ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5731/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Bacău, la data de 14 aprilie 2005, reclamantul V.C., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, a solicitat: - anularea Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, prin care s-a dispus mutarea sa de la Serviciul Poliției Rutiere, la o altă formațiune din cadrul inspectoratului, măsură dispusă în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministrului, precum și, potrivit precizărilor ulterioare, anularea dispoziției nr. S/100/2005 a Inspectoratului de Poliție al județului Bacău; - să îi fie recunoscut dreptul de agent de poliție rutieră, la formațiunea din care face parte.

În subsidiar, reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului contestat, până la soluționarea pe fond a acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul V.C. a arătat aspectele prezentate în cele ce urmează. În privința primului motiv de recurs, reclamantul a arătat că mutarea sa de la Serviciul de Poliție Rutieră a fost dispusă în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministrului, pentru neobținerea punctajului minim de 22 de puncte prevăzut pentru admiterea la examenul de obținere a permisului de conducere.

Măsura de mutare este considerată de reclamant, nelegală, întrucât, în opinia sa, rezultatele obținute la testul la care a fost supus, nu reflectă în mod corect nivelul său de pregătire profesională în domeniul poliției rutiere și rezultatele obținute în activitatea desfășurată, cu atât mai mult, cu cât deține permis de conducere pentru categoria B, încă din anul 2000. Totodată, reclamantul și-a întemeiat susținerile, pe faptul că schimbarea/mutarea din funcție s-a făcut de către Corpul de control al ministerului, iar nu de către ministru, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar, în cazul respingerii acesteia, au solicitat ca instanța să dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâții au arătat că nici un act normativ nu consfințește dreptul unei persoane de a fi menținută într-o anumită funcție, indiferent de modul cum își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul pregătirii profesionale, precum și faptul că actul contestat, nr. S/34009 din 23 februarie 2005, este raportul cuprinzând rezultatele inspecției Corpului de control, iar nu actul de schimbare din funcție. În aceeași privință, pârâții au arătat că, prin raportare la art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, în speță nu a fost dispusă o sancțiune, ci a fost realizată o evaluare profesională, în urma căreia s-a dispus mutarea din funcție a reclamantului, ca măsură managerială.

Pe fondul cauzei, în întâmpinările respective s-a arătat că în cadrul inspecției efectuate de Corpul de control al ministrului, la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, 10 agenți din cadrul formațiunii de poliție rutieră nu au obținut punctajul minim de 22 puncte, la nici unul dintre cele două teste de verificare la care au fost supuși. S-a apreciat, astfel, că este de neconceput ca un lucrător de la poliția rutieră să nu cunoască reglementările în vigoare în domeniul de activitate, în condițiile în care principala atribuție de serviciu constă tocmai în supravegherea respectării de către participanții la trafic, chiar a reglementărilor respective. Pe cale de consecință, s-a luat hotărârea ca agenții de la poliția rutieră care nu au promovat testul de verificare, să fie mutați la alte formațiuni, considerându-se că necunoașterea reglementărilor respective nu poate oferi garanția îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ce le revin.

În esență, pârâții au arătat că, raportat la dispozițiile art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, mutarea polițistului în interesul serviciului se poate face fără acordul acestuia, iar prin actul atacat s-a dispus modificarea raporturilor de serviciu, prin mutare în interesul serviciului, ceea ce nu constituie nici sancțiune disciplinară și nici încetare a raporturilor de serviciu. La termenul din data de 11 iulie 2005, reprezentantul reclamantului V.C. a invocat excepția nelegalității prevederilor art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, care „încalcă prevederile art. 22 din O.M. nr. 89/2003, având în vedere că luarea măsurii fără temei legal și cu pretenția că nu poate fi cenzurată de instanță, acoperă orice abuz de putere”.

