ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 14 aprilie 2005, reclamantul D.M., în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție

Județean Bacău, a solicitat anularea măsurii de mutare a sa de la Serviciul Poliției Rutiere la o altă formație din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean

Bacău, dispusă prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/34009

din 23 februarie 2005, recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră

la formațiunea din care face parte, suspendarea executării actului nr. S/34009

din 23 februarie 2005, până la soluționarea cauzei pe fond și anularea

dispoziției nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, așa cum și-a completat acțiunea în data de 6 iunie 2005.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în urma unui control efectuat în perioada 24 ianuarie

2005 - 4 februarie 2005, de Corpul de Control al Ministerului Administrației și

Internelor, prin Ordinul S/34009 din 23 februarie 2005, s-a dispus schimbarea

sa din funcția de agent de poliție rutieră și mutarea la o altă formațiune din

cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, pentru că la testarea

constând în completarea chestionarului pentru obținerea permisului de conducere,

nu a realizat punctaj de admitere (22 puncte).

Reclamantul a mai arătat că

măsura a fost abuzivă, netemeinică și nelegală, pe de o parte, pentru că a fost

dispusă cu încălcarea prevederilor art. 22 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, care

impun numirea și eliberarea din funcție a polițiștilor în condițiile legii și,

pe de altă parte, pentru că nu s-a ținut seama de nivelul sau de pregătirea

profesională și de calitatea activității desfășurate în cadrul Serviciului

Poliției Rutiere, pentru care a primit calificativele „bun” și „foarte bun” la

evaluările anuale. La termenul din 6 iunie 2005, reclamantul și-a completat

acțiunea, solicitând și anularea dispoziției nr. S/100/2005 a Inspectoratului

de Poliție al județului Bacău.

Ulterior, la termenul din 11

iulie 2005, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 45 din

Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, în temeiul art.

4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și raportat la Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Prin decizia nr. 4269 din 15

august 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, încheierea de ședință din data de 15 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins

excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul 300 din 12 iunie 2004, a fost casată și trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. S-a reținut de Înalta

Curte că, în lipsa actului administrativ ce face obiectul excepției de

nelegalitate, nu era posibilă o analiză a legalității prevederilor acestuia,

cum, de altfel, nu este posibilă nici exercitarea controlului judiciar al

soluției pronunțate de instanța de fond.

Prin încheierea din data de

25 octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis excepția de nelegalitate a art.

45 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie

2004, în ceea ce privește eliberarea din funcția de execuție.

Prin decizia nr. 5689 din 25

noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Inspectoratul de

Poliție al județului Bacău și Ministerul Administrației și Internelor împotriva

încheierii de ședință din 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 46/2006

din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.M., astfel cum a

fost completată, a anulat măsura mutării reclamantului de la Serviciul de Poliție Rutieră - Drumuri Naționale și Europene, la Secția 1 - Poliția municipiului Bacău, dispusă în baza raportului nr. S/34009 din 11

februarie 2005 al Corpului de Control din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, prin dispoziția nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău și în consecință, a anulat această

dispoziție în ceea ce îl privește pe reclamant. Totodată, a constatat că

cererea de suspendare a executării actului nr. S/34009/2005 a rămas fără

obiect.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin actele atacate, pârâții au

procedat la luarea unei măsuri de redistribuire, prin combinarea nepermisă a

unor dispoziții legale distincte, iar argumentarea dispoziției de mutare, prin

prisma interesului de serviciu, nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte,

din raportul întocmit rezultă că activitatea de circulație rutieră, se

desfășoară cu un număr de 13 funcții vacante, iar, pe de altă parte,

reclamanții au obținut calificativul „foarte bun” la ultimele evaluări

realizate.

