ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1999/2005,

reclamantul Ț.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, a solicitat anularea

măsurii de mutare de la Serviciul Poliției Rutiere, la o altă formațiune de

poliție, dispusă prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S.

34009 din 23 februarie 2005, suspendarea acestui act administrativ până la

soluționarea în fond a litigiului, precum și recunoașterea dreptului său de

agent de poliție rutieră în cadrul formațiunii de care aparține.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în urma unui control efectuat de Corpul de control al

Ministerului Administrației și Internelor, s-a dispus mutarea sa de la Serviciul Poliției Rutiere, la o altă formațiune de poliție, întrucât, la testarea cu

chestionarul pentru obținerea permisului de conducere auto, nu reușise să

obțină minimum de 22 de puncte. A mai arătat reclamantul, că în lipsa unei

verificări de ansamblu a activității sale profesionale și a rezultatelor

obținute de-a lungul carierei, măsura contestată a fost luată cu încălcarea

dispozițiilor art. 22 pct. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, arătându-se că

reclamantul nu invocă un drept recunoscut de lege și că măsura a cărei anulare

se cere, nu are caracter de sancțiune, ci reprezintă o măsură managerială

dispusă conform art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300 din 21 iunie 2004.

Ulterior, la termenul din 11

iulie 2005, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și raportat la Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, reclamantul,

prin apărător, a invocat excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, arătând că

acest act administrativ nu poate crea norme de sine stătătoare, iar Legea nr. 360/2002

prevede expres motivele pentru care poate fi sancționat un polițist; a mai

arătat, de asemenea, că, fiind emis de o altă structură, decât cea care a

efectuat controlul, actul prin care s-a dispus măsura atacată, este nul absolut.

Prin încheierea din 15 iulie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 1999/2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate a art. 45 din

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004,

reținând că nimic din prevederile art. 45 din ordinul sus menționat nu înfrânge

dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în aplicarea

căreia a fost emis. Totodată, instanța de fond a suspendat judecarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri,

susținând că este nelegală, a declarat recurs, reclamantul Ț.V., reiterând

motivele invocate în fața instanței de fond.

Examinând cauza, precum și

încheierea atacată, în raport cu motivele invocate de recurent, cu actele dosarului

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Din

studiul actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că printre acestea nu

se regăsește actul

administrativ ce face obiectul excepției de nelegalitate, în speță Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004; de

asemenea, în cuprinsul nici uneia din încheierile pronunțate în dosar, inclusiv

cea atacată prin prezentul recurs, nu se găsesc referiri la o eventuală punere

la dispoziția instanței a actului administrativ în discuție, în vederea

studierii acestuia.

Or,

în lipsa chiar a actului administrativ ce face obiectul excepției de

nelegalitate, nu era posibilă o analiză a legalității prevederilor acestuia,

cum, de altfel, nu este posibilă nici exercitarea controlului judiciar al

soluției pronunțate de instanța de fond, motiv pentru care

urmează să fie admis

recursul, casată încheierea atacată și, în temeiul art. 313 și a art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Rejudecarea excepției de

nelegalitate, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, se va realiza în

prezența actului supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 4

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul Ț.V. împotriva încheierii din 15 iulie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în

dosarul nr. 1999/2005.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 august 2005.