Prin încheierea din 15 iulie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate invocată, reținând, în esență, aspectele expuse în continuare. Art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, emis în aplicarea Legii nr. 360/2002, reglementează eliberarea polițistului din funcția de conducere și eliberarea polițistului din funcția de execuție, ceea ce, în speța dedusă judecății și în raport cu funcția ocupată de reclamant, precum și prin raportare la prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 69-70 din Legea nr. 360/2002, vizează încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, care se dispune de persoanele cărora le revine această competență, potrivit art. 15 din aceeași lege.

Totodată, s-a reținut că legea prevede expres în partea dispozitivă a art. 69 alin. (1), persoanele care pot dispune încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, fără, însă, a statua cine poate propune aceste măsuri. Astfel, instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 45 din ordinul respectiv nu înfrâng dispozițiile Legii nr. 360/2002, reținând că nu poate fi primită interpretarea dată de reclamant, prevederilor, în sensul că schimbarea din funcție înseamnă eliberarea din funcția de execuție, în sensul încetării raporturilor de serviciu. Împotriva încheierii din 15 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs, reclamantul V.C.

Recursul a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4270 din 15 august 2005, fiind casată încheierea atacată și trimisă cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare, în prezența actului supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 25 octombrie 2005, a admis excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, cu următoarea motivare: Întrucât Legea nr. 360/2002 conține reglementări exprese în ceea ce privește eliberarea polițiștilor dintr-o funcție de conducere, iar nu și în privința eliberării dintr-o funcție de execuție, se consideră că prevederile art. 22 alin. (7) din lege se referă la încetarea raporturilor de serviciu, atunci când prevede că „polițiștii sunt numiți și eliberați în/din funcții, potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii”.

Deoarece evaluarea polițiștilor pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice nu se regăsește ca motiv al încetării raporturilor de serviciu, printre cele enumerate de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, instanța de fond a considerat că art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 adaugă textului legii, un alt motiv de încetare a raportului de serviciu. În același sens, s-a reținut că evaluarea reglementată prin art. 45 din ordin nu este corespunzătoare celei prevăzute la art. 69 lit. h) din lege, care vizează situația încetării raporturilor de serviciu, în cazul acordării calificativului nesatisfăcător, de două ori. În concluzie, s-a reținut că prevederile art. 45 din ordinul în cauză sunt contrare art. 69 din Legea nr. 360/2002, în privința eliberării din funcția de execuție, în urma evaluării polițiștilor pe timpul inspecțiilor și al controalelor de fond și tematice.

Împotriva încheierii 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, au declarat recurs, Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și Ministerul Administrației și Internelor. Prin motivele de recurs, se susține, în esență, că art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor este legal, întrucât eliberarea din funcție nu echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu, iar mutarea din funcție, în speță redistribuirea agentului de poliție, nu se poate dispune decât după eliberarea din funcție. În recursul său, Ministerul Administrației și Internelor a subliniat faptul că instanța de fond a făcut confuzie între încetarea raporturilor de serviciu și eliberarea din funcție, care nu este enumerată de art. 69 din Legea nr. 360/2002, printre cauzele de încetare a raporturilor de serviciu.

Totodată, recurentul-pârât a mai arătat că, în cazul polițiștilor, eliberarea din funcție reprezintă un act administrativ prin care polițistul este eliberat din funcția pe care o deține și urmează să fie încadrat într-o altă funcție, prin modificarea raporturilor de serviciu (mutare, detașare, delegare etc.) sau punerea la dispoziție în condițiile art. 22 alin. (8) și art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002. Din analiza lucrărilor dosarului, în raport cu reglementările incidente în cauză, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamantul V.C. a fost eliberat din funcția de execuție deținută în cadrul formațiunii de poliție rutieră, în baza propunerii de redistribuire formulate prin „Raportul privind rezultatele inspecției desfășurate la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău”, întocmit de Corpul de control al ministrului administrației și internelor.

