ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2006

HOTĂRÂRE
30.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 18 noiembrie 2003, reclamanta A.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 4503

din 17 septembrie 2003 a Casei Județene de Pensii Satu Mare și obligarea

pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască statutul de

refugiat și beneficiul drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că părinții săi, din cauza persecuțiilor etnice declanșate

după ocuparea Transilvaniei de Nord, de către regimul horthyst, au fost nevoiți

să se refugieze în localitatea Amați, lăsând în teritoriul ocupat, toate

bunurile lor, fiind nevoiți să plece doar cu câteva lucruri de strictă

necesitate. Reclamanta a mai arătat că în aceste condiții vitrege, de refugiu,

pe motive etnice, a trăit întreaga familie, părinți și copii.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 36/CA/2004 - P.I.

din 19 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență, pe

de o parte, că nu rezultă din nici o probă că din cauza persecuției etnice,

reclamanta ar fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Pe de altă parte, instanța de fond a

reținut că, deși s-a amânat judecarea pricinii, pentru suplimentarea

probațiunii, reclamanta nu a prezentat alte probe.

Prin decizia nr. 330 din 25 ianuarie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul declarat de A.A. și reținând, în esență, că instanța de fond a

apreciat în mod greșit temeiul de drept, respectiv art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, în loc de art. 1 lit. g) din aceeași ordonanță, a casat sentința și a

trimis cauza, spre rejudecare, în vederea lămuririi situației de fapt, pe baza

suplimentării probatoriului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile

pricinii.

Rejudecând cauza în fond după

casare, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 135/CA/2005 - P.I. din 25 aprilie 2005, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4503 din 17 septembrie 2003, emisă de

pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că din probele administrate în cauză rezultă că în luna septembrie

1940, familia reclamantei a fost evacuată de către fostul proprietar maghiar,

din casa în care locuia în Satu Mare, fiind persecutată etnic.

Prin decizia nr. 4368 din 19

septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de

Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 135/CA/2005 - P.I. din 25

aprilie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a casat această hotărâre judecătorească și pe fond, a

respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că nu s-a

dovedit existența persecuției etnice.

Împotriva acestei din urmă decizii a

formulat cerere de revizuire, reclamanta A.A., susținând că pe lângă probele

administrate în cauză, depune înscrisuri noi pe care nu le-a avut la judecarea

fondului și a recursului, înscrisuri din care rezultă că atât fratele său, cât

și sora sa sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, în cazul acestora

reținându-se existența persecuției etnice și îndeplinirea condițiilor art. 1

lit. g) din Legea nr. 189/2000, reclamanta fiind singura căreia nu i s-au

recunoscut drepturile reparatorii.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că cererea de revizuire formulată în cauză este fondată, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, se poate cere și în cazul în care, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, ori

dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată, pe de o parte, că hotărârea a cărei revizuire se solicită

(respectiv decizia nr. 4368 din 19 septembrie 2005), este dată de o instanță de

recurs și evocă fondul pricinii.

Pe de altă parte, se constată că

hotărârea nr. 4504 din 14 martie 2006, a Casei Județene de Pensii Satu Mare,

prin care s-a admis cererea fratelui reclamantei, de a i se acorda drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, reținându-se situația prevăzută de

art. 1 lit. g), îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Totodată, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că și decizia nr. 4349/2005, prin care a rămas definitivă și

irevocabilă sentința civilă nr. 136/CA/2005 - P.I. din 25 aprilie 2005,

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin această

decizie s-a menținut sentința prin care fratelui revizuentei i s-a recunoscut

calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare și prin care s-a reținut, în esență,

atât faptul evacuării, cât și persecuția pe motive etnice.

În plus, revizuienta a depus la

dosarul cauzei, și copia hotărârii nr. 31 din 30 ianuarie 2004 a Casei Județene

de Pensii Brăila, prin care i s-au recunoscut F.N., sora sa, aceleași drepturi

care, chiar dacă nu constituie un înscris nou, în înțelesul art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., totuși datorită conținutului său și în coroborare cu înscrisurile

noi, nu este lipsit de semnificație în cauză.

Prin urmare, constatându-se că sunt

îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va admite cererea de

revizuire, se va desființa decizia nr. 4368 din 19 septembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și se va fixa termen pentru judecarea recursului.

Admite cererea de revizuire

formulată de A.A. împotriva deciziei nr. 4368 din 19 septembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Desființează decizia atacată și

fixează termen la 8 iunie 2006, ora 9.00 pentru judecarea recursului, cu

citarea părților.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2004, reclamanta K.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4541 din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Județean
ÎCCJ 2003-01-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 decembrie 2001, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anular
ÎCCJ 2003-04-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Ț.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a solicitat anularea hotărârii nr. 1687 din 1 august 2002, emisă de aceasta și obligarea
ÎCCJ 2003-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.N. a solicitat, pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 454 din 12 iulie 2002, emisă de Casa Județeană de Pens
ÎCCJ 2003-11-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4215/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 13 mai 2003 sub nr. 1767/CA/2003, reclamanta E.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de
Sursă