ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5730/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5730/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Bacău, la data de
14 aprilie 2005, reclamantul A.C., în contradictoriu cu Ministerul
Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, a
solicitat:
- anularea Ordinului ministrului
administrației și internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, prin care s-a
dispus mutarea sa de la Serviciul Poliției Rutiere, la o altă formațiune din
cadrul inspectoratului, măsură dispusă în urma controlului efectuat de Corpul
de control al ministrului, precum și, potrivit precizărilor ulterioare,
anularea dispoziției nr. S/100/2005 a Inspectoratului de Poliție al județului
Bacău;
- să îi fie recunoscut dreptul de
agent de poliție rutieră, la formațiunea din care face parte.
În subsidiar, reclamantul a
solicitat suspendarea executării ordinului contestat, până la soluționarea pe
fond a acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
ocazionate de desfășurarea procesului.
În susținerea cererii de chemare în
judecată, reclamantul A.C. a arătat aspectele prezentate în cele ce urmează.
În privința primului motiv de
recurs, reclamantul a arătat că mutarea sa de la Serviciul de Poliție Rutieră a
fost dispusă în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministrului,
pentru neobținerea punctajului minim de 22 de puncte prevăzut pentru admiterea
la examenul de obținere a permisului de conducere.
Măsura de mutare este considerată de
reclamant, nelegală, întrucât, în opinia sa, rezultatele obținute la testul la
care a fost supus, nu reflectă în mod corect nivelul său de pregătire
profesională în domeniul poliției rutiere și rezultatele obținute în
activitatea desfășurată, cu atât mai mult, cu cât deține permis de conducere
pentru categoriile B și C, încă din anul 1990. Totodată, reclamantul și-a
întemeiat susținerile pe faptul că schimbarea/mutarea din funcție s-a făcut de
către Corpul de control al ministerului, iar nu de către ministru, fiind,
astfel, încălcate prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul polițistului.
Prin întâmpinările depuse la dosar,
pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al
județului Bacău au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar, în cazul
respingerii acesteia, au solicitat ca instanța să dispună respingerea acțiunii,
ca neîntemeiată.
În susținerea excepției
inadmisibilității acțiunii, pârâți au arătat că nici un act normativ nu
consfințește dreptul unei persoane de a fi menținută într-o anumită funcție,
indiferent de modul cum își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul
pregătirii profesionale, precum și faptul că actul contestat, nr. S/34009 din
23 februarie 2005, este raportul cuprinzând rezultatele inspecției Corpului de
control, iar nu actul de schimbare din funcție. În aceeași privință, pârâții au
arătat că, prin raportare la art. 45 din Ordinul ministrului administrației și
internelor nr. 300/2004, în speță nu a fost dispusă o sancțiune, ci a fost
realizată o evaluare profesională, în urma căreia s-a dispus mutarea din funcție
a reclamantului, ca măsură managerială.
Pe fondul cauzei, în întâmpinările
respective s-a arătat că în cadrul inspecției efectuate de Corpul de control al
ministrului, la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, 10 agenți din
cadrul formațiunii de poliție rutieră nu au obținut punctajul minim de 22
puncte, la nici unul dintre cele două teste de verificare la care au fost
supuși. S-a apreciat, astfel, că este de neconceput ca un lucrător de la
poliția rutieră să nu cunoască reglementările în vigoare în domeniul de
activitate, în condițiile în care principala atribuție de serviciu constă
tocmai în supravegherea respectării de către participanții la trafic, chiar a
reglementărilor respective. Pe cale de consecință, s-a luat hotărârea ca
agenții de la poliția rutieră care nu au promovat testul de verificare, să fie
mutați la alte formațiuni, considerându-se că necunoașterea reglementărilor
respective nu poate oferi garanția îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor
de serviciu ce le revin.
În esență, pârâții au arătat că,
raportat la dispozițiile art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002, cu modificările
și completările ulterioare, mutarea polițistului în interesul serviciului se
poate face fără acordul acestuia, iar prin actul atacat s-a dispus modificarea raporturilor
de serviciu, prin mutare în interesul serviciului, ceea ce nu constituie nici
sancțiune disciplinară și nici încetare a raporturilor de serviciu.
La termenul din data de 11 iulie
2005, reprezentantul reclamantului A.C. a invocat excepția nelegalității
prevederilor art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004, care „încalcă prevederile art. 22 din O.M. nr. 89/2003, având în
vedere că luarea măsurii fără temei legal și cu pretenția că nu poate fi
cenzurată de instanță, acoperă orice abuz de putere”.
Prin încheierea din 15 iulie 2005,
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a
respins excepția de nelegalitate invocată, reținând, în esență, aspectele
expuse în continuare.
Art. 45 din Ordinul ministrului
administrației și internelor nr. 300/2004, emis în aplicarea Legii nr.
