ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5730/2005

HOTĂRÂRE
29.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5730/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Bacău, la data de

14 aprilie 2005, reclamantul A.C., în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, a

solicitat:

- anularea Ordinului ministrului

administrației și internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, prin care s-a

dispus mutarea sa de la Serviciul Poliției Rutiere, la o altă formațiune din

cadrul inspectoratului, măsură dispusă în urma controlului efectuat de Corpul

de control al ministrului, precum și, potrivit precizărilor ulterioare,

anularea dispoziției nr. S/100/2005 a Inspectoratului de Poliție al județului

Bacău;

- să îi fie recunoscut dreptul de

agent de poliție rutieră, la formațiunea din care face parte.

În subsidiar, reclamantul a

solicitat suspendarea executării ordinului contestat, până la soluționarea pe

fond a acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de desfășurarea procesului.

În susținerea cererii de chemare în

judecată, reclamantul A.C. a arătat aspectele prezentate în cele ce urmează.

În privința primului motiv de

recurs, reclamantul a arătat că mutarea sa de la Serviciul de Poliție Rutieră a

fost dispusă în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministrului,

pentru neobținerea punctajului minim de 22 de puncte prevăzut pentru admiterea

la examenul de obținere a permisului de conducere.

Măsura de mutare este considerată de

reclamant, nelegală, întrucât, în opinia sa, rezultatele obținute la testul la

care a fost supus, nu reflectă în mod corect nivelul său de pregătire

profesională în domeniul poliției rutiere și rezultatele obținute în

activitatea desfășurată, cu atât mai mult, cu cât deține permis de conducere

pentru categoriile B și C, încă din anul 1990. Totodată, reclamantul și-a

întemeiat susținerile pe faptul că schimbarea/mutarea din funcție s-a făcut de

către Corpul de control al ministerului, iar nu de către ministru, fiind,

astfel, încălcate prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului.

Prin întâmpinările depuse la dosar,

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Bacău au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar, în cazul

respingerii acesteia, au solicitat ca instanța să dispună respingerea acțiunii,

ca neîntemeiată.

În susținerea excepției

inadmisibilității acțiunii, pârâți au arătat că nici un act normativ nu

consfințește dreptul unei persoane de a fi menținută într-o anumită funcție,

indiferent de modul cum își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul

pregătirii profesionale, precum și faptul că actul contestat, nr. S/34009 din

23 februarie 2005, este raportul cuprinzând rezultatele inspecției Corpului de

control, iar nu actul de schimbare din funcție. În aceeași privință, pârâții au

arătat că, prin raportare la art. 45 din Ordinul ministrului administrației și

internelor nr. 300/2004, în speță nu a fost dispusă o sancțiune, ci a fost

realizată o evaluare profesională, în urma căreia s-a dispus mutarea din funcție

a reclamantului, ca măsură managerială.

Pe fondul cauzei, în întâmpinările

respective s-a arătat că în cadrul inspecției efectuate de Corpul de control al

ministrului, la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, 10 agenți din

cadrul formațiunii de poliție rutieră nu au obținut punctajul minim de 22

puncte, la nici unul dintre cele două teste de verificare la care au fost

supuși. S-a apreciat, astfel, că este de neconceput ca un lucrător de la

poliția rutieră să nu cunoască reglementările în vigoare în domeniul de

activitate, în condițiile în care principala atribuție de serviciu constă

tocmai în supravegherea respectării de către participanții la trafic, chiar a

reglementărilor respective. Pe cale de consecință, s-a luat hotărârea ca

agenții de la poliția rutieră care nu au promovat testul de verificare, să fie

mutați la alte formațiuni, considerându-se că necunoașterea reglementărilor

respective nu poate oferi garanția îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor

de serviciu ce le revin.

În esență, pârâții au arătat că,

raportat la dispozițiile art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002, cu modificările

și completările ulterioare, mutarea polițistului în interesul serviciului se

poate face fără acordul acestuia, iar prin actul atacat s-a dispus modificarea raporturilor

de serviciu, prin mutare în interesul serviciului, ceea ce nu constituie nici

sancțiune disciplinară și nici încetare a raporturilor de serviciu.

La termenul din data de 11 iulie

2005, reprezentantul reclamantului A.C. a invocat excepția nelegalității

prevederilor art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, care „încalcă prevederile art. 22 din O.M. nr. 89/2003, având în

vedere că luarea măsurii fără temei legal și cu pretenția că nu poate fi

cenzurată de instanță, acoperă orice abuz de putere”.

Prin încheierea din 15 iulie 2005,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins excepția de nelegalitate invocată, reținând, în esență, aspectele

expuse în continuare.

Art. 45 din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 300/2004, emis în aplicarea Legii nr.

