ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1997/2005, la Curtea de Apel Bacău, numitul S.N. a solicitat anularea măsurii

de mutare a sa de la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de

Poliție al județului Bacău, la o altă formație din același inspectorat, măsură

dispusă prin Ordinul nr. S/34009 din 23 februarie 2005, emis de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, ca urmare a controlului Corpului de

control al ministrului.

La termenul din 11 iulie 2005,

contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. 300/2004, art. 45, în temeiul căruia s-a emis

apoi ordinul atacat, prin acțiunea în contencios administrativ.

Prin încheierea din 15 iulie 2005,

instanța a respins excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004.

Prin decizia nr. 4266 din 15 august 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 2662/2005, a fost admis

recursul contestatorului, a fost casată încheierea atacată și s-a trimis cauza,

aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Prin încheierea din 25 octombrie 2005, a Curții de Apel Bacău, a fost admisă excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul

Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, în ceea ce privește

eliberarea din funcția de execuție, reținându-se că:

- Ordinul nr. 300/2004 a fost emis

în baza Legii nr. 360/200, privind Statutul polițistului, astfel încât

legalitatea lui urmează a fi examinat în raport cu dispozițiile acestei legi;

- Potrivit art. 22 alin. (7) din

Legea nr. 360/2002, polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție conform

normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și

internelor, în condițiile legii.

- În ceea ce privește eliberarea

dintr-o funcție de conducere, legea conține reglementări exprese, dar pentru

eliberarea dintr-o funcție de execuție nu există prevederi, astfel încât se

consideră că este vorba de o încetare a raporturilor de serviciu.

- Încetarea raporturilor de serviciu

este reglementată de Cap. V al Legii nr. 360/2002, iar cauzele de încetare sunt

expres prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. a) - m).

- Art. 45 din Ordinul nr. 300/2004

prevede că eliberarea polițistului din funcția de conducere în care a fost

numit și din funcția de execuție, se poate face la propunerea Corpului de

control al ministrului, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor,

controalelor de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de

sesizări la adresa personalului.

- Evaluarea pe timpul inspecțiilor

și controalelor, prevăzută de art. 45 din ordin, nu se regăsește, ca motiv

legal de încetare a raporturilor de serviciu, între cauzele enumerate de art.

69 din lege.

- Evaluarea reglementată de art. 45

din ordin nu poate fi reținută ca fiind corespunzătoare motivului de încetare a

raporturilor prevăzut de lit. h) a art. 69 din lege, deoarece condiția din

acest text are în vedere obținerea calificativului lui „nesatisfăcător” de două

ori în urma unei evaluări efectuate în condițiile art. 26 din lege.

- Textul art. 45 din ordin adaugă la

lege, prevăzând un alt motiv de încetare a raporturilor de serviciu, decât cele

prevăzute expres de art. 69 din lege.

Împotriva acestei încheieri au

formulat în termen recursurile de față, Inspectoratul de Poliție al județului

Bacău și Ministerul Administrației și Internelor, cererile fiind legal scutite

de plata taxei de timbru.

În recursul său, Inspectoratul de

Poliție al județului Bacău arată că instanța a nesocotit dispozițiile art. 22

alin. (2) din Legea nr. 360/2002, aplicând doar art. 22 alin. (7), iar potrivit

alin. (2), funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de

conducere, iar Ordinul nr. 300/2004, secțiunea IV, conține norme privind

modalitățile de selecție a personalului în funcții de conducere, precum și alte

funcții stabilite prin „Ghidul carierei personalului”, astfel încât sintagma

„și în alte funcții” include funcțiile de execuție;

- că art. 45 din ordin prevede că eliberarea din

funcția de execuție se poate face și la propunerea Corpului de control al ministrului

(…), în urma evaluării unității, astfel încât art. 45 este în conformitate cu

Legea nr. 360/2002.

În recursul formulat, Ministerul

Administrației și Internelor arată:

- că eliberarea polițistului din funcția de execuție

se poate face la propunerea Corpului de control al ministrului, iar conform

art. 46 și 47 din lege, modificarea raporturilor de serviciu are loc prin:

mutare într-o altă unitate, aflată în aceeași localitate sau în alta decât cea

de domiciliu, delegare, detașare, transfer;

- mutarea poate avea loc în

interesul serviciului sau la cerere, renunțându-se de către legiuitor la vechea

reglementare în care mutarea în interesul serviciului putea avea loc numai cu

acordul celui mutat;

- acordul polițistului mutat nu mai

este necesar pentru mutarea în interesul serviciului, oportunitatea acestei

măsuri fiind la aprecierea șefilor ierarhici cărora li s-au acordat competențe;

- instanța de fond a făcut o

confuzie cu privire la conținutul măsurii dispuse față de contestator, întrucât

lui nu i-au încetat raporturile de serviciu, ci a fost doar mutat de la o

formațiune de poliție rutieră, la alta, de siguranță publică;

- eliberarea din funcție se face în

scopul mutării, neputând fi mutați pe altă funcție, fără a fi eliberați din cea

deținută anterior, în caz contrar ajungându-se la un cumul de funcții în două

unități diferite, lucru imposibil.

