ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2008

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în baza art. 174-175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.I.M. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

a lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30 noiembrie 2006 și a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 118 lit. b) și f) C. pen. a confiscat de la inculpat 2 cuțite și un levier care au fost depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Dolj, iar în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a obligat inculpatul către partea civilă R.I. la plata sumei de 18.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire și 50.000 RON reprezentând daune morale. A obligat pe inculpat către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la plata sumei de 875,81 RON actualizată la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei R.S.G. În baza art. 193 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 RON către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare și în baza art. 191 C. proc. pen. 1-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1373/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul N.I.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea

cercetărilor față de numiții B.D.D. și E.N. sub aspectul art.26 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut, în fapt, că în seara zilei de 26 noiembrie 2006 inculpatul N.I.M. împreună cu cumnatul său B.D.D. și E.N.I. au plecat cu autoturismul Dacia 1310 la Craiova pe B-dul Dacia în direcția Gării - Stația Peco Consul unde au parcat autoturismul. Din direcția Stația Peco Consul s-a apropiat de ei un grup de tineri (trei băieți și o fată) iar unul dintre tineri, martorul F.R.A. s-a lovit umăr în umăr cu martorul E.N.I., care staționa pe trotoar. S-a produs o altercație între victima R.S.G., F.R.A. pe de o parte și martorul E.N.I. pe de altă parte, în urma căreia martorul E.N.I. susține că a fost lovit în zona capului, acesta căzând pe trotuar. După acest incident cei patru tineri au traversat strada B-dul Dacia și au intrat pe strada 1 Decembrie 1918. Ceilalți trei tineri au întors mașina și au parcat-o pe str. 1 Decembrie 1918, iar din mașină au coborât inculpatul N.I.M. și martorul B.D.D., care văzând victima R.S.G., după un schimb de replici cu aceasta, victima a luat-o la fugă printre blocurile din apropiere, în fața sa fugind deja martorul F.R.A. După victimă au alergat inculpatul N.I.M., urmat de martorii B.D.D. și E.N.I., victima s-a refugiat într-o parcare flancată de blocurile F7 și NI N6 și în această parcare a fost prinsă de inculpatul N.I.M. care în altercația ce a avut loc a aplicat victimei trei lovituri cu cuțitul, una dintre ele i-a secționat vena intraclaviculară dreaptă, victima decedând la Spitalul Județean de Urgență Craiova.

Analizând actele și lucrările dosarului, după administrarea probelor respectiv declarația părții civile și inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, declarațiile martorilor G.E., F.R.A., A.M., V.E., S.F., P.L., B.I.D., E.N. și B.D.D., a martorului în circumstanțiere D.M. și a actelor în circumstanțiere, instanța de fond a constatat că starea de fapt și de drept reținută în rechizitoriu este corectă. Apărarea inculpatului că ar fi fost provocat de victimă și că a lovit-o pe victimă pentru a se apăra împotriva atacului acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece cei trei au urmărit-o pe victimă prin alergare și s-au năpustit asupra acesteia și nu invers astfel că instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.I.M. și a solicitat ca instanța de apel să pronunțe o hotărâre temeinică și legală în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în raport de dispozițiile art. 72-74 și art. 76 C. pen. față de circumstanțele reale și personale în sensul că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, era student, fiind cunoscut ca o persoană liniștită și onestă.

Prin decizia penală nr. 9 din 06 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva deciziei nr. 108 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive de la 30 noiembrie 2006, cu motivarea că în urma analizei motivelor de apel prin care se solicită reținerea circumstanțelor atenuante reale și personale cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, coroborată cu conduita ulterioară a inculpatului, prin sentința pronunțată instanța de fond a aplicat o pedeapsă situată la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor.

Î

mpotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege având în vedere că a avut o atitudine sinceră și a fost provocat de victima. A arătat că a dorit să-i ceară socoteală verbal victimei, însă acesta a ridicat asupra sa un levier, moment în care i-a căzut din buzunar un cuțit cu care, de frică a acționat și se impune reținerea dispozițiilor art. 73 C. pen. întrucât există o legătură între actul provocator respectiv lovirea și tulburarea psihică în care s-a aflat inculpatul la acel moment, toate aceste aspecte rezultând din probele administrate în cauză.

Înalta

Curte, analizând lucrările din dosar constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, a inculpatului, a martorilor audiați, a martorilor oculari, și a raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Pedeapsa a fost aplicată ținând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei și nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care,

chiar dacă nu are antecedente penale a săvârșit infracțiunea de omor calificat. De asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, acesta încercând să denatureze adevărul, neconcordanțele existente între declarațiile inculpatului și ale martorilor E.N. și B.D.D., îndepărtarea probelor biologice de pe cuțit și ascunderea cuțitului și a levierului, nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante.

Cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, iar Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, a constatat că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate.

Nu poate fi reținută nici starea de provocare produsă de agresiunea victimei asupra inculpatului, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză, actele de violență ale inculpatului fiind vădit disproporționate față de riposta aproape inexistentă a victimei, întrucât inculpatul deși nu era înarmat era însoțit de două persoane iar conduita infracțională a acestuia a avut loc după urmărirea și prinderea victimei care a fugit pentru a încerca să scape.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță (soluție menținută și în apel), constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului N.I.M., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 30 noiembrie 2006 la 29 mai 2008

Î

n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva deciziei penale nr. 9 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 30 noiembrie 2006, la 29 mai 2008

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2008.