ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 1767/2005

al Curții de Apel Bacău, reclamantul R.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții M.A.I. și I.G.P.R., anularea Dispoziției nr. S/806 din 23 februarie

2005 prin care a fost eliberat din funcția de conducere de prim adjunct al I.P.J.B.

Acțiunea a fost respinsă ca nefondată

prin sentința civilă nr. 113 din 17 octombrie 2005.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul, invocând și excepția de nelegalitate a

dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 300/2004 emis de M.A.I., referitoare la

eliberarea polițistului din funcția de conducere, respectiv art. 45.

În acest sens, reclamantul R.I.

a învederat că textul susmenționat adaugă prevederilor Legii nr. 360/2002,

privind Statutul polițistului, reglementând eliberarea din funcție ca o

veritabilă sancțiune care, deși neprevăzută de lege, se aplică și produce

consecințe păgubitoare.

Ulterior, reclamantul a

ridicat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (3) din H.G. nr.

50/2005 în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000.

În ședința publică de la 14

septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a sesizat Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea

excepțiilor de nelegalitate invocate, suspendând totodată judecata recursului.

Prin sentința civilă nr. 6

din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte excepția de nelegalitate. Astfel, s-a constatat

nelegalitatea art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 numai în ceea ce privește

eliberarea polițistului din funcția de execuție în urma evaluării unității pe

timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice, precum și a

verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.

Instanța a admis de

asemenea, excepția de nelegalitate a art. 28 alin. (3) din Regulamentul aprobat

prin H.G. nr. 50/2005, devenit art. 35 alin. (3) după republicare, respectiv a art.

27 alin. 3 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că prevederile art. 45 din Ordinul nr. 300/2004

sunt nelegale cu referire la eliberarea din funcția de execuție, fiind contrare

dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 360/2002. Sunt însă legale aceleași

prevederi pentru eliberarea din funcția de conducere întrucât Legea nr. 360/2002

nu reglementează situațiile în care se poate dispune o asemenea măsură, fiind

atributul Ministrului Administrației și Internelor de a lua astfel de decizii.

Referitor la prevederile cuprinse

în hotărârea de guvern invocate drept nelegale pe cale de excepție, Instanța a

reținut că textele în litigiu reglementează o excepție de la publicarea actelor

normative, pe care Legea nr. 24/2000 în executarea căreia au fost emise, nu o

prevede.

Împotriva sentinței au

declarat recurs reclamantul R.I. și pârâții M.A.I. și Guvernul României,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

invocat greșita respingere a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 45

din Ordinul nr. 300/2004, referitoare la funcțiile de conducere, Instanța

ignorând împrejurarea că, neexistând norme speciale de reglementare a situației

polițistului cu funcție de conducere, ordinul Ministrului trebuia să se

raporteze la normele generale, respectiv Legea nr. 188/1999.

În recursul ministerului s-a

criticat soluția de admitere a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 45

din Ordinul nr. 300/2004, în ceea ce privește eliberarea polițistului din

funcția de execuție, prevederi care nu au relevanță în cauză, întrucât normele

cuprinse în textul actului normativ avute în vedere la eliberarea din funcție a

reclamantului au fost tocmai cele privind eliberarea dintr-o funcție de

conducere, iar Instanța a constatat că nu se poate reține nelegalitatea acestor

prevederi.

Recurentul a mai arătat că

Ordinul nr. 300/2004 a fost emis în aplicarea Legii nr. 360/2002, textul art. 22

alin. (7) din acest act normativ, potrivit căruia polițiștii sunt numiți și

eliberați din funcție potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al Ministrului

Administrației și Internelor, nefăcând distincție între eliberarea din funcții

de conducere și cele de execuție.

În recursul declarat de

Guvernul României s-a criticat soluția de admitere a excepției de nelegalitate

a dispozițiilor art. 35 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2005.

Astfel, pe de o parte, s-a arătat

că sentința este greșită, întrucât nu H.G. nr. 50/2005 a produs efecte de

natură a vătăma drepturile legitime ale reclamantului, ci Ordinul nr. 300/2004.

Pe de altă parte, recurentul

a precizat că dispozițiile art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005 sunt în

deplină concordanță cu art. 108 din Constituție, art. 82 din Legea nr. 24/2000

și cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate,

fiind astfel exceptate de la publicarea în M. Of., actele cu caracter normativ

care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și

siguranță națională.

