ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3894/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 19 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 21044/63/2007, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.G.G. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen. și incest, prev. de art. 203 C. pen. în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen. În baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.G.G.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b), d), e) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), d), e), C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive de la 30 septembrie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat inculpatul către partea vătămată D.S.A., prin reprezentanți legali D.E.G. și D.G., la 5000 RON daune morale. În baza art. 163 alin. (2), (6) C. pen. s-a instituit sechestrul judiciar asupra bunurilor mobile și imobile al inculpatului până la concurența sumei de 5000 RON reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 539 RON reprezintă contravaloarea actelor medico-legale, 150 RON onorariu avocat oficiu la urmărirea penală. Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu la instanță pentru