ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 iunie

2005, reclamantul C.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17297 din 9 mai 2005, emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

hotărârea contestată, precum și declarațiile autentificate ale unor martori,

arătând că s-a născut la data de 16 aprilie 1943, după ce, în anul 1941, în

urma ocupării Ardealului de Nord, părinții se refugiaseră din localitatea

Iclod, județul Cluj, în localitatea Săcălaz, județul Timiș.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 486 din 5

septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a

admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i

acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 16 aprilie 1943 - 6 martie

1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile

Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât s-a născut ulterior strămutării părinților

săi, nu și-a schimbat domiciliul și nu a fost supus unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții

etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au

suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și

cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 16

aprilie 1943, în localitatea Săcălaz, județul Timiș, unde părinții săi se

refugiaseră, fiind nevoiți să-și părăsească domiciliul din localitatea Iclod,

județul Cluj, în anul 1941, în urma cedării Ardealului de Nord către Ungaria.

Fiind născut în perioada refugiului

părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului, care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod

corect a procedat instanța de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și,

în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 486 din 5 septembrie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.