360/2002, reglementează eliberarea polițistului din funcția de conducere și
eliberarea polițistului din funcția de execuție, ceea ce, în speța dedusă
judecății și în raport cu funcția ocupată de reclamant, precum și prin
raportare la prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 69-70 din Legea nr.
360/2002, vizează încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, care se
dispune de persoanele cărora le revine această competență potrivit art. 15 din
aceeași lege.
Totodată, s-a reținut că legea
prevede expres în partea dispozitivă a art. 69 alin. (1), persoanele care pot
dispune încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, fără, însă, a
statua cine poate propune aceste măsuri.
Astfel, instanța de fond a apreciat
că dispozițiile art. 45 din ordinul respectiv nu înfrâng dispozițiile Legii nr.
360/2002, reținând că nu poate fi primită interpretarea dată de reclamant,
prevederilor, în sensul că schimbarea din funcție înseamnă eliberarea din
funcția de execuție, în sensul încetării raporturilor de serviciu.
Împotriva încheierii din 15 iulie
2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,
a declarat recurs, reclamantul A.C. Recursul a fost admis de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia
nr. 4270 din 15 august 2005, fiind casată încheierea atacată și trimisă cauza,
aceleiași instanțe, spre rejudecare, în prezența actului supus controlului de
legalitate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de
Apel Bacău, prin încheierea din 25 octombrie 2005, a admis excepția de
nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004, cu următoarea motivare:
Întrucât Legea nr. 360/2002 conține
reglementări exprese în ceea ce privește eliberarea polițiștilor dintr-o
funcție de conducere, iar nu și în privința eliberării dintr-o funcție de
execuție, se consideră că prevederile art. 22 alin. (7) din lege se referă la
încetarea raporturilor de serviciu, atunci când prevede că „polițiștii sunt
numiți și eliberați în/din funcții, potrivit normelor de competență aprobate
prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii”.
Deoarece evaluarea polițiștilor pe
timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice nu se regăsește ca motiv
al încetării raporturilor de serviciu, printre cele enumerate de art. 69 alin.
(1) din Legea nr. 360/2002, instanța de fond a considerat că art. 45 din
Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 adaugă textului
legii, un alt motiv de încetare a raportului de serviciu. În același sens, s-a
reținut că evaluarea reglementată prin art. 45 din ordin, nu este
corespunzătoare celei prevăzute la art. 69 lit. h) din lege, care vizează
situația încetării raporturilor de serviciu în cazul acordării calificativului
nesatisfăcător, de două ori.
În concluzie, s-a reținut că
prevederile art. 45 din ordinul în cauză sunt contrare art. 69 din Legea nr.
360/2002, în privința eliberării din funcția de execuție, în urma evaluării
polițiștilor pe timpul inspecțiilor și al controalelor de fond și tematice.
Împotriva încheierii din 25
octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, au declarat recurs,
Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și Ministerul Administrației și
Internelor.
Prin motivele de recurs, se susține,
în esență, că art. 45 din ordinul ministrului administrației și internelor este
legal, întrucât eliberarea din funcție nu echivalează cu încetarea raporturilor
de serviciu, iar mutarea din funcție, în speță redistribuirea agentului de
poliție, nu se poate dispune decât după eliberarea din funcție.
În recursul său, Ministerul
Administrației și Internelor a subliniat faptul că instanța de fond a făcut
confuzie între încetarea raporturilor de serviciu și eliberarea din funcție,
care nu este enumerată de art. 69 din Legea nr. 360/2002, printre cauzele de
încetare a raporturilor de serviciu. Totodată, recurentul-pârât a mai arătat că
în cazul polițiștilor, eliberarea din funcție reprezintă un act administrativ
prin care polițistul este eliberat din funcția pe care o deține și urmează să
fie încadrat într-o altă funcție, prin modificarea raporturilor de serviciu
(mutare, detașare, delegare etc.) sau punerea la dispoziție în condițiile art.
22 alin. (8) și art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Din analiza lucrărilor dosarului, în
raport cu reglementările incidente în cauză, se constată că recursurile sunt
fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul A.C. a fost eliberat din
funcția de execuție deținută în cadrul formațiunii de poliție rutieră, în baza
propunerii de redistribuire formulate prin „Raportul privind rezultatele
inspecției desfășurate la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău”, întocmit
de Corpul de control al ministrului administrației și internelor. Propunerile
de la pct. IV.4.7. din raportul respectiv privesc redistribuirea la alte
formațiuni operative a agenților de poliție care nu au obținut punctajul minim
de 22 de puncte la testul pentru obținerea permisului de conducere. La pct.
