ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 108/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001 la 27 februarie 2004, reclamantul P.V.V.L. a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 10.082,50 mp teren situat în Tg. Jiu,

jud. Gorj, iar în situația în care terenul nu poate fi retrocedat, să se

constate dreptul acestuia la despăgubiri bănești.

Prin sentința civilă nr. 204/2004,

Tribunalul Gorj a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că, din suprafața

totală de 10.082,50 mp, pe o suprafață de 3190 mp sunt construite case și căi

de acces, pe o suprafață de 3850 mp se află amplasată grădina de legume a

Penitenciarului Tg. Jiu, iar pe o suprafață de 3042 mp se află lucrări

hidrotehnice de amenajare a râului Jiu, apreciindu-se că terenul în suprafață

de 7040 mp este amplasat în intravilan, iar terenul în suprafață de 3042 mp

este în extravilan și nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Reclamantul a formulat apel

împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 627 din 25 februarie 2005,

Curtea de Apel Craiova l-a respins cu motivarea că, anterior formulării

notificării, autorul reclamantului a solicitat în temeiul Legii nr. 1/2000

restituirea mai multor terenuri, printre care și suprafețe de 1 ha, iar în

conformitate cu hotărârea nr. 3417 din 14 noiembrie 2003 s-a validat propunerea

comisiei locale privind acordarea de despăgubiri, autorul reclamantului fiind

trecut cu despăgubiri în tabelul Anexă nr. 39.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva acestei decizii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia nr. 10124 din 5 decembrie 2005 l-a admis, a casat decizia curții de

apel, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Rejudecând apelul, Curtea de Apel

Craiova, prin decizia nr. 503 din 16 iunie 2006, l-a respins.

Instanța a reținut că reclamantul

poate invoca dispozițiile Legii nr. 10/2001, în măsura în care autoritățile

locale abilitate în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi

ignorat cererea formulată de autorul său ori s-ar fi pronunțat numai cu privire

la o parte din terenul în suprafață de 1 ha, ce a făcut obiectul cererii.

Instanța a mai reținut că

reclamantul nu poate primi despăgubiri în procedura Legii nr. 18/1991 sau Legea

nr. 1/2000, pe de o parte, iar pe de altă parte, să solicite restituirea

aceleiași suprafețe de teren în natură, în procedura Legii nr. 10/2001, în măsura

în care nu a formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.

3417 din 14 noiembrie 2003, având în vedere caracterul de complinire al

ultimului act normativ în raport cu primele două legi, așa cum rezultă din

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin

Hotărârea nr. 498/2003.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs, întemeindu-l pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a susținut în esență, că instanța de apel a interpretat greșit

îndrumarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10124

din 5 decembrie 2005, cât și probele administrate în cauză.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele argumente.

Din analiza considerentelor deciziei

atacate cu recurs, rezultă că instanța de apel nu a respectat dispozițiile din

anterioara decizie de casare nr. 10124 pronunțată la 5 decembrie 2005 de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Astfel, prin această decizie,

instanța supremă a stabilit că art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

interpretat pentru aplicare unitară, atrage aplicarea Legii nr. 10/2001 asupra

terenurilor situate în intravilanul localităților care până la data intrării în

vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite.

Instanța supremă a reținut că

cererea formulată de autorul reclamantului nu fusese soluționată la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, soluționarea ei făcându-se în anul

2003.

În aceste condiții s-a constatat că

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 8 din

susmenționata lege.

În mod evident, această instanță nu

a respectat recomandarea din decizia de casare de a soluționa cererea în raport

cu prevederile Legii nr. 10/2001 și, în special, de dispozițiile art. 8 ale

legii.

Față de cele mai sus exprimate, se

impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, ocazie cu care instanța va avea în

vedere și celelalte susțineri din motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P.V.V.L.

împotriva deciziei nr. 503 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2007.