Recursurile se fondează, încheierea

urmând a fi casată pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar excepția de nelegalitate, respinsă, pentru următoarele considerente:

polițistul ca fiind funcționar public civil cu statut special, al cărui exercițiu

profesional implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.

Potrivit art. 22 alin. (2) din lege,

funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere.

Nu există în lege dispoziții speciale privind

eliberarea din funcție a polițistului, pentru nici una dintre categoriile

menționate la art. 22 alin. (2).

Dar în Cap. II al legii:

„Selecționarea, pregătirea, acordarea gradelor profesionale și încadrarea

polițiștilor în categorii și grade profesionale”, în care se include și art. 22

sus-menționat - dispozițiile art. 27 prevăd că selecționarea, pregătirea,

obținerea gradelor profesionale și evoluția profesională a polițiștilor se

stabilesc, în condițiile acestei legi, prin Ghidul carierei polițistului

”

.

Cauzele de întrerupere și încetare a raporturilor de

serviciu ale polițistului fac obiectul altui capitol, Cap. V, care include și

art. 69 privitor la cauzele de încetare a raporturilor de serviciu.

360/2002, reglementează și el în capitole distincte: selecționarea personalului

- Cap. IV, modificarea raporturilor de serviciu - Cap. VII și încetarea

raporturilor de serviciu - Cap VIII.

Art. 45, a cărui nelegalitate a fost invocată de către contestator, este inclus în Cap. IV în Secțiunea 4:

„Modalități de selecționare în funcții de conducere, precum și în alte funcții

stabilite prin Ghidul carierei personalului”; așadar, prin titlul și conținutul

ei, această secțiune trimite expres la Cap. II din lege și la art. 27 inclus în acesta, și nicidecum la dispozițiile art. 69 din lege, inclus în Cap. V al

acesteia și având ca obiect „Întreruperea și încetarea raporturilor de

serviciu”. Iar art. 124 alin. (1) din această secțiune, prevede: „Încetarea

raporturilor de serviciu are loc în condițiile legii”. Trimiterea este

implicită la art. 69 al legii care prevede cauzele de încetare a raporturilor

de serviciu enumerate limitativ de text.

Așadar, intenția explicită a emitentului ordinului a

fost ca prin art. 45 să reglementeze procedura eliberării din funcție, fie ea

de conducere ori de execuție, ca modalitate distinctă de selecționare a

polițiștilor, iar nu ca una dintre cauzele de încetare a raporturilor de

serviciu și ca etapă posibilă în evoluția lor profesională.

Ca urmare, sub aspect formal, se

constată că invocarea excepției pentru art. 45 din ordin, raportat la art. 69

din lege, este neîntemeiată.

Asupra fondului problemei, însă, urmează a fi

cercetat în ce măsură „eliberarea din funcție”, ca modalitate de selecționare

expres reglementată, ca atare, de ordin, ar avea efectele juridice implicite

ale unei încetări a raporturilor de serviciu, excedând, astfel, cauzelor de

încetare prevăzute de lege în art. 69.

Sub acest aspect, se constată pe de

o parte că „eliberarea din funcție”, reglementată de art. 45 produce în fapt,

efectele unei modificări a raporturilor de serviciu, de natura „mutării”

reglementate de art. 46 din lege. Chiar dacă este o modalitate

sui generis

de modificare a raporturilor de serviciu, ea nu are, în nici un caz, efectele încetării

raporturilor de serviciu, întrucât textul art. 45 nu face trimitere expresă la

încetarea acestor raporturi, ca efect subsecvent unei eliberări din funcție.

Pe de altă parte, deși „eliberarea

din funcție” este rezultatul unei evaluări a unității în care polițistul

respectiv își exercită funcția (în urma unei inspecții/control/verificări), nu

se poate pretinde că ea are natura juridică a unei sancțiuni disciplinare,

întrucât nu are ca efect o retrogradare și nici o destituire.

Ca urmare, efectele sale nu exced celor ale unei

măsuri de modificare a raporturilor de serviciu (prin mutare), instituție

juridică cu care „eliberarea din funcție” are cea mai mare afinitate.

În ce măsură această modificare se

putea aplica unilateral în baza ordinului, raportat la dispozițiile de

principiu ale legii, acesta este un aspect care excede discuției asupra

excepției de nelegalitate, câtă vreme ea s-a raportat strict la art. 69 din

lege, iar nu la alte dispoziții ale acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Bacău împotriva încheierii din ședința secretă de la 25 octombrie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 1997/2005.

Casează încheierea atacată și

respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, emis de

Ministerul Administrației și Internelor.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2005.