VII.7.1 din același raport a fost propusă eliberarea din funcție a
intimatului-reclamant, în baza art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, cu
modificările și completările ulterioare, și ale art. 45 din Ordinul ministrului
administrației și internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management
resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea
nr. 360/2002, p
olițiștii sunt numiți și eliberați
în/din funcții, potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al
ministrului administrației și internelor, în condițiile legii, iar p
otrivit
art. 45 din ordinul sus-menționat, „Eliberarea polițistului din funcția de
execuție se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, în
urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și
tematice”.
În speță, urmează a se analiza dacă
eliberarea din funcție în condițiile art. 45 din ordinul în cauză, echivalează
cu încetarea raporturilor de serviciu reglementată de Legea nr. 360/2002, dacă
evaluarea prevăzută de același articol al ordinului corespunde situației de
încetare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 69 lit. h) din lege și
dacă eliberarea din funcție a reclamantului a fost dispusă în vederea încetării
raporturilor de serviciu.
În ceea ce privește noțiunile de
eliberare din funcție și încetare a raporturilor de serviciu, Curtea constată că
între acestea nu există raport de echivalență. Pe de o parte, în conformitate
cu art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, eliberarea din funcție se face
potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului
administrației și internelor, pe când încetarea raporturilor de serviciu se
dispune potrivit normelor de competență stabilite expres prin art. 15 din lege.
Acest regim juridic, diferit în privința reglementării competenței de dispunere
a celor două măsuri, denotă rațiunile avute în vedere de legiuitor, în sensul
că, față de încetarea raporturilor de serviciu, eliberarea din funcție
reprezintă o măsură ce produce efecte mai puțin grave pentru polițist. În
virtutea acestor rațiuni, prin art. 22 alin. (7) din lege, a fost delegat
ministrului administrației și internelor, dreptul de a stabili, prin ordin -
act cu forță juridică inferioară legii, competența de dispunere a măsurii de
eliberare din funcție. În această privință urmează a fi primită critica
Ministerului Administrației și Internelor potrivit căreia art. 22 alin. (7) din
lege nu distinge între eliberarea din funcții de conducere sau de execuție,
astfel că instanța de fond, în mod greșit, a realizat o astfel de interpretare,
cu încălcarea principiului de drept
ubi lex non distinguit, nec nos
distinguere debemus
.
Eliberarea din funcția de execuție
prevăzută de art. 45 din ordin nu reprezintă o situație de încetare a
raporturilor de serviciu și nu constituie o adăugare la cazurile de încetare a
raporturilor de serviciu reglementate de art. 69 alin. (1) din Legea nr.
360/2002, acest fapt rezultând chiar din economia reglementării ordinului, care
folosește diferențiat cele două noțiuni. Un exemplu elocvent în acest sens, îl
reprezintă dispozițiile art. 120 alin. (1) și (2) din ordin, din care rezultă
cu claritate faptul că eliberarea din funcție se face în vederea numirii,
rațiune invocată, în mod corect, și de către recurentul-pârât Ministerul
Administrației și Internelor. Astfel, urmează a fi primit argumentul
recurentului-pârât, potrivit căruia, în cazul polițiștilor, eliberarea din
funcție reprezintă un act administrativ prin care polițistul este eliberat din
funcția pe care o deține și urmează să fie încadrat într-o altă funcție, prin
modificarea raporturilor de serviciu. Un argument în acest sens îl reprezintă
chiar mențiunile din raport, referitoare la eliberarea din funcție și
redistribuirea agenților de poliție, ceea ce nu poate conduce la concluzia că,
în speță, ar fi vorba de încetarea raporturilor de serviciu.
În privința celui de-al treilea
aspect analizat, se constată că evaluările la care face trimitere art. 45 din
ordin, nu sunt cele prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege. Art. 45
din ordin se referă la ipoteza verificărilor și evaluărilor realizate de Corpul
de control al ministrului, în realizarea atribuțiilor ce revin unei astfel de
structuri, iar evaluarea avută în vedere de art. 69 alin. (1) lit. h) din lege,
se referă la evaluările anuale ale polițiștilor prevăzute de art. 26 din lege.
Se reține că nu se poate face confuzie între verificările și evaluările
realizate de Corpul de control al ministrului, ca acțiuni inopinate și care, în
mod evident, nu cuprind întregul efectiv de polițiști din structura
ministerului, și evaluările realizate în baza art. 26 din lege, care au o
cadență anuală și se realizează în privința tuturor polițiștilor.
În concluzie, se reține că
dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului
Administrației și Internelor, nu contravin și nu adaugă la prevederile Legii
nr. 360/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și de Ministerul Administrației și
Internelor împotriva încheierii din data de 25 octombrie 2005, pronunțată de
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în
dosarul nr. 1995/2005.
Modifică sentința atacată, în sensul
că respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 al
ministrului administrației și internelor, invocată de A.C.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 noiembrie 2005.