ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2010

Asupra recursului penal de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96 din 2 martie 2009 Tribunalul Dolj, secția penală, a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului S.I., în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 9 mai 2008 la zi și a menținut starea de arest.

A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă în ceea ce o privește pe partea vătămată P.I.

A admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a obligat inculpatul S.I. către această parte civilă la plata sumei de 12.930,92 RON cheltuieli de spitalizare, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective a debitului.

A obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 181 RON contravaloarea raportului de constatare medico-legală din 28 februarie 2008 al IML Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în luna februarie 2008, inculpatul S.I. locuia împreună cu cei trei copii minori și concubina A.D.

În același cartier, la o distanță de aproximativ 400 - 500 metri se afla locuința victimei P.I., zis "T.".

În ziua de 22 februarie 2008, în jurul orelor 16,00, P.I. însoțit de concubina sa, N.D.M. și fiii lor, P.S., P.A., P.Io. au mers să cumpere medicamente de la farmacia "S." din Craiova.

În timp ce se afla în fața farmaciei, P.I. a fost observat de inculpat care, pe fondul relațiilor tensionate în care se aflau, s-a apropiat de el și, prin surprindere, l-a lovit cu un obiect contondent (țeavă sau bară metalică) în cap în zona perieto-temporală dreapta.

După aplicarea loviturii inculpatul a părăsit locul conflictului lăsând victima în stare de inconștiență, căzută pe pavimentul din beton din fața farmaciei.

Starea gravă în care se afla, a impus transportarea victimei la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova unde a fost internată cu diagnosticul: "Hematom extradural supraacut parieto-temporal dreapta. Fracturi parietale dreapta cominutive".

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 629/A1/2008 și completarea făcută la acesta prin adresa cu același număr Institutul de Medicină Legală Craiova a concluzionat că, P.I. a prezentat la examinare leziuni de violență ce pot data din 22 februarie 2008, leziunile s-au produs prin lovire cu și de corpuri dure și au necesitat 65 - 70 (inițial 35 - 40) zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții.

După săvârșirea faptei inculpatul s-a sustras urmăririi penale până în data de 9 mai 2008, când a fost prins de către organele de poliție de pe raza municipiului Craiova.

Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul a negat comiterea faptei, prezentând diverse variante.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul și-a schimbat poziția recunoscând parțial comiterea faptei.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, acte medicale, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul S.I. și partea vătămată P.I., ambii apelanți criticând sentința instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul solicitând reducerea pedepsei iar partea vătămată aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare.

Prin Decizia penală nr. 208 din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpatul S.I. - deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova - și partea vătămată P.I., împotriva Sentinței penale nr. 96 de la 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr. 11021/63/2008, ca nefondate.

A menținut starea de arest a inculpatului S.I. și a dedus arestul preventiv, la zi.

A obligat apelanții la câte 50 RON, cheltuieli judiciare statului.

Din considerentele deciziei instanța de prim control judiciar rezultă că la pronunțarea acestei decizii s-a avut în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de toate criteriile de individualizare reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I. criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen. arătând că nu a avut intenția de a o ucide pe victimă.

Susține, de asemenea, inculpatul că a comis fapta sub impulsul unei puternice tulburări produsă de comportamentul părții vătămate.

În subsidiar solicită inculpatul reducerea pedepsei aplicate apreciind că este prea aspră.

În susținerea recursului inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul S.I. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită, aceasta rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, corespunzând situației de fapt reținute în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 182 C. pen. întrucât față de zona vizată de inculpat, față de obiectul folosit și intensitatea loviturii aplicate în urma căreia victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 65 - 70 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au pus viața victimei în primejdie, fapta comisă de inculpat realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor.

Nici dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt incidente, cât timp din probele administrate în cauză nu s-a dovedit că inculpatul ar fi săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări determinată de comportamentul victimei.

Martorii audiați în cauză, ca și partea vătămată au declarat că inculpatul a lovit-o pe victimă, prin surprindere, fără ca între ei să fi avut loc vreun incident.

Este adevărat că relațiile dintre inculpat și victimă erau tensionate însă această stare de fapt nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., o condiție esențială pentru reținerea stării de provocare fiind aceea ca ea să existe la momentul agresiunii.

Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte reține că a fost corect individualizată, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei respective, inculpatul lovind-o pe victimă cu o rangă metalică în zona capului, cu o intensitate deosebită, în loc public, fără a se teme de reacția celor din jur, împrejurare ce denotă o agresivitate deosebită a acestuia.

De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond a avut în vedere poziția nesinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal ca și faptul că acesta s-a sustras urmăririi penale.

Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, a fost avut în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege.

Ori faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală nu poate determina reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special cât timp lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate într-un stat de drept și nu o virtute.

Față de împrejurarea că în cauză nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 88 C. pen. compută prevenția inculpatului de la 9 mai 2008 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 208 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 mai 2008 la 22 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.