Sentința menționată a fost

atacată cu recurs, în termenul legal, de către ambii pârâți, care au solicitat

casarea ei și respingerea acțiunilor reclamanților, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a arătat că susținerea instanței

de fond, potrivit căreia argumentarea dispoziției de mutare nu poate consta în

faptul că „este necesar ca activitatea de circulație rutieră trebuie să fie

realizată numai de agenții bine și foarte bine pregătiți”, nu este fundamentată,

deoarece nepromovarea chestionarului în două etape la interval de câteva zile

poate fi apreciată ca o lipsă de interes și superficialitate, în condițiile în

care programul de pregătire continuă impune perfecționarea și aprofundarea

cunoștințelor profesionale la un nivel superior celui necesar pentru obținerea

permisului de conducere.

Recurentul-pârât a mai

arătat că instanța de fond a reținut greșit că evaluarea intimatului-reclamant

trebuia făcută cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 360/2002,

întrucât nu se poate face o confuzie între verificările și evaluările realizate

de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, prin acțiuni

inopinate și evaluările realizate anual în temeiul prevederilor legale

menționate.

Pe de altă parte,

recurentul-pârât a arătat că potrivit art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, în forma în vigoare la data emiterii

dispoziției, modificarea raporturilor de serviciu poate avea loc prin mutarea

într-o altă unitate aflată în aceeași localitate sau în altă localitate decât

cea de domiciliu, delegare, detașare sau transfer, mutarea efectuându-se fie în

interesul serviciului, fie la cerere.

Interpretând cronologic

conținutul art. 46 din Legea nr. 360/2002, așa cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 89/2003, recurentul-pârât a arătat că legiuitorul a renunțat la vechea

reglementare, care impunea ca mutarea în interesul serviciului să aibă loc

numai cu acordul polițistului mutat.

Referindu-se la natura

măsurii dispuse în privința intimatului-reclamant, recurentul-pârât a arătat că

prin actul atacat au fost modificate raporturile de serviciu prin mutarea

polițiștilor la o altă unitate, nefiind vorba despre o încetare a acestor

raporturi, iar mutarea în interesul serviciului a fost justificată prin slaba

pregătire profesională a intimatului-reclamant în domeniul rutier.

Reclamantul-pârât

Inspectoratul de Poliție Județean Bacău a criticat sentința, pentru

netemeinicie și nelegalitate, arătând că reclamantul nu poate invoca

recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră din cadrul formațiunii

din care făcea parte, întrucât specificul muncii de poliție presupune o

pregătire profesională complexă, care să creeze posibilitatea ca agenții de

poliție rutieră să lucreze în orice altă formațiune, în funcție de nevoile

instituției. În temeiul art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, polițiștii pot

fi mutați într-o altă unitate din aceeași localitate sau în altă localitate,

ori schimbați din funcție în cadrul aceleiași unități, la cerere sau în

interesul serviciului.

Recurentul-pârât a mai

arătat că intimatului-reclamant nu i-a fost vătămat niciun drept recunoscut de

lege, nu i-au fost modificate raporturile de serviciu și nu a fost prejudiciat

în niciun fel, dar ca urmare a constatărilor Corpului de Control, cu privire la

slaba lui pregătire profesională, s-a impus mutarea de la Serviciul Poliției Rutiere, unde este prevăzută o activitate specifică, la compartimentul de

ordine publică, unde se desfășoară o activitate cu caracter general.

Totodată, recurentul-pârât a

arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit toate aceste

considerente, care conduc la concluzia inadmisibilității acțiunii formulate de

reclamant.

Niciun act normativ, a mai

precizat recurentul-pârât, nu consfințește dreptul unei persoane de a fi

păstrată într-o anumită funcție sau pe un anumit nivel ierarhic, indiferent de

modul în care își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul său de

pregătire profesională.

În ceea ce privește

interesul instituției în cauza de față, recurentul-pârât a arătat că acesta a

fost determinat de slaba pregătire a polițistului, constatată de Corpul de

Control al Ministerului Administrației și Internelor, care a urmărit prestarea

unui serviciu polițienesc de calitate pentru participanți la traficul rutier.

Examinând cauza, în raport

cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de înscrisurile dosarului și de prevederile legale

incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Măsura de redistribuire a

intimatului-reclamant de la Serviciul Poliției Rutiere, la altă formațiune din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, a fost dispusă prin

raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005 al Corpului de Control al

Ministerului Administrației și Internelor, în baza căruia a fost emisă

dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău nr. S/100 din

4 aprilie 2005.

