ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău reclamantul R.I. a chemat în judecată I.G.P.R. solicitând anularea Dispoziției I.G.P.R. S/806 din 23 februarie 2005, blocarea postului, repunerea în funcție și plata indemnizației începând cu 1 martie 2005. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 17 octombrie 2001 a fost numit în funcția de prim-adjunct al I.P.J. Bacău, iar potrivit dispozițiilor legale, orice măsură cu privire la schimbarea raporturilor de serviciu poate fi dispusă în urma unei evaluări a activității depuse și a aptitudinilor manageriale. S-a susținut că măsura dispusă are caracterul unei sancțiuni disciplinare, sancțiune ce i-a fost aplicată cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât măsura a fost dispusă ca urmare a verificărilor efectuate de Corpul de Control și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantului nu i s-a încălcat nici un interes legitim ori drept prevăzut de lege. Prin încheierea de ședință de la data de 9 mai 2005 Instanța a dispus introducerea în cauză a M.A.I., care a formulat, de asemenea, întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe excepție ca fiind inadmisibilă, invocându-se faptul că măsura a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, iar prin încheierea de la data de 10 octombrie 2005 a luat act de renunțarea reclamantului la cererea privind blocarea postului și repunerea în funcția deținută.

Prin sentința civilă nr. 113 din 17 octombrie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins excepțiile invocate și acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată nu poate fi primită, întrucât actul administrativ contestat de reclamant, obiect al acțiunii de față, a fost emis de instituția pârâtă, respectiv de I.G.P. la propunerea Corpului de Control al M.A.I. Analizând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, Instanța de Fond a constatat faptul că reclamantul are interesul legitim de a contesta măsura dispusă, motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă. Pe fondul cererii de chemare în judecată se arată că deși se contestă eliberarea din funcția de conducere exercitată, reclamantul nu a formulat apărări cu privire la managementul funcției exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală, întrucât în perioada avută în vedere de Instanța de judecată, el se afla în concediul medical fiind în incapacitate temporară de muncă. De asemenea, a precizat recurentul că în baza art. 58 din Legea nr. 360/2002, trecerea într-o funcție inferioară este reglementată ca sancțiune disciplinară. Prin restul motivelor de recurs, R.I., a reiterat motivele din acțiunea principală. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., referitor la cererea de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: Conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, funcțiile polițiștilor sunt de execuție și de conducere, iar conform art. 7 din aceeași lege, polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție prin Ordin al ministrului.

Legea și Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privesc dispoziții referitoare la demiterea din funcții de conducere doar în situațiile când cel în cauză a fost supus evaluării profesionale. Prin urmare trecere de pe o funcție de conducere pe o funcție inferioară se poate face doar în situația aplicării unei sancțiuni disciplinare sau în situația evaluării profesionale a polițistului. Pe perioada 24 ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, Corpul de control al ministrului a efectuat o evaluare a I.P.J. Bacău și astfel s-a constatat activitatea managerială defectuoasă a recurentului, el având funcția de prim locțiitor al șefului acestui inspectorat. În urma deficiențelor constatate de Corpul de control în raport de activitatea recurentului, s-a luat măsura de eliberare a acestuia din funcția de conducere.

Faptul că recurentul a invocat că la data eliberării din funcție era în concediu medical, nu este real întrucât din actele aflate la dosar rezultă fără posibilitate de tăgadă, că decizia a fost emisă la 23 februarie 2005, iar acesta (R.I.) a intrat în concediu medical la 24 februarie 2005. De asemenea, corect a apreciat Instanța de Fond că măsura menționată care s-a luat în urma controlului, nu este o măsură disciplinară, ci un act managerial, bazat fiind pe deficiențe majore în munca de conducere; faptul că inițial a obținut calificativul de „foarte bine", în anul 2004 în urma raportului de evaluare, nu este o contradicție cu cele referite în evaluarea corpului de control în anul 2005, întrucât criteriile avute în vedere la această ultimă evaluare au fost diferite față de cele prevăzute în fișa de evaluare anuală.

Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 300/2004, aceste aspecte au fost analizate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 16 mai 2007, când Instanța supremă a respins excepția de nelegalitate privitoare la acest act administrativ și prin urmare Curtea s-a pronunțat prin această decizie doar privitor la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 113/2005 a Curții de Apel Bacău. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de R.I., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva sentinței civile nr. 113 din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.