360/2002, reglementează eliberarea polițistului din funcția de conducere și

eliberarea polițistului din funcția de execuție, ceea ce, în speța dedusă

judecății și în raport cu funcția ocupată de reclamant, precum și prin

raportare la prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 69-70 din Legea nr.

360/2002, vizează încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, care se

dispune de persoanele cărora le revine această competență potrivit art. 15 din

aceeași lege.

Totodată, s-a reținut că legea

prevede expres în partea dispozitivă a art. 69 alin. (1), persoanele care pot

dispune încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, fără, însă, a

statua cine poate propune aceste măsuri.

Astfel, instanța de fond a apreciat

că dispozițiile art. 45 din ordinul respectiv nu înfrâng dispozițiile Legii nr.

360/2002, reținând că nu poate fi primită interpretarea dată de reclamant,

prevederilor, în sensul că schimbarea din funcție înseamnă eliberarea din

funcția de execuție, în sensul încetării raporturilor de serviciu.

Împotriva încheierii din 15 iulie

2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

a declarat recurs, reclamantul A.C. Recursul a fost admis de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 4270 din 15 august 2005, fiind casată încheierea atacată și trimisă cauza,

aceleiași instanțe, spre rejudecare, în prezența actului supus controlului de

legalitate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de

Apel Bacău, prin încheierea din 25 octombrie 2005, a admis excepția de

nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, cu următoarea motivare:

Întrucât Legea nr. 360/2002 conține

reglementări exprese în ceea ce privește eliberarea polițiștilor dintr-o

funcție de conducere, iar nu și în privința eliberării dintr-o funcție de

execuție, se consideră că prevederile art. 22 alin. (7) din lege se referă la

încetarea raporturilor de serviciu, atunci când prevede că „polițiștii sunt

numiți și eliberați în/din funcții, potrivit normelor de competență aprobate

prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii”.

Deoarece evaluarea polițiștilor pe

timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice nu se regăsește ca motiv

al încetării raporturilor de serviciu, printre cele enumerate de art. 69 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002, instanța de fond a considerat că art. 45 din

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 adaugă textului

legii, un alt motiv de încetare a raportului de serviciu. În același sens, s-a

reținut că evaluarea reglementată prin art. 45 din ordin, nu este

corespunzătoare celei prevăzute la art. 69 lit. h) din lege, care vizează

situația încetării raporturilor de serviciu în cazul acordării calificativului

nesatisfăcător, de două ori.

În concluzie, s-a reținut că

prevederile art. 45 din ordinul în cauză sunt contrare art. 69 din Legea nr.

360/2002, în privința eliberării din funcția de execuție, în urma evaluării

polițiștilor pe timpul inspecțiilor și al controalelor de fond și tematice.

Împotriva încheierii din 25

octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, au declarat recurs,

Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și Ministerul Administrației și

Internelor.

Prin motivele de recurs, se susține,

în esență, că art. 45 din ordinul ministrului administrației și internelor este

legal, întrucât eliberarea din funcție nu echivalează cu încetarea raporturilor

de serviciu, iar mutarea din funcție, în speță redistribuirea agentului de

poliție, nu se poate dispune decât după eliberarea din funcție.

În recursul său, Ministerul

Administrației și Internelor a subliniat faptul că instanța de fond a făcut

confuzie între încetarea raporturilor de serviciu și eliberarea din funcție,

care nu este enumerată de art. 69 din Legea nr. 360/2002, printre cauzele de

încetare a raporturilor de serviciu. Totodată, recurentul-pârât a mai arătat că

în cazul polițiștilor, eliberarea din funcție reprezintă un act administrativ

prin care polițistul este eliberat din funcția pe care o deține și urmează să

fie încadrat într-o altă funcție, prin modificarea raporturilor de serviciu

(mutare, detașare, delegare etc.) sau punerea la dispoziție în condițiile art.

22 alin. (8) și art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.

Din analiza lucrărilor dosarului, în

raport cu reglementările incidente în cauză, se constată că recursurile sunt

fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul A.C. a fost eliberat din

funcția de execuție deținută în cadrul formațiunii de poliție rutieră, în baza

propunerii de redistribuire formulate prin „Raportul privind rezultatele

inspecției desfășurate la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău”, întocmit

de Corpul de control al ministrului administrației și internelor. Propunerile

de la pct. IV.4.7. din raportul respectiv privesc redistribuirea la alte

formațiuni operative a agenților de poliție care nu au obținut punctajul minim

de 22 de puncte la testul pentru obținerea permisului de conducere. La pct.

VII.7.1 din același raport a fost propusă eliberarea din funcție a

intimatului-reclamant, în baza art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, cu

modificările și completările ulterioare, și ale art. 45 din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management

resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea

nr. 360/2002, p

olițiștii sunt numiți și eliberați

în/din funcții, potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al

ministrului administrației și internelor, în condițiile legii, iar p

otrivit

art. 45 din ordinul sus-menționat, „Eliberarea polițistului din funcția de

execuție se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, în

urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și

tematice”.