Motivul măsurii dispuse a

constat în slaba pregătire profesională care a rezultat în urma testării

efectuate în timpul inspecției desfășurate în perioada 24 ianuarie - 4

februarie 2005, având ca obiectiv verificarea și evaluarea legalității,

calității și finalității serviciului polițienesc la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și structurile componente; inspecția a fost

efectuată de o comisie constituită din inspectori ai Corpului de Control al

ministrului și specialiști din direcțiile centrale ale Ministerului

Administrației și Internelor și din Inspectoratul General al Poliției Române.

Din înscrisurile depuse la

dosarele de fond rezultă că intimatul-reclamant, polițist în cadrul Serviciului

de Poliție Rutieră, având de completat chestionare privind regulile de

circulație, nu a reușit să întrunească punctajul minim necesar pentru obținerea

unui permis de conducere nici la testarea din data de 28 ianuarie 2005, nici la

retestarea care a avut loc în data de 1 februarie 2005.

Această împrejurare este de

natură să justifice susținerea recurenților-pârâți, în sensul că mutarea intimatului-reclamant

la altă formațiune, care nu impunea o specializare în domeniul rutier, a avut

loc în scopul desfășurării optime a activității Inspectoratului de Poliție al județului

Bacău, astfel încât constituie o mutare în interesul serviciului, conform art. 46

lit. a) din Legea nr. 360/2002 și nu necesită acordul celui mutat.

Chiar dacă în raportul nr. S/34009

din 11 februarie 2005 se vorbește despre o redistribuire, iar în dispoziția nr.

S/100 din 4 aprilie 2005, despre mutarea la alte formațiuni operative, natura

măsurii dispuse în privința intimatului-reclamant este cea a unei modificări a

raporturilor de serviciu prin mutarea în interesul serviciului, pentru buna

gestionare a resurselor umane, cu luarea în considerare atât a nevoilor

autorității publice și a specificului activității, cât și a aptitudinilor

individuale și pregătirii profesionale a polițiștilor, care sunt funcționari

publici cu statut special conform art. 1 și urm. din Legea nr. 360/2002.

Având o astfel de natură

juridică, măsura atacată în cauză se încadrează în dispozițiile art. 46 lit. a)

din Legea nr. 360/2002 și art. 112 din Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 300/2004, prevederi legale indicate, de altfel, în preambulul

dispoziției nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a Inspectoratului de Poliție al județului Bacău.

Înalta Curte constată, de

asemenea, că nu poate fi reținut, ca motiv de nelegalitate a măsurii,

considerentul privind „combinarea nepermisă a unor dispoziții distincte”,

menționat de instanța de fond, pentru că art. 45 din Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 300/2004, deși face referire la eliberarea

polițistului din funcția de conducere sau de execuție, nu poate fi interpretat

numai literal, scos din context.

În acest sens, este de

menționat că art. 45 face parte din Secțiunea a 4-a „Modalități de selecționare

în funcții de conducere, precum și în alte funcții” stabilite prin Ghidul

carierei personalului”, a Capitolului IV - „Selecționarea personalului” din Ordinul

nr. 300/2004 și nu vizează încetarea raporturilor de serviciu, reglementată

distinct în Cap. VIII al ordinului menționat.

Pe de altă parte, Înalta

Curte constată că în lipsa unei vătămări produse intimatului-reclamant într-un

drept sau într-un interes legitim, nu poate fi reținută o exercitare abuzivă a

dreptului de apreciere al autorității publice, constând în pretinsa neluare în

considerare a evaluărilor anuale efectuate potrivit art. 26 din Legea nr. 360/2002.

Ținând seama de toate aceste

considerente de fapt și de drept, constatând că instanța de fond a reținut

greșit nelegalitatea măsurilor administrative atacate, Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea,

ca nefondată, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

și art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Bacău și Ministerul Administrației

și Internelor, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios,

împotriva sentinței civile nr. 46/2006 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2006.