ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2124/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1012 din 11 mai 2006, Tribunalul Dâmbovița a admis în pare acțiunea formulată de reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator judiciar SC C.E.M. SRL împotriva pârâtei SC P. SA, SUCURSALA P.TÂRGOVIȘTE; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.599.182.222 Rol cu titlu de despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare și să-i restituie suma de 1.437.614.306 Rol reprezentând garanție de bună execuție, cu dobânda legală aferentă garanțiilor începând cu data de 23 decembrie 2003; a respins acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere aferente sumei de 2.599.182.222 Rol; a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC M.S.R.

SA și în consecință a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.599.182.222 Rol cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată în sumă de 56.053.822 Rol; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC P. SA BUCUREȘTI pentru punctul de lucru B.A. Florești. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu are nici un fel de vinovăție în legătură cu accidentul produs în luna septembrie 2003 datorat calității necorespunzătoare a burlanelor de foraj și livrate de chemata în garanție SC M.S., astfel că față de convenția părților s-a considerat că pârâta datorează reclamantei cheltuielile suplimentare ocazionate de accident și de rezolvarea dificultăților apărute la Sonda nr. 477 R. Prima instanță a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere de 0,07 % aferente cheltuielilor suplimentare, considerând că art. 44 din contractul nr. 7/2003 invocat de reclamantă nu este aplicabil.

În privința garanțiilor solicitate de reclamantă s-a constatat prin raportul de expertiză că valoarea acestora este de 1.437.614.306 Rol și au fost reținute din valoarea totală a fiecărei facturi aprobată la plata și gestionate în contul curent al reclamantei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator SC C.E.M. SRL cât și pârâta S.N.P. P. SA – SUCURSALA TÂRGOVIȘTE și prin decizia nr. 247 din 22 noiembrie 2006 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la apelul declarat de reclamantă că au fost interpretate judicios clauzele contractului nr. 7/2003 Tip III, astfel că în mod corect Tribunalul a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere întemeiate pe art. 44 din contractul nr. 7/2003 Tip III încheiat de părți.

Cu privire la apelul pârâtei s-a reținut că acordarea dobânzii legale s-a făcut în baza art. 43 C. com., coroborat cu art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 și că valoarea garanției a fost acordată de instanță în baza raportului de expertiză. Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs atât reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator judicar SC C.E.M. SRL cât și pârâta SC P. SA – ZONA DE OPERARE B. în numele și pentru U.P.P. Târgoviște (Fosta Sucursală P. Târgoviște). Recurenta reclamanta a invocat motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbarea în parte a sentinței și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în procent de 0,07 %/zi pentru perioada scursă de la 23 decembrie 2003 și până la executarea obligației principale. În dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs recurenta a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate penalitățile de întârziere întrucât prevederile art. 41 - 44 din contract nu exclud cheltuielile suplimentare și că aceste dispoziții au fost coroborate greșit cu art. 87 din contract. Recurenta reclamantă prin lichidator judiciar C.I.P.I.P.M., conform declarației de succesiune depusă la U.N.P.I.R.

în temeiul O.U.G. nr. 86/2006 a formulat precizări cu privire la valoarea penalităților de întârziere. Recurenta-pârâtă în dezvoltarea, în fapt, a motivelor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit s-au acordat dobânzi la garanțiile constituite, mai ales că reclamanta nu și-a respectat obligația de a constitui garanție de bună execuție în procent de 5 % din valoarea contractului în depozite bancare purtătoare de dobânzi aflate la dispoziția beneficiarei, încălcând astfel art. 86 din contract, ci a reținut o cotă de 5 % din valoarea facturilor emise de ea și acceptate la plată de către pârâtă, sumele rămânând în continuare în contul curent al pârâtei, nepurtător de dobânzi.

S-a mai arătat că reclamanta nu a dovedit că și-a îndeplinit obligația de redare în circuit a terenurilor afectate de lucrările de foraj, după restrângerea careului sondei și că trebuia să se dea eficiență referatului serviciului terenuri din 16 februarie 2005 întocmit la nivelul Sucursalei P. Târgoviște și că în raport de documentele depuse în apărare se impunea respingerea capătului de cerere privind restituirea garanției de bună execuție și a dobânzilor. Intimata SC M.S.R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă. Recurenta pârâtă a depus întâmpinare la recursul formulat de către reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Recursurile nu sunt fondate. Referitor la recursul declarat de către reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator C.I.P.I.P.M. În cauză, nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța s-a referit la probele administrate făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecării, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză atâta vreme cât obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului nr. 7/2003 Tip III, iar instanța s-a pronunțat în raport de acesta când a admis în parte pretențiile reclamantei și cererea de chemare în garanție, neschimbând natura și înțelesul acestuia. Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel interpretând clauzele contractului nr. 7/2003 Tip III a reținut corect că penalitățile de întârziere prevăzute de dispozițiile art. 44 din contract priveau întârzierea achitării prețului lucrărilor constatate executate prin situațiile de lucrări acceptate de către beneficiar, nefiind aplicabile în cazul cheltuielilor suplimentare reglementate de art. 83 din contract, cheltuieli accidentale, cu caracter însă previzibil, care au altă natură juridică.

Referitor la recursul declarat de pârâta SC P. SA – ZONA DE OPERARE B. în numele și pentru U.P.P. Târgoviște (Fosta Sucursală P. Târgoviște). Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat. Instanța de apel a stabilit corect raporturile juridice dintre părți, în cadrul contractului nr. 7/2003 Tip III, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, modalitățile și condițiile de plată, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale. Referitor la dobânda aferentă garantei de bună execuție ce trebuia rambursată la finalizarea lucrărilor de foraj conform art. 86 din contract se apreciază că acordarea acesteia de către instanța de fond s-a făcut corect în baza dispozițiilor art. 43 C. com., coroborate cu art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 9/2000, dobânda fiind un accesoriu legal al creanței dovedite de recurenta-reclamantă. În această materie operează prezumția că beneficiul nerealizat este egal în cuantum cu dobânda legală, care curge de drept fără vreo altă formalitate. Motivele de recurs ce vizează nedovedirea îndeplinirii obligației de redare în circuit a terenurilor afectate de lucrări de foraj și cuantumul garanției nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.

Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe - referatul serviciului terenuri din 16 februarie 2005 întocmit la nivelul Sucursalei P. Târgoviște, se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, situație în care hotărârea recurată nu mai poate fi supusă contractului judiciar din acest punct de vedere. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.S. SA MORENI prin C.I.P.I.P.M. împotriva deciziei nr. 247 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul pârâtei SC P. SA – Zona de Operare B. în numele și pentru U.P.P. Târgoviște (Fosta Sucursală P. Târgoviște) împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.