ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5660/2005

HOTĂRÂRE
24.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5660/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr.

1998/2005, reclamantul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Bacău, anularea măsurii de mutare de la Serviciul Poliției Rutiere,

la o altă formațiune de poliție, dispusă prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. S 34009 din 23 februarie 2005, suspendarea

acestui act administrativ, până la soluționarea în fond a litigiului, precum și

recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră în cadrul formațiunii

de care aparține.

La termenul din 11 iulie 2005, în

temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și raportat

la Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, reclamantul, prin

apărător, a invocat excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, arătând că acest text

nu poate crea nome de sine stătătoare, iar Legea nr. 360/2002 prevede expres

motivele pentru care poate fi sancționat un polițist. A mai arătat că, fiind

emis de o altă structură, decât cea care a efectuat controlul, actul prin care

s-a dispus măsura atacată, este nul absolut.

Prin încheierea din 15 iulie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 1998/2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate a art. 45 din

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, reținând că

nimic din prevederile art. 45 ale acestui ordin nu contravine dispozițiile

Legii nr. 360/2002, în aplicarea căruia a fost emis. Totodată, instanța de fond

a dispus suspendarea judecății.

Recursul declarat împotriva

încheierii sus-menționate de către reclamantul M.C. a fost admis de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 4267 din 15 august 2005, hotărârea atacată fiind

casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceea instanță, în vederea

depunerii actului administrativ ce face obiectul excepției de nelegalitate și

care nu este atașat la dosar.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea

din ședința secretă de la 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr.

1998/2005, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamant, a constatat

nelegalitatea art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, în ceea ce privește eliberarea din funcție și a suspendat judecarea

acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prevederile art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 sunt contrare

dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 360/2002, deoarece evaluarea pe timpul

inspecțiilor, controalelor de fond și tematice nu se regăsește ca motiv legal

al încetării raporturilor de serviciu, aceste motive fiind limitativ prevăzute

de art. 69 alin. (1) lit. a) - m) din Legea nr. 360/2002.

Împotriva încheierii din 25

octombrie au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor și pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului

Bacău care, fără să-și încadreze criticile în unul din cazurile prevăzute la

art. 304 C. proc. civ., au susținut, în esență, că legalitatea art. 45 din

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 a fost apreciată

în mod greșit în raport cu art. 69 din Legea nr. 360/2002, acestea referindu-se

la situații juridice diferite.

Recursurile sunt întemeiate.

Într-adevăr, prin încheierea din 25

octombrie 2005, instanța de fond a constatat nelegalitatea dispozițiilor

cuprinse în art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, ca fiind contrare prevederilor art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului.

Astfel, potrivit art. 45 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, eliberarea

polițistului/cadrului militar din funcția de conducere/comandă în care a fost

numit, precum și eliberarea din funcția de execuție, se poate face la

propunerea Corpului de control al ministrului sau a Corpului de control al

Inspectoratului general/Comandamentului de armă (similar) pentru structurile

din subordine ori a structurilor care coordonează la nivelul aparatului

central, domeniul de activitate specific funcției respective, în urma evaluării

unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice, precum și a

verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.

Potrivit art. 69 alin. (1) din Legea

nr. 360/2002, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003,

încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se

dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au

competența de acordare a gradelor profesionale și are loc:

a) la

împlinirea vârstei și a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu;

b) la

pierderea capacității de muncă, în condițiile legii;

c) la

împlinirea limitei de vârstă în grad;

d) la

cerere;

e) la

numirea într-o altă funcție publică;

f) prin

demisie;

g) la

destituirea din poliție;

h) la

acordarea calificativului „nesatisfăcător”;

i) când este

condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor

în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii

penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor

care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;

j) când, în

urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a

unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de

polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat

într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități;

k) când nu

promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);

l) când s-a

stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliție, chiar dacă această

situație a fost depistată ulterior;

m) în

situația nedefinitivării de către agenții de poliție, a studiilor prevăzute la

art. 73 alin. (8).

Deci, dispozițiile art.

45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 se referă

la o măsură legată de evoluția carierei polițiștilor aflați în funcții de

conducere sau execuție, în timp ce prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002

reglementează cazurile de încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului.

Or, dispozițiile din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, care se referă la

încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, sunt cele cuprinse la art.

124 și 125, care puteau fi comparate cu prevederile art. 69 din Legea nr.

360/2004.

În ceea ce privește eliberarea din

funcțiile de conducere sau din funcțiile de execuție la care se referă

dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, introdus prin O.U.G. nr.

89/2003 prevede că polițiștii sunt numiți și eliberați din funcții potrivit

normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și

internelor, în condițiile legii.

Or, prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 300/2004 a fost reglementată activitatea de

management a resurselor umane în unitățile Ministerului Administrației și

Internelor, potrivit competențelor delegate ministrului, prin Legea nr.

360/2002.

În concluzie, instanța de fond, ca

urmare a confuziei dintre situațiile juridice la care se referă dispozițiile

art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și

art. 69 din Legea nr. 360/2002, a ajuns în mod greșit la concluzia că

dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004 ar fi nelegale.

Astfel fiind, recursurile vor fi

admise, încheierea atacată va fi casată și va fi respinsă excepția de

nelegalitate.

Admite recursurile declarate de

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Bacău împotriva încheierii din ședința secretă de la 25 octombrie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 1998/2005.

Casează încheierea atacată și

respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, emis de

ministrul administrației și internelor.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1997/2005, la Curtea de Apel Bacău, numitul S.N. a solicitat anularea măsurii de mutare a sa de la Serviciul Poliției
ÎCCJ 2005-08-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1998/2005, reclamantul M.C., în contradictor
ÎCCJ 2005-08-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1997/2005, reclamantul S.N., în contradictor
ÎCCJ 2006-09-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3157/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. 1995/2005, reclamantul A.F. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și
ÎCCJ 2005-08-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4270/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1995/2005, reclamantul A.C., în contradictor
Sursă