Propunerile de la pct. IV.4.7. din raportul respectiv privesc redistribuirea la alte formațiuni operative, a agenților de poliție care nu au obținut punctajul minim de 22 de puncte la testul pentru obținerea permisului de conducere. La pct. VII.7.1 din același raport a fost propusă eliberarea din funcție a intimatului-reclamant, în baza art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, p olițiștii sunt numiți și eliberați în/din funcții potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii, iar p otrivit art. 45 din ordinul sus-menționat, „Eliberarea polițistului din funcția de execuție se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice”. În speță, urmează a se analiza dacă eliberarea din funcție în condițiile art. 45 din ordinul în cauză, echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu, reglementată de Legea nr. 360/2002, dacă evaluarea prevăzută de același articol al ordinului corespunde situației de încetare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 69 lit. h) din lege și dacă eliberarea din funcție a reclamantului a fost dispusă în vederea încetării raporturilor de serviciu.

În ceea ce privește noțiunile de eliberare din funcție și încetare a raporturilor de serviciu, Curtea constată că între acestea nu există raport de echivalență. Pe de o parte, în conformitate cu art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, eliberarea din funcție se face potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, pe când încetarea raporturilor de serviciu se dispune potrivit normelor de competență stabilite expres prin art. 15 din lege. Acest regim juridic, diferit în privința reglementării competenței de dispunere a celor două măsuri, denotă rațiunile avute în vedere de legiuitor, în sensul că, față de încetarea raporturilor de serviciu, eliberarea din funcție reprezintă o măsură ce produce efecte mai puțin grave pentru polițist.

În virtutea acestor rațiuni, prin art. 22 alin. (7) din lege, a fost delegat ministrului administrației și internelor, dreptul de a stabili, prin ordin - act cu forță juridică inferioară legii, competența de dispunere a măsurii de eliberare din funcție.

În această privință urmează a fi primită critica Ministerului Administrației și Internelor, potrivit căreia art. 22 alin. (7) din lege nu distinge între eliberarea din funcții de conducere sau de execuție, astfel că instanța de fond, în mod greșit, a realizat o astfel de interpretare, cu încălcarea principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus . Eliberarea din funcția de execuție prevăzută de art. 45 din ordin nu reprezintă o situație de încetare a raporturilor de serviciu și nu constituie o adăugare la cazurile de încetare a raporturilor de serviciu reglementate de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, acest fapt rezultând chiar din economia reglementării ordinului, care folosește diferențiat cele două noțiuni.

Un exemplu elocvent în acest sens, îl reprezintă dispozițiile art. 120 alin. (1) și (2) din ordin, din care rezultă cu claritate faptul că eliberarea din funcție se face în vederea numirii, rațiune invocată, în mod corect, și de către recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor. Astfel, urmează a fi primit argumentul recurentului-pârât, potrivit căruia, în cazul polițiștilor, eliberarea din funcție reprezintă un act administrativ prin care polițistul este eliberat din funcția pe care o deține și urmează să fie încadrat într-o altă funcție, prin modificarea raporturilor de serviciu. Un argument în acest sens îl reprezintă chiar mențiunile din raport, referitoare la eliberarea din funcție și redistribuirea agenților de poliție, ceea ce nu poate conduce la concluzia că, în speță, ar fi vorba de încetarea raporturilor de serviciu.

În privința celui de-al treilea aspect analizat, se constată că evaluările la care face trimitere art. 45 din ordin, nu sunt cele prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege. Art. 45 din ordin se referă la ipoteza verificărilor și evaluărilor realizate de Corpul de control al ministrului, în realizarea atribuțiilor ce revin unei astfel de structuri, iar evaluarea avută în vedere de art. 69 alin. (1) lit. h), din lege se referă la evaluările anuale ale polițiștilor prevăzute de art. 26 din lege. Se reține că nu se poate face confuzie între verificările și evaluările realizate de Corpul de control al ministrului, ca acțiuni inopinate și care, în mod evident, nu cuprind întregul efectiv de polițiști din structura ministerului, și evaluările realizate în baza art. 26 din lege, care au o cadență anuală și se realizează în privința tuturor polițiștilor.

În concluzie, se reține că dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, nu contravin și nu adaugă la prevederile Legii nr. 360/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva încheierii din data de 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1996/2005 Modifică sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, al ministrului administrației și internelor, invocată de V.C. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.