ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 563/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 137 din 4 aprilie 2006, Tribunalul Prahova, în rejudecare, a

respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul

S.I.

, de întrerupere a executării

pedepsei de 12 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.

361 din 17 septembrie 2002 a aceluiași tribunal, definitivă prin

decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Instanța a reținut

că, prin cererea formulată, condamnatul S.I. a solicitat întreruperea

executării pedepsei în temeiul art. 453 lit. a) C. proc. pen., invocând afecțiuni

de natură stomatologică, neurochirurgicală, oftalmologică,

urologică și boli interne care, neputând fi tratate în rețeaua

sanitară a penitenciarelor, îi pot afecta ireversibil sănătatea.

Prin Raportul de nouă

expertiză medico-legală nr. A.5/1586/2006 din 24 martie 2006 I.N.M.L.

Mina Minovici București, a concluzionat că S.I. prezintă

diagnosticul: 1. stomatologic: paradontopatie generalizată; edentație

frontală maxilară, neprotezată; multiple carii dentare simple

și complicate; 2. Orto-rino-laringologic; deviație sept nazal;

rinită cronică hipertrofică; hipertrofie țesut limfatic

baza limbii; nevralgie nerv laringeu superior stâng; 3. Nevralgie Arnold,

bilaterală; 4. Stare (psihică) reactivă, afecțiuni pentru

care asistența medicală poate fi asigurată în cadrul

rețelei sanitare a A.N.P., condamnatul neaflându-se în imposibilitatea

executării pedepsei.

S-a mai precizat că

investigațiile medicale de specialitate nu au obiectivat patologia

incriminată de condamnat.

În considerarea acestor

concluzii, Tribunalul Prahova a respins, așa cum s-a arătat, cererea

condamnatului de întrerupere a executării pedepsei.

Apelul condamnatului a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 340 din 15 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Ploiești.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către condamnat, care a criticat-o pentru

neconstatarea netemeiniciei hotărârii instanței de fond sub aspectul

nestabilirii, prin expertiza medico-legală ordonată, a tuturor afecțiunilor

reclamate și a naturii acestora.

Verificând hotărârea

criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea

constată că recursul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., este fondat.

Așa cum rezultă din

dosarul cauzei, hotărârile, fond și apel, criticate sunt

pronunțate după casare, într-un prim ciclu judiciar, prin decizia

penală nr. 6643 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, a sentinței penale nr. 1 din 4 ianuarie 2005 a

Tribunalului Prahova și, respectiv, a deciziei penale nr. 368 din 21

septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, dispunându-se trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Instanța de recurs a

constatat, prin decizia penală susmenționată, că deși

recurentul a solicitat o nouă expertiză pentru a dovedi că

suferă de un cancer mandibular și de afecțiuni urologice severe,

instanța de apel prin adresa din 23 februarie 2005 nu a fixat aceste

obiective instituției medico-legale.

În rejudecare, Tribunalul

Prahova prin adresa din 15 martie 2006, dosar 485/2006, s-a conformat deciziei

instanței de recurs, solicitând I.N.M.L. Mina Minovici București

să efectueze expertiza medico-legală având, printre altele, ca

obiectiv, să se pronunțe și asupra afecțiunilor precizate

de condamnat, printre care și cele urologice severe și de cancer

mandibular.

Prin Raportul de nouă

expertiză nr. A5/1586 din 24 martie 2006 I.N.M.L. Mina Minovici

București nu a procedat, însă, la efectuarea consultului și

examinarea medicală a condamnatului în privința afecțiunilor

urologice severe reclamate și nici nu a formulat concluzii neechivoce.

Aceleași omisiuni în

examinare și investigare medicală de specialitate în fundamentarea

concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală se

constată și în ceea ce privește afecțiunea reclamată,

de cancer mandibular.

Rezultă, astfel,

că nici în rejudecare instanța de fond, deși de data aceasta a

solicitat elaborarea unui raport de nouă expertiză medico-legală

care să răspundă la întreaga patologie reclamată de condamnat,

nu a pronunțat o hotărâre la adăpost de critici, neadministrând

o probă esențială de natură să garanteze drepturile

recurentului și să influențeze soluția în cauză.

Față de cele ce

preced, se constată că se impune cu necesitate stabilirea, pe

bază de expertiză medico-legală, dacă condamnatul

suferă de bolile reclamate încă prin cererea inițială de

întrerupere a executării pedepsei, formulată la 13 septembrie 2004,

motiv pentru care se va admite recursul condamnatului și, casând

hotărârile criticate, se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 340 din 15 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia penală

atacată precum și sentința penală nr. 137 din 4 aprilie

2006 a Tribunalului Prahova.

Trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Prahova.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 31 ianuarie 2007.