ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3157/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. 1995/2005, reclamantul A.F. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, solicitând anularea măsurii de mutare a sa dispusă prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră la formațiunea din care face parte și suspendarea executării actului atacat, până la soluționarea actului în fond. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus schimbarea sa din funcția de agent de poliție rutieră și mutarea la o altă formațiune, pe motiv că nu a obținut punctajul necesar la testarea cu chestionarul pentru obținerea permisului de conducere.

Reclamantul a mai precizat că în opinia sa, măsura dispusă este abuzivă, netemeinică și nelegală, întrucât retestarea pentru care a fost convocat, nu a avut loc, iar pe parcursul activității sale nu a fost sancționat disciplinar, primind calificative, precum „bun” și „foarte bun”la evaluările de sfârșit de an. Prin sentința civilă nr. 43/2006 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată, dispunând anularea măsurii de mutare a reclamantului precum și a dispoziției nr. S/100 din 4 aprilie 2005 șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, în ceea ce îl privește pe reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin actele atacate, pârâții au procedat la luarea unei măsuri de redistribuire, prin combinarea nepermisă a unor dispoziții legale distincte, iar argumentarea dispoziției de mutare, prin prisma interesului de serviciu, nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, din raportul întocmit rezultă că activitatea de circulație rutieră se desfășoară cu un număr de 13 funcții vacante, iar pe de altă parte, reclamantul a obținut calificativul „foarte bun” la ultimule evaluări realizate. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, ambii pârâți. Recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău și-a fundamentat în drept calea de atac prin indicarea generică a prevederilor art. 299-304 C. proc.

civ. Motivele de recurs vizează modul în care prima instanță a soluționat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în condițiile în care raporturile de muncă ale intimatului-reclamant cu recurentul nu s-au schimbat în nici un fel și acesta nu a suferit nici un prejudiciu. Mai mult, urmare a măsurii dispuse, a beneficiat de o creștere a coeficientului de ierarhizare de la 1,30, la 1,95, așa cum rezultă din dispoziția nr. S/100/2005. Recurentul critică hotărârea și pe fond, susținând că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 27 și art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată prin O.G.

nr. 89/2003, precum și ale art. 4 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 325/2002 și art. 112 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, texte din care rezultă că polițiștii pot fi mutați într-o altă unitate aflată în aceeași localitate sau în altă localitate, ori schimbați din funcție în cadrul aceleiași unități, la cerere sau în interesul serviciului. Nici un act normativ, susține recurentul, nu consfințește dreptul unei persoane de a fi păstrată într-o anumită funcție sau pe un anumit nivel ierarhic, indiferent de modul cum își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul de pregătire profesională al acesteia. La rândul său, recurentul Ministerul Administrației și Internelor, în recursul declarat, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 1 , susține că la mutarea polițistului în interesul serviciului, nu se mai cere acordul acestuia.

Actul atacat, care modifică raporturile de serviciu, în sensul mutării polițistului în altă unitate, nu reprezintă o sancțiune disciplinară și cu atât mai puțin, relevă acest recurent, nu duce la încetarea raporturilor de serviciu, cu consecința eliberării din funcția publică deținută. Intimatul-reclamant A.F. nu a formulat întâmpinări la recursurile declarate. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor cuprinse în motivele de recurs, dar și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, Inspectoratul de Poliție Județean Bacău a fost verificat și evaluat profesional de către o comisie din cadrul Corpului de Control al ministrului administrației și internelor, ocazie cu care s-au constatat mai multe disfuncționalități.

Printre compartimentele vizate de control s-a numărat și Serviciul de Poliție Rutieră, unde intimatul-reclamant își desfășura activitatea ca agent șef adjunct de poliție rutieră. Rezultatele controlului menționat au fost sintetizate în raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005. S-a reținut că la testarea profesională a tuturor agenților de poliție rutieră s-a constatat o pregătire superficială a acestora, numai 56,8% fiind declarați admiși la prima testare. După retestare, 10 agenți, între care și intimatul-reclamant, nu au reușit să obțină punctajul minim de 22 de puncte la chestionarele de circulație, (la testarea din 28 ianuarie 2005, intimatul a obținut 19 puncte, iar la cea din 1 februarie 2005, 21) aceștia fiind redistribuiți, conform raportului, la alte formațiuni operative de pe raza județului.

