogat acest decret.

Împotriva deciziei nr.

90/2009 a Curții de Apel Cluj pârâta Parohia Ortodoxă Pria a declarat recurs.

În drept recursul a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 6, 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-au adus critici în

esență referitor la greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente pentru

stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță.

Astfel s-a arătat că

instanța în verificarea competenței materiale are în vedere petitul introductiv

de acțiune în întregul său și nu o parte din aceasta și nici împrejurarea că

pretențiile reclamantei nu corespund realității.

Reclamanta a formulat o

acțiune în nulitatea înregistrării în Cartea Funciară cu privire la o biserică

și un cimitir, a căror valoare este 5 miliarde lei, dar competența este dată de

valoarea cererii și nu a imobilului revendicat.

Pe de altă parte

constatându-se necompetența instanței de fond a Tribunalului în mod greșit și

cu depășirea propriei competențe Curtea de apel a făcut recomandări instanței

de fond pentru judecarea cauzei.

recurs

Recursul este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce urmează:

Acțiunea introductivă de

instanță a privit o acțiune în justiție, în rectificarea înregistrării în

Cartea Funciară în temeiul Decretului-lege nr. 126/1997 privind unele măsuri

referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică), înregistrare în C.F.

făcută ca urmare a O.G. nr. 64/2004, acțiune determinată de neînțelegerea

părților în procedurile de conciliere.

Instanța de apel învestită

cu judecarea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de

Tribunalul Sălaj a constatat din oficiu că instanța de fond care s-a pronunțat

în cauză, nu era competentă să judece și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Sălaj pentru soluționarea cauzei.

Pronunțând această soluție

Curtea de Apel Oradea a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispoziției

incidente în cauză (Ordonanța nr. 64/2004) pronunțând prin aceasta o soluție

nelegală.

Decretul-lege nr. 126/1990 a

fost completat prin Ordonanța nr. 64/2004 publicată în M.Of. nr. 791 din 18

august 2004 în sensul că s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevăzut

că în cazul în care cele două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul

comisiei mixte prevăzută la art. 3 din Legea nr. 126/1990, partea interesată

are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.

Acest din urmă act normativ

a fost actualizat la 17 iunie 2005 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea

nr. 182/2005, în sensul că în art. 3 s-a introdus alin. (3) care a prevăzut în

mod expres că „soluționarea acestor acțiuni (la care se referă art. 3 din Legea

nr. 126/1990) este de competența tribunalului.

Celelalte critici, în raport

de încălcarea dispozițiilor legale incidente privind competența (în privința

îndrumărilor date de instanța de apel către instanța de trimitere) sunt

nerelevante.

Se constată în mod egal că

nu s-au dovedit condițiile prevăzute de art. 304 pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ. pentru

a reține temeinicia acestor motive de recurs.

Ca urmare, reținând

întrunite condițiile în justificarea motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se

va admite recursul și se va casa decizia cu trimiterea cauzei la aceeași

instanță pentru a judeca apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtei

Parohia Ortodoxă Pria împotriva deciziei nr. 90/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

martie 2010.