ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2124/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1012 din 11

mai 2006, Tribunalul Dâmbovița a admis în pare acțiunea formulată de reclamanta

SC F.S. SA MORENI prin lichidator judiciar SC C.E.M. SRL împotriva pârâtei SC P.

SA, SUCURSALA P.TÂRGOVIȘTE; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.599.182.222

Rol cu titlu de despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare și să-i restituie

suma de 1.437.614.306 Rol reprezentând garanție de bună execuție, cu dobânda

legală aferentă garanțiilor începând cu data de 23 decembrie 2003; a respins

acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata de penalități de

întârziere aferente sumei de 2.599.182.222 Rol; a admis în parte cererea de

chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC M.S.R. SA și în consecință

a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.599.182.222 Rol cu

titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată în sumă de 56.053.822 Rol; a

respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC P. SA

BUCUREȘTI pentru punctul de lucru B.A. Florești.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta nu are nici un fel de vinovăție în

legătură cu accidentul produs în luna septembrie 2003 datorat calității

necorespunzătoare a burlanelor de foraj și livrate de chemata în garanție SC M.S.,

astfel că față de convenția părților s-a considerat că pârâta datorează reclamantei

cheltuielile suplimentare ocazionate de accident și de rezolvarea

dificultăților apărute la Sonda nr. 477 R.

Prima instanță a respins

capătul de cerere privind penalitățile de întârziere de 0,07 % aferente

cheltuielilor suplimentare, considerând că art. 44 din contractul nr. 7/2003

invocat de reclamantă nu este aplicabil.

În privința garanțiilor

solicitate de reclamantă s-a constatat prin raportul de expertiză că valoarea

acestora este de 1.437.614.306 Rol și au fost reținute din valoarea totală a

fiecărei facturi aprobată la plata și gestionate în contul curent al

reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator SC C.E.M. SRL

cât și pârâta S.N.P. P. SA – SUCURSALA TÂRGOVIȘTE și prin decizia nr. 247 din

22 noiembrie 2006 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut cu privire la apelul declarat de reclamantă că au fost

interpretate judicios clauzele contractului nr. 7/2003 Tip III, astfel că în

mod corect Tribunalul a respins capătul de cerere privind penalitățile de

întârziere întemeiate pe art. 44 din contractul nr. 7/2003 Tip III încheiat de

părți.

Cu privire la apelul pârâtei

s-a reținut că acordarea dobânzii legale s-a făcut în baza art. 43 C. com.,

coroborat cu art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 și că valoarea garanției a

fost acordată de instanță în baza raportului de expertiză.

Împotriva acestei decizii,

în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs atât

reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator judicar SC C.E.M. SRL cât și

pârâta SC P. SA – ZONA DE OPERARE B. în numele și pentru U.P.P. Târgoviște

(Fosta Sucursală P. Târgoviște).

Recurenta reclamanta a

invocat motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbarea în

parte a sentinței și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere în procent de 0,07 %/zi pentru perioada scursă de

la 23 decembrie 2003 și până la executarea obligației principale.

În dezvoltarea în fapt a

motivelor de recurs recurenta a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate

penalitățile de întârziere întrucât prevederile art. 41 - 44 din contract nu

exclud cheltuielile suplimentare și că aceste dispoziții au fost coroborate

greșit cu art. 87 din contract.

Recurenta reclamantă prin

lichidator judiciar C.I.P.I.P.M., conform declarației de succesiune depusă la U.N.P.I.R.

în temeiul O.U.G. nr. 86/2006 a formulat precizări cu privire la valoarea

penalităților de întârziere.

Recurenta-pârâtă în

dezvoltarea, în fapt, a motivelor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., a susținut că în mod greșit s-au acordat dobânzi la garanțiile

constituite, mai ales că reclamanta nu și-a respectat obligația de a constitui garanție

de bună execuție în procent de 5 % din valoarea contractului în depozite

bancare purtătoare de dobânzi aflate la dispoziția beneficiarei, încălcând

astfel art. 86 din contract, ci a reținut o cotă de 5 % din valoarea facturilor

emise de ea și acceptate la plată de către pârâtă, sumele rămânând în

continuare în contul curent al pârâtei, nepurtător de dobânzi.