Ulterior, prin dispoziția nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a șefului Inspectoratului de Poliție Bacău, intimatul-reclamant a fost mutat și numit în funcția de agent II (și conducător auto), la Secția 2 - Poliția municipiului Bacău, poziția 634 din statul de organizare. Examinând excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, curtea de apel a reținut corect în considerentele sentinței atacate, că prin actul administrativ atacat, reclamantului i s-a schimbat felul muncii, iar o astfel de modificare a raportului de serviciu nu poate fi exceptată de la controlul instanței de contencios administrativ, neexistând temei legal pentru o astfel de exceptare (art. 5 din Legea nr. 554/2004).

Motivul de recurs al recurentului Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, referitor la modul de soluționare a acestei excepții, nu poate fi primit, fiind combătut implicit chiar de către celălalt recurent, Ministerul Administrației și Internelor, care arată în expunerea recursului său că actul atacat a modificat raporturile de serviciu ale polițistului A.F., temeiul luării măsurii, constituindu-l art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. De altfel, din modul cum se motivează excepția, aceasta vizează mai degrabă interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii, recurentul considerând că creșterea coeficientului de ierarhizare, în sine, constituie un argument dirimant în aprecierea lipsei oricărei vătămări, deși salariul este numai unul din elementele raportului de serviciu.

Cât privește celelalte critici cuprinse în motivele de recurs, prin care ambii recurenți invocă nelegalitatea soluției pronunțate de către instanța de fond, prin prisma interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale ce vizează instituția mutării polițistului într-o altă unitate, în interesul serviciului, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, polițistul poate fi mutat într-o altă unitate, aflată în aceeași localitate, decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau la cerere. Acest text se regăsește la Cap. III: „Drepturile, îndatoririle și restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți ale polițistului”, neconstituind o sancțiune disciplinară.

Aceasta este și concluzia instanței de fond, care reține, însă, că „redistribuirea” la care se face referire în raport sau „mutarea” la care se face referire în dispoziție, s-a hotărât nelegal, prin combinarea nepermisă a unor dispoziții distincte ce vizează eliberarea din funcție și mutarea într-o altă unitate, în interesul serviciului. De fapt, în preambulul dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, sunt indicate în primul alineat temeiurile de drept ale mutării polițiștilor declarați „respinși” în urma testării profesionale de către subcomisia de inspecție, între altele, fiind indicate art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 și art. 45 și 112 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004.

Prin alineatul al doilea se explică faptul că persoanele vizate „se mută și se numesc în funcții”, fiind evident faptul că eliberarea din funcția de execuție este doar o etapă tehnică prealabilă, necesară pentru a se putea realiza numirea în noua funcție ce va fi îndeplinită în unitatea unde au fost mutate în interesul serviciului. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mutarea intimatului într-o altă unitate, în aceeași localitate (municipiul Bacău), în interesul serviciului, este legală. Art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, în forma în vigoare la data luării măsurii, permitea mutarea în interesul serviciului și fără acordul polițistului.

Cât privește oportunitatea mutării, Înalta Curte apreciază că simplul fapt al existenței unui număr de 13 funcții de agent vacante nu constituie un argument suficient, întrucât recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău nu poate fi obligat să păstreze în funcție un agent de poliție rutieră care nu a dovedit că posedă măcar cunoștințele minime necesare obținerii unui permis de conducere. Nici faptul că la evaluarea pe anul 2004 a obținut calificativul „foarte bun”, nu constituie un impediment în luarea măsurii, întrucât, pe de o parte, agentul trebuie să-și perfecționeze continuu pregătirea profesională, iar pe de altă parte, chiar și această evaluare relevă indicatori de evaluare mai mici (3) la 4 din cei 8 indicatori specifici.

În fine, va fi înlăturat și considerentul primei instanțe, referitor la împrejurarea că nu s-a verificat modul în care polițistul corespunde cu noua funcție, întrucât în speță mutarea s-a făcut de la serviciul poliției rutiere, unde se desfășoară o activitate specifică, la compartimentul de ordine publică, unde este prevăzută o activitate cu caracter general. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, se va casa sentința atacată și rejudecând cauza pe fond, se va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Bacău și Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, împotriva sentinței civile nr. 43/2006 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A.F., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2006.