ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5660/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5660/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea
de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr.
1998/2005, reclamantul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al
județului Bacău, anularea măsurii de mutare de la Serviciul Poliției Rutiere,
la o altă formațiune de poliție, dispusă prin Ordinul ministrului
administrației și internelor nr. S 34009 din 23 februarie 2005, suspendarea
acestui act administrativ, până la soluționarea în fond a litigiului, precum și
recunoașterea dreptului său de agent de poliție rutieră în cadrul formațiunii
de care aparține.
La termenul din 11 iulie 2005, în
temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și raportat
la Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, reclamantul, prin
apărător, a invocat excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului
administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, arătând că acest text
nu poate crea nome de sine stătătoare, iar Legea nr. 360/2002 prevede expres
motivele pentru care poate fi sancționat un polițist. A mai arătat că, fiind
emis de o altă structură, decât cea care a efectuat controlul, actul prin care
s-a dispus măsura atacată, este nul absolut.
Prin încheierea din 15 iulie 2005,
pronunțată în dosarul nr. 1998/2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și
de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate a art. 45 din
Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, reținând că
nimic din prevederile art. 45 ale acestui ordin nu contravine dispozițiile
Legii nr. 360/2002, în aplicarea căruia a fost emis. Totodată, instanța de fond
a dispus suspendarea judecății.
Recursul declarat împotriva
încheierii sus-menționate de către reclamantul M.C. a fost admis de către
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, prin decizia nr. 4267 din 15 august 2005, hotărârea atacată fiind
casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceea instanță, în vederea
depunerii actului administrativ ce face obiectul excepției de nelegalitate și
care nu este atașat la dosar.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de
Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea
din ședința secretă de la 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr.
1998/2005, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamant, a constatat
nelegalitatea art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004, în ceea ce privește eliberarea din funcție și a suspendat judecarea
acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că prevederile art. 45 din Ordinul nr. 300/2004 sunt contrare
dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 360/2002, deoarece evaluarea pe timpul
inspecțiilor, controalelor de fond și tematice nu se regăsește ca motiv legal
al încetării raporturilor de serviciu, aceste motive fiind limitativ prevăzute
de art. 69 alin. (1) lit. a) - m) din Legea nr. 360/2002.
Împotriva încheierii din 25
octombrie au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul
Administrației și Internelor și pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului
Bacău care, fără să-și încadreze criticile în unul din cazurile prevăzute la
art. 304 C. proc. civ., au susținut, în esență, că legalitatea art. 45 din
Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 a fost apreciată
în mod greșit în raport cu art. 69 din Legea nr. 360/2002, acestea referindu-se
la situații juridice diferite.
Recursurile sunt întemeiate.
Într-adevăr, prin încheierea din 25
octombrie 2005, instanța de fond a constatat nelegalitatea dispozițiilor
cuprinse în art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004, ca fiind contrare prevederilor art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul polițistului.
Astfel, potrivit art. 45 din Ordinul
ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, eliberarea
polițistului/cadrului militar din funcția de conducere/comandă în care a fost
numit, precum și eliberarea din funcția de execuție, se poate face la
propunerea Corpului de control al ministrului sau a Corpului de control al
Inspectoratului general/Comandamentului de armă (similar) pentru structurile
din subordine ori a structurilor care coordonează la nivelul aparatului
central, domeniul de activitate specific funcției respective, în urma evaluării
unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice, precum și a
verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
Potrivit art. 69 alin. (1) din Legea
nr. 360/2002, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003,
încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se
dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au
competența de acordare a gradelor profesionale și are loc:
a) la
împlinirea vârstei și a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu;
b) la
pierderea capacității de muncă, în condițiile legii;
c) la
împlinirea limitei de vârstă în grad;
d) la
cerere;
e) la
numirea într-o altă funcție publică;
f) prin
demisie;
g) la
destituirea din poliție;
h) la
acordarea calificativului „nesatisfăcător”;
i) când este
condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor
în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii
penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor
care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;
j) când, în
urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a
unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de
polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat
într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități;
k) când nu
promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);
l) când s-a
stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliție, chiar dacă această
situație a fost depistată ulterior;
m) în
situația nedefinitivării de către agenții de poliție, a studiilor prevăzute la
art. 73 alin. (8).
Deci, dispozițiile art.
45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 se referă
la o măsură legată de evoluția carierei polițiștilor aflați în funcții de
conducere sau execuție, în timp ce prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002
reglementează cazurile de încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului.
Or, dispozițiile din Ordinul
ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, care se referă la
încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, sunt cele cuprinse la art.
124 și 125, care puteau fi comparate cu prevederile art. 69 din Legea nr.
360/2004.
În ceea ce privește eliberarea din
funcțiile de conducere sau din funcțiile de execuție la care se referă
dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004, art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, introdus prin O.U.G. nr.
89/2003 prevede că polițiștii sunt numiți și eliberați din funcții potrivit
normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și
internelor, în condițiile legii.
Or, prin Ordinul ministrului
administrației și internelor nr. 300/2004 a fost reglementată activitatea de
management a resurselor umane în unitățile Ministerului Administrației și
Internelor, potrivit competențelor delegate ministrului, prin Legea nr.
360/2002.
În concluzie, instanța de fond, ca
urmare a confuziei dintre situațiile juridice la care se referă dispozițiile
art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și
art. 69 din Legea nr. 360/2002, a ajuns în mod greșit la concluzia că
dispozițiile art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
300/2004 ar fi nelegale.
Astfel fiind, recursurile vor fi
admise, încheierea atacată va fi casată și va fi respinsă excepția de
nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al
județului Bacău împotriva încheierii din ședința secretă de la 25 octombrie
2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios
administrativ, în dosarul nr. 1998/2005.
Casează încheierea atacată și
respinge excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, emis de
ministrul administrației și internelor.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 noiembrie 2005.