S-a mai arătat că reclamanta

nu a dovedit că și-a îndeplinit obligația de redare în circuit a terenurilor

afectate de lucrările de foraj, după restrângerea careului sondei și că trebuia

să se dea eficiență referatului serviciului terenuri din 16 februarie 2005

întocmit la nivelul Sucursalei P. Târgoviște și că în raport de documentele

depuse în apărare se impunea respingerea capătului de cerere privind

restituirea garanției de bună execuție și a dobânzilor.

Intimata SC M.S.R. SA a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

recurenta reclamantă.

Recurenta pârâtă a depus

întâmpinare la recursul formulat de către reclamantă, solicitând respingerea

acestuia ca nefondat.

Recursurile nu sunt fondate.

Referitor la recursul

declarat de către reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator C.I.P.I.P.M.

În cauză, nu se constată

existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească cuprinzând în considerente

motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și

motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților oferind posibilitatea

verificării temeiniciei și legalității ei.

Instanța s-a referit la

probele administrate făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei

și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecării, respectând astfel

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză atâta vreme cât

obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a

încheierii contractului nr. 7/2003 Tip III, iar instanța s-a pronunțat în

raport de acesta când a admis în parte pretențiile reclamantei și cererea de

chemare în garanție, neschimbând natura și înțelesul acestuia.

Nu sunt fondate nici

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel

interpretând clauzele contractului nr. 7/2003 Tip III a reținut corect că

penalitățile de întârziere prevăzute de dispozițiile art. 44 din contract

priveau întârzierea achitării prețului lucrărilor constatate executate prin

situațiile de lucrări acceptate de către beneficiar, nefiind aplicabile în

cazul cheltuielilor suplimentare reglementate de art. 83 din contract,

cheltuieli accidentale, cu caracter însă previzibil, care au altă natură

juridică.

Referitor la recursul

declarat de pârâta SC P. SA – ZONA DE OPERARE B. în numele și pentru U.P.P. Târgoviște

(Fosta Sucursală P. Târgoviște).

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.

Instanța de apel a stabilit

corect raporturile juridice dintre părți, în cadrul contractului nr. 7/2003 Tip

III, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, modalitățile și

condițiile de plată, răspunderea care se instituie în situația nerespectării

clauzelor contractuale.

Referitor la dobânda

aferentă garantei de bună execuție ce trebuia rambursată la finalizarea lucrărilor

de foraj conform art. 86 din contract se apreciază că acordarea acesteia de

către instanța de fond  s-a făcut corect în baza dispozițiilor art. 43 C. com.,

coroborate cu art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, dobânda fiind un accesoriu

legal al creanței dovedite de recurenta-reclamantă.

În această materie operează

prezumția că beneficiul nerealizat este egal în cuantum cu dobânda legală, care

curge de drept fără vreo altă formalitate.

Motivele de recurs ce

vizează nedovedirea îndeplinirii obligației de redare în circuit a terenurilor

afectate de lucrări de foraj și cuantumul garanției nu sunt susceptibile de a

fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzut de art.

304 C. proc. civ.

Acestea se circumscriu

aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu

pot fi cenzurate în recurs.

Chiar și referirile la forța

probantă ce trebuie acordată unor probe - referatul serviciului terenuri din 16

februarie 2005 întocmit la nivelul Sucursalei P. Târgoviște, se circumscriu

aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate,

situație în care hotărârea recurată nu mai poate fi supusă contractului

judiciar din acest punct de vedere.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC F.S. SA MORENI prin C.I.P.I.P.M. împotriva deciziei nr. 247

din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul pârâtei SC

P. SA – Zona de Operare B. în numele și pentru U.P.P. Târgoviște (Fosta

Sucursală P. Târgoviște) împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2007.