ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 14 aprilie 2005, reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, a solicitat anularea măsurii de mutare a sa de la Serviciul Poliției Rutiere la o altă formație din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, dispusă prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră la formațiunea din care face parte, suspendarea executării actului nr. S/34009 din 23 februarie 2005, până la soluționarea cauzei pe fond și anularea dispoziției nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, așa cum și-a completat acțiunea în data de 6 iunie 2005. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma unui control efectuat în perioada 24 ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, prin Ordinul S/34009 din 23 februarie 2005, s-a dispus schimbarea sa din funcția de agent de poliție rutieră și mutarea la o altă formațiune din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bacău,

pentru că la testarea constând în completarea chestionarului pentru obținerea permisului de conducere, nu a realizat punctaj de admitere (22 puncte). Reclamantul a mai arătat că măsura a fost abuzivă, netemeinică și nelegală, pe de o parte, pentru că a fost dispusă cu încălcarea prevederilor art. 22 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, care impun numirea și eliberarea din funcție a polițiștilor în condițiile legii și, pe de altă parte, pentru că nu s-a ținut seama de nivelul sau de pregătirea profesională și de calitatea activității desfășurate în cadrul Serviciului Poliției Rutiere, pentru care a primit calificativele „bun” și „foarte bun” la evaluările anuale. La termenul din 6 iunie 2005, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând și anularea dispoziției nr. S/100/2005 a Inspectoratului de Poliție al județului Bacău.

Ulterior, la termenul din 11 iulie 2005, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și raportat la Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Prin decizia nr. 4269 din 15 august 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, încheierea de ședință din data de 15 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul 300 din 12 iunie 2004, a fost casată și trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

S-a reținut de Înalta Curte că, în lipsa actului administrativ ce face obiectul excepției de nelegalitate, nu era posibilă o analiză a legalității prevederilor acestuia, cum, de altfel, nu este posibilă nici exercitarea controlului judiciar al soluției pronunțate de instanța de fond. Prin încheierea din data de 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, în ceea ce privește eliberarea din funcția de execuție. Prin decizia nr. 5689 din 25 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și Ministerul Administrației și Internelor împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 46/2006 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.M., astfel cum a fost completată, a anulat măsura mutării reclamantului de la Serviciul de Poliție Rutieră - Drumuri Naționale și Europene, la Secția 1 - Poliția municipiului Bacău, dispusă în baza raportului nr. S/34009 din 11 februarie 2005 al Corpului de Control din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin dispoziția nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău și în consecință, a anulat această dispoziție în ceea ce îl privește pe reclamant. Totodată, a constatat că cererea de suspendare a executării actului nr. S/34009/2005 a rămas fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin actele atacate, pârâții au procedat la luarea unei măsuri de redistribuire, prin combinarea nepermisă a unor dispoziții legale distincte, iar argumentarea dispoziției de mutare, prin prisma interesului de serviciu, nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, din raportul întocmit rezultă că activitatea de circulație rutieră, se desfășoară cu un număr de 13 funcții vacante, iar, pe de altă parte, reclamanții au obținut calificativul „foarte bun” la ultimele evaluări realizate. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către ambii pârâți, care au solicitat casarea ei și respingerea acțiunilor reclamanților, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a arătat că susținerea instanței de fond, potrivit căreia argumentarea dispoziției de mutare nu poate consta în faptul că „este necesar ca activitatea de circulație rutieră trebuie să fie realizată numai de agenții bine și foarte bine pregătiți”, nu este fundamentată, deoarece nepromovarea chestionarului în două etape la interval de câteva zile poate fi apreciată ca o lipsă de interes și superficialitate, în condițiile în care programul de pregătire continuă impune perfecționarea și aprofundarea cunoștințelor profesionale la un nivel superior celui necesar pentru obținerea permisului de conducere.

Recurentul-pârât a mai arătat că instanța de fond a reținut greșit că evaluarea intimatului-reclamant trebuia făcută cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 360/2002, întrucât nu se poate face o confuzie între verificările și evaluările realizate de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, prin acțiuni inopinate și evaluările realizate anual în temeiul prevederilor legale menționate. Pe de altă parte, recurentul-pârât a arătat că potrivit art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției, modificarea raporturilor de serviciu poate avea loc prin mutarea într-o altă unitate aflată în aceeași localitate sau în altă localitate decât cea de domiciliu, delegare, detașare sau transfer, mutarea efectuându-se fie în interesul serviciului, fie la cerere.

Interpretând cronologic conținutul art. 46 din Legea nr. 360/2002, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003, recurentul-pârât a arătat că legiuitorul a renunțat la vechea reglementare, care impunea ca mutarea în interesul serviciului să aibă loc numai cu acordul polițistului mutat. Referindu-se la natura măsurii dispuse în privința intimatului-reclamant, recurentul-pârât a arătat că prin actul atacat au fost modificate raporturile de serviciu prin mutarea polițiștilor la o altă unitate, nefiind vorba despre o încetare a acestor raporturi, iar mutarea în interesul serviciului a fost justificată prin slaba pregătire profesională a intimatului-reclamant în domeniul rutier.

Reclamantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bacău a criticat sentința, pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că reclamantul nu poate invoca recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră din cadrul formațiunii din care făcea parte, întrucât specificul muncii de poliție presupune o pregătire profesională complexă, care să creeze posibilitatea ca agenții de poliție rutieră să lucreze în orice altă formațiune, în funcție de nevoile instituției. În temeiul art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, polițiștii pot fi mutați într-o altă unitate din aceeași localitate sau în altă localitate, ori schimbați din funcție în cadrul aceleiași unități, la cerere sau în interesul serviciului.

Recurentul-pârât a mai arătat că intimatului-reclamant nu i-a fost vătămat niciun drept recunoscut de lege, nu i-au fost modificate raporturile de serviciu și nu a fost prejudiciat în niciun fel, dar ca urmare a constatărilor Corpului de Control, cu privire la slaba lui pregătire profesională, s-a impus mutarea de la Serviciul Poliției Rutiere, unde este prevăzută o activitate specifică, la compartimentul de ordine publică, unde se desfășoară o activitate cu caracter general. Totodată, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit toate aceste considerente, care conduc la concluzia inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant. Niciun act normativ, a mai precizat recurentul-pârât, nu consfințește dreptul unei persoane de a fi păstrată într-o anumită funcție sau pe un anumit nivel ierarhic, indiferent de modul în care își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul său de pregătire profesională.

În ceea ce privește interesul instituției în cauza de față, recurentul-pârât a arătat că acesta a fost determinat de slaba pregătire a polițistului, constatată de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, care a urmărit prestarea unui serviciu polițienesc de calitate pentru participanți la traficul rutier. Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de înscrisurile dosarului și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Măsura de redistribuire a intimatului-reclamant de la Serviciul Poliției Rutiere, la altă formațiune din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, a fost dispusă prin raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005 al Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor, în baza căruia a fost emisă dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău nr. S/100 din 4 aprilie 2005. Motivul măsurii dispuse a constat în slaba pregătire profesională care a rezultat în urma testării efectuate în timpul inspecției desfășurate în perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, având ca obiectiv verificarea și evaluarea legalității, calității și finalității serviciului polițienesc la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău și structurile componente; inspecția a fost efectuată de o comisie constituită din inspectori ai Corpului de Control al ministrului și specialiști din direcțiile centrale ale Ministerului Administrației și Internelor și din Inspectoratul General al Poliției Române.

Din înscrisurile depuse la dosarele de fond rezultă că intimatul-reclamant, polițist în cadrul Serviciului de Poliție Rutieră, având de completat chestionare privind regulile de circulație, nu a reușit să întrunească punctajul minim necesar pentru obținerea unui permis de conducere nici la testarea din data de 28 ianuarie 2005, nici la retestarea care a avut loc în data de 1 februarie 2005. Această împrejurare este de natură să justifice susținerea recurenților-pârâți, în sensul că mutarea intimatului-reclamant la altă formațiune, care nu impunea o specializare în domeniul rutier, a avut loc în scopul desfășurării optime a activității Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, astfel încât constituie o mutare în interesul serviciului, conform art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 și nu necesită acordul celui mutat.

Chiar dacă în raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005 se vorbește despre o redistribuire, iar în dispoziția nr. S/100 din 4 aprilie 2005, despre mutarea la alte formațiuni operative, natura măsurii dispuse în privința intimatului-reclamant este cea a unei modificări a raporturilor de serviciu prin mutarea în interesul serviciului, pentru buna gestionare a resurselor umane, cu luarea în considerare atât a nevoilor autorității publice și a specificului activității, cât și a aptitudinilor individuale și pregătirii profesionale a polițiștilor, care sunt funcționari publici cu statut special conform art. 1 și urm. din Legea nr. 360/2002.

Având o astfel de natură juridică, măsura atacată în cauză se încadrează în dispozițiile art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 și art. 112 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, prevederi legale indicate, de altfel, în preambulul dispoziției nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a Inspectoratului de Poliție al județului Bacău. Înalta Curte constată, de asemenea, că nu poate fi reținut, ca motiv de nelegalitate a măsurii, considerentul privind „combinarea nepermisă a unor dispoziții distincte”, menționat de instanța de fond, pentru că art. 45 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, deși face referire la eliberarea polițistului din funcția de conducere sau de execuție, nu poate fi interpretat numai literal, scos din context.

În acest sens, este de menționat că art. 45 face parte din Secțiunea a 4-a „Modalități de selecționare în funcții de conducere, precum și în alte funcții” stabilite prin Ghidul carierei personalului”, a Capitolului IV - „Selecționarea personalului” din Ordinul nr. 300/2004 și nu vizează încetarea raporturilor de serviciu, reglementată distinct în Cap. VIII al ordinului menționat. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în lipsa unei vătămări produse intimatului-reclamant într-un drept sau într-un interes legitim, nu poate fi reținută o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorității publice, constând în pretinsa neluare în considerare a evaluărilor anuale efectuate potrivit art. 26 din Legea nr. 360/2002.

Ținând seama de toate aceste considerente de fapt și de drept, constatând că instanța de fond a reținut greșit nelegalitatea măsurilor administrative atacate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea, ca nefondată, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 și art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Bacău și Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, împotriva sentinței civile nr. 46/2006 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D.M., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2006.