ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

14 decembrie 2001, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 809/5.12.2001

și acordarea beneficiului art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în calitate de

persoană refugiată.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că s-a născut în perioada când părinții săi trăiau ca refugiați din

localitatea Horea, în Luduș, fiind alungați de autoritățile maghiare din

Ardealul de Nord.

Prin sentința nr. 22 din 28 ianuarie

2002, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, cu motivarea că statutul de

refugiat, dobândit de reclamantă în perioada refugierii părinților săi, nu-i

poate conferi calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 din Legea nr.

189/2000, textul de lege prevăzând limitativ situațiile care se consideră

persecuții etnice.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că s-a născut la data

de 14 iunie 1941, la câteva luni după expluzarea părinților săi, suportând

alături de ei, efectele persecuției etnice care au determinat refugierea

familiei, având dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

casa sentința, în sensul admiterii acțiunii.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ persoanele

strămutate pentru motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, inclusiv H.G. nr. 127/2002 se înțeleg și persoanele

din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ardealul de Nord care au fost expulzate ori

s-au refugiat.

În consecință, din actele cauzei

rezultând că părinții reclamantei s-au refugiat în luna octombrie 1940, fiind

obligați să părăsească localitatea de domiciliu din Ardealul de Nord, cererea

formulată de M.A. apare ca îndreptățită.

Fiind născută la 14 iunie 1941, în

localitatea unde s-au refugiat părinții săi, reclamanta a dobândit statutul

juridic al acestora, și anume acela de refugiat, respectiv domiciliul și

cetățenia părinților, cu drept de ședere legală și temporară în țara de

refugiu.

Astfel fiind, reclamanta dobândind

prin naștere statutul de refugiat al părinților săi, se încadrează în

prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/1990.

În consecință, Curtea, admițând

recursul, va casa sentința atacată și pe fond va admite acțiunea și va dispune

anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să acorde reclamantei

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu începere de la 1 martie 2001,

având în vedere faptul că petiționara s-a aflat în situația prevăzută de art. 1

lit. c) din actul normativ susmenționat în perioada 14 iunie 1941 – 6 martie

1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.A.

împotriva sentinței civile nr. 22/CA/2002-10 din 28 ianuarie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

Casează sentința atacată și, pe

fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 809 din 5

decembrie 2001 emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, pe care o obligă să

emită o nouă decizie în care să se constate că în perioada 14 iunie 1941 – 6

martie 1945, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu

începere de la 1 martie 2001.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 ianuarie 2003.