ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 aprilie 2004, reclamanta K.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4541

din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul

refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 321/CA/2004

- PI din 26 aprilie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4541

din 6 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr.

189/2000.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data la care părinții săi erau

refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin

naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin

această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de K.M.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind între data

nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor M.M.

și B.L., copia extras de la tabelul cu născuții pe anul 1944, copia actului de

naștere și de căsătorie al reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 321/CA/2004

- PI din 26 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2005.