În speță, urmează a se analiza dacă

eliberarea din funcție în condițiile art. 45 din ordinul în cauză, echivalează

cu încetarea raporturilor de serviciu reglementată de Legea nr. 360/2002, dacă

evaluarea prevăzută de același articol al ordinului corespunde situației de

încetare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 69 lit. h) din lege și

dacă eliberarea din funcție a reclamantului a fost dispusă în vederea încetării

raporturilor de serviciu.

În ceea ce privește noțiunile de

eliberare din funcție și încetare a raporturilor de serviciu, Curtea constată că

între acestea nu există raport de echivalență. Pe de o parte, în conformitate

cu art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, eliberarea din funcție se face

potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului

administrației și internelor, pe când încetarea raporturilor de serviciu se

dispune potrivit normelor de competență stabilite expres prin art. 15 din lege.

Acest regim juridic, diferit în privința reglementării competenței de dispunere

a celor două măsuri, denotă rațiunile avute în vedere de legiuitor, în sensul

că, față de încetarea raporturilor de serviciu, eliberarea din funcție

reprezintă o măsură ce produce efecte mai puțin grave pentru polițist. În

virtutea acestor rațiuni, prin art. 22 alin. (7) din lege, a fost delegat

ministrului administrației și internelor, dreptul de a stabili, prin ordin -

act cu forță juridică inferioară legii, competența de dispunere a măsurii de

eliberare din funcție. În această privință urmează a fi primită critica

Ministerului Administrației și Internelor potrivit căreia art. 22 alin. (7) din

lege nu distinge între eliberarea din funcții de conducere sau de execuție,

astfel că instanța de fond, în mod greșit, a realizat o astfel de interpretare,

cu încălcarea principiului de drept

ubi lex non distinguit, nec nos

distinguere debemus

.

Eliberarea din funcția de execuție

prevăzută de art. 45 din ordin nu reprezintă o situație de încetare a

raporturilor de serviciu și nu constituie o adăugare la cazurile de încetare a

raporturilor de serviciu reglementate de art. 69 alin. (1) din Legea nr.

360/2002, acest fapt rezultând chiar din economia reglementării ordinului, care

folosește diferențiat cele două noțiuni. Un exemplu elocvent în acest sens, îl

reprezintă dispozițiile art. 120 alin. (1) și (2) din ordin, din care rezultă

cu claritate faptul că eliberarea din funcție se face în vederea numirii,

rațiune invocată, în mod corect, și de către recurentul-pârât Ministerul

Administrației și Internelor. Astfel, urmează a fi primit argumentul

recurentului-pârât, potrivit căruia, în cazul polițiștilor, eliberarea din

funcție reprezintă un act administrativ prin care polițistul este eliberat din

funcția pe care o deține și urmează să fie încadrat într-o altă funcție, prin

modificarea raporturilor de serviciu. Un argument în acest sens îl reprezintă

chiar mențiunile din raport, referitoare la eliberarea din funcție și

redistribuirea agenților de poliție, ceea ce nu poate conduce la concluzia că,

în speță, ar fi vorba de încetarea raporturilor de serviciu.

În privința celui de-al treilea

aspect analizat, se constată că evaluările la care face trimitere art. 45 din

ordin, nu sunt cele prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege. Art. 45

din ordin se referă la ipoteza verificărilor și evaluărilor realizate de Corpul

de control al ministrului, în realizarea atribuțiilor ce revin unei astfel de

structuri, iar evaluarea avută în vedere de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege,

se referă la evaluările anuale ale polițiștilor prevăzute de art. 26 din lege.

Se reține că nu se poate face confuzie între verificările și evaluările

realizate de Corpul de control al ministrului, ca acțiuni inopinate și care, în

mod evident, nu cuprind întregul efectiv de polițiști din structura

ministerului, și evaluările realizate în baza art. 26 din lege, care au o

cadență anuală și se realizează în privința tuturor polițiștilor.

În concluzie, se reține că

dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului

Administrației și Internelor, nu contravin și nu adaugă la prevederile Legii

nr. 360/2002.

Admite recursurile declarate de

Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și de Ministerul Administrației și

Internelor împotriva încheierii din data de 25 octombrie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în

dosarul nr. 1995/2005.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 al

ministrului administrației și internelor, invocată de A.C.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-29
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5731/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Bacău, la data de 14 aprilie 2005, reclamantul V.C., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelo
ÎCCJ 2005-08-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4270/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1995/2005, reclamantul A.C., în contradictor
ÎCCJ 2005-08-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1997/2005, reclamantul S.N., în contradictor
ÎCCJ 2005-08-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1992/2005, reclamantul A.F., în contradictor
ÎCCJ 2005-08-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1996/2005, reclamantul V.C., în contradictor
Sursă