ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2009

HOTĂRÂRE
19.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău reclamanții S.E. Tg Ocna (în prezent S.S.J.) și  G.G. au

solicitat anularea actului administrativ, respectiv Decizia nr. 563 din 7 mai 2007,

repunerea în funcție și plata despăgubirilor salariale pe perioada cât acest

act administrativ a produs efecte juridice.

Prin precizările la acțiune reclamantul  G.G.

a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că emiterea deciziei s-a făcut

fără o cercetare prealabilă, așa cum prevede Legea nr. 293/ 2004.

Prin decizia civilă nr. 457 din 2

noiembrie 2006 Tribunalul Bacău a declina competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Bacău.

În motivarea acțiunii s-a arătat, în

esență, că nu s-a făcut cercetarea prealabilă, deși împotriva reclamantului  G.G.

s-a luat o măsură disciplinară, lipsind mențiune obligatorii pentru abaterile

disciplinare ce i s-au reținut.

Prin sentința civilă nr. 26 din 10 martie

2008 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.M.G., a anulat Decizia nr.

563 din 7 mai 2007 emisă de A.N.P. și a dispus reintegrarea acestuia în funcția

de conducere avută anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor bănești

aferente, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării

efective.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

Bacău a reținut în esență că referitor la necesitatea efectuării cercetării

prealabile, schimbarea din funcție este o măsură administrativă și nu

disciplinară, nefiind astfel obligatorie efectuarea acesteia.

A mai precizat Curtea că, mai mult decât

atât, activitatea reclamantul a fost apreciată pozitiv, iar pentru rezultatele

obținute a primit salariu de merit.

Împotriva sentinței nr. 26 din 10 martie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, au exercitat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, A.N.P. și Penitenciarul Spital Tg-Ocna, prin care s-a

solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul

respingerii ca neîntemeiate a acțiunii în contencios administrativ formulată de

reclamantul  G.G..

S-a învederat, prin motivele de

recurs invocate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești,

A.N.P. și de Penitenciarul Spital Tg.Ocna, în esență, că decizia nr. 563 din 5

mai 2007 a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor

este legală, revocarea din funcția de conducere dispunându-se conform competențelor

și după o temeinică motivare, ca urmare a deficiențelor constatate cu ocazia

inspecției efectuate la unitatea unde își desfășoară activitatea reclamantul,

în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 privind

Statutul funcționarilor publici din A.N.P.   Revocarea din funcția de șef birou

resurse umane și formare profesională a reclamantului a fost dispusă, s-a

precizat, în urma numeroaselor nereguli și deficiențe ce au fost constate de

inspecția generală efectuată la Penitenciarul Spital Tg. Ocna în perioada 12-17

martie 2007 de către un colectiv din cadrul Direcției Penitenciară, Serviciul

Control din aparatul central al Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar

susținerile intimatului sunt nefondate fiind bazate pe interpretarea eronată și

subiectivă a textului de lege, care diferențiază în mod clar revocarea din

funcția de conducere, de sancțiunile aplicate pentru abateri disciplinare. Or,

s-a mai arătat, pentru aplicarea uneia din sancțiunile indicate de art. 62 din

Legea nr. 293/2004 era obligatorie parcurgerea procedurii disciplinare

reglementată prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/C/2004, însă în speță

nu este vorba de o sancțiune disciplinară ci de o măsură administrativă pentru

care legea a stabilit clar condițiile în care aceasta poate fi dispusă. În

plus, recurentul Penitenciarul Spital Tg. Ocna a subliniat, pe fond, că

deficiențele din activitatea intimatului, descoperite cu ocazia inspecției

generale efectuate sunt reale, atât sub aspectul nerespectării prevederilor

legale privitoare la plata compensației lunare pentru chirie, cât și sub

aspectul modului de organizare a concursurilor organizate în cadrul unității

pentru avansarea în funcție a unor funcționari publici.

Recursurile sunt nefondate.