Referitor la constatarea în

subsidiar a nelegalității dispozițiilor art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 555/2001,

Guvernul României a arătat că aceasta este nefondată, fiind vorba de un act

normativ abrogat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că sunt fondate, urmând a

fi admise recursurile declarate de M.A.I. și de Guvernul României și a se

dispune respingerea excepției de nelegalitate.

În același timp, criticile

formulate de reclamantul R.I. sunt neîntemeiate, Curtea urmând a respinge

recursul.

Astfel, Curtea reține că,

potrivit art. 15 din Ordinul nr. 300/2004, eliberarea polițistului din funcția

de conducere ori de execuție în care a fost numit se poate face la propunerea

Corpului de control al Ministrului Administrației și Internelor sau la

propunerea Corpului de control al Inspectoratului general pentru structurile

din subordine, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor

de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa

personalului.

Instanța de Fond a reținut

în mod eronat că dispozițiile susmenționate contravin și adaugă la Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Potrivit art. 69 alin. (1)

din actul normativ susmenționat, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003,

încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod

corespunzător de către persoanele care, în baza art. 15 din lege au competența

de acordare a gradelor profesionale și are loc în situațiile enumerate limitativ

la literele a) – m).

Între noțiunile de eliberare

din funcție și încetare a raporturilor de serviciu, nu există raport de

echivalență, întrucât, potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002,

eliberarea din funcție se face potrivit normelor de competență aprobate, prin

ordin al Ministrului Administrației și Internelor, pe când încetarea

raporturilor de serviciu se dispune conform normelor de competență stabilite

expres prin art. 15 din Statutul polițistului.

Evaluările la care face

trimitere art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, care se referă la ipoteza

verificărilor și evaluărilor realizate de Corpul de control al Ministrului, în

realizarea atribuțiilor ce revin unei astfel de structuri, nu sunt cele

prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 360/2002, care privesc

evaluările anuale ale polițiștilor reglementate de art. 26 din lege.

Așadar, nu se poate face

confuzie între verificările și evaluările realizate de Corpul de control al Ministrului,

ca acțiuni inopinate, care nu cuprind pe toți polițiștii din structura Ministerului

și evaluările realizate în baza art. 26 din Legea nr. 360/2002, care au o

frecvență anuală și se realizează în privința tuturor polițiștilor.

În concluzie, având în

vedere și faptul că art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 nu distinge între

eliberarea din funcție de conducere sau de execuție, reglementarea unei

asemenea măsuri prin art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 nu reprezintă o situație

de încetare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor și nu constituie o

adăugare la cazurile prevăzute expres de art. 69 alin. (1) din lege.

Având în vedere cele expuse

mai sus, Curtea va admite recursul declarat de M.A.I. și, totodată, va respinge

recursul formulat de reclamant și în consecință, va respinge excepția de

nelegalitate invocată ca nefondată.

De menționat că, deși prin

încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție din 14 septembrie 2006 s-a

dispus cercetarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 45 din Ordinul nr.

300/2004, doar pentru măsura eliberării din funcția de conducere, cum de altfel

s-a și invocat, Instanța sesizată s-a pronunțat greșit și asupra celei de-a

doua situații care nu avea legătură cu fondul cauzei.

Curtea va constata că și

recursul declarat de Guvernul României este întemeiat, Instanța de Fond

admițând în mod greșit excepția de nelegalitate a art. 28 alin. (3) din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2005, devenit art. 35 alin. (3),

respectiv a art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

Astfel, dispozițiile

susmenționate sunt în concordanță cu prevederile art. 108 alin. ultim din

Constituție, art. 82 din Legea nr. 24/2000 și cu cele conținute de Legea nr. 182/2002,

fiind astfel exceptate de la publicarea în M. Of. al României actele cu

caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare,

ordine publică și siguranță națională.

Pentru considerentele expuse

mai sus, Curtea, admițând recursul declarat de Guvernul României, va respinge

excepția de nelegalitate referitoare la H.G. nr. 50/2005 și respectiv H.G. nr. 555/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.A.I. și de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 6 din 17

ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamantul R.I.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.