Prin nota - raport nr. 213688 din 11

aprilie 2007 întocmită în urma inspecției generale efectuate în perioada 12

martie 2007-2 aprilie 2007 la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, de către un

colectiv din cadrul Direcției Inspecție Penitenciară, Serviciul control, s-au

reținut în sarcina reclamantului, având funcția de inspector șef principal, șef

birou II (resurse umane și formare profesională), ca deficiențe de ordin

managerial: verificarea cu superficialitate a documentelor depuse de către un agent

în vederea acordării compensației lunare a chiriei, cu nerespectarea

prevederilor legale în acest sens; neimplementarea prevederilor Deciziei

directorului general nr. 307/2007, în sensul că nu a fost stabilit, prin

decizie zilnică, programul personalului care își desfășoară activitatea în

ture, conform art. 2 alin. (2) și nedesemnarea, prin decizie de zi pe unitate,

persoanelor cu atribuții de întocmire a fișelor individuale de evidență a

orelor suplimentare, conform art. 7 alin. (1) din decizia mai sus menționată;

nerespectarea metodologiei privind organizarea concursurilor; nerespectarea

metodologiei privind evaluarea performanțelor activității profesionale a

funcționarilor publici și întocmirea documentelor, în mod superficial; emiterea

deciziei de sancționare fără respectarea în totalitate a prevederilor legale,

fapt ce ar putea atrage nulitatea absolută a actului; emiterea deciziei de

numire în funcție, pe un coeficient mai mare a trei ofițeri, fără ca aceștia să

promoveze concursul de avansare; nerespectarea metodologiei privind

perfecționarea continuă și întocmirea în mod superficial a documentelor;

neremedierea deficiențelor constatate de către un specialist din cadrul

Direcției Management resurse umane, în anul 2005, fapt determinat de lipsa de implicare

și interes în procesul de îmbunătățire a activității.

În baza celor reținute în

nota-raport mai sus menționată, a fost emisă Decizia nr. 563 din 7 mai 2007 a

Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin care

reclamantul, în temeiul dispozițiilor art. 581 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 293/2004

privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P., cu modificările și

completările ulterioare, a fost revocat din funcția de șef birou II (resurse

umane și formare profesională) la poziția 9 din statul de organizare a

Penitenciarului - Spital Târgu Ocna, cu consecința numirii ulterioare în altă

funcție prin decizie a directorului unității, potrivit competențelor.

S-a reținut, în mod întemeiat, de

către prima instanță, cu privire la faptele și împrejurările reținute în

sarcina reclamantului ca deficiențe de ordin managerial, că acestea nu pot

constitui temei al măsurii dispuse prin actul administrativ atacat, în

condițiile în care s-a probat în cauză, cu înscrisurile aflate la dosar, că

documentele referitoare la chirie au fost vizate și aprobate de alte persoane,

fără a se constata deficiențe, că aplicarea deciziei directorului general nr. 307/2007

privind programul în ture nu era de competența intimatului și că decizia de

sancționare disciplinară a numitei B.R. nu a fost emisă de reclamant.

Pe de altă parte, nu s-a precizat,

prin nota-raport ce a stat la baza deciziei de eliberare din funcție a

intimatului, în ce mod nu a fost respectată de către acesta metodologia de

numire în funcție a trei ofițeri, iar împrejurarea referitoare la neluarea de

către reclamant a măsurilor de remediere a deficiențelor constatate în anul

2005 nu mai poate fi invocată, întrucât urmare verificărilor făcute la data de

20 martie 2007 cu privire la această chestiune nu s-a inserat obiecțiuni asupra

activității.

În raport de cele mai sus arătate,

se constată că în mod corect prima instanță a admis acțiunea în contencios

administrativ a reclamantului G.M.G., a anulat actul administrativ atacat și a

dispus reintegrarea în funcția de conducere avută anterior emiterii deciziei

anulate, cu plata drepturilor bănești aferente începând cu data emiterii

deciziei și până la data reintegrării efective, împrejurare față de care se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondate a recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, A.N.P. și de Penitenciarul-Spital Târgu Ocna împotriva sentinței

nr. 26 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, A.N.P. și Penitenciarul

Spital Tg.Ocna împotriva sentinței civile nr. 26 din 10 martie 2008 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 19 ianuarie 2004, reclamantul L.C. a solicitat, în contradictoriu cu M.A.I. și I.P.J.B.,
ÎCCJ 2009-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 martie 2008, reclamantul N.C., în contradictoriu cu Garda Financiară – comisariatul general, a solicitat anularea de
ÎCCJ 2007-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3302/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. anularea deciziei nr. 2831 din 2
ÎCCJ 2008-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2008
Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău reclamantul R.I. a chemat în judecată I.G.P.R. solicitând anularea Dispoziției I.G.P.R. S/
ÎCCJ 2010-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5424/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 39 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de A.N.A.F. și a fost admisă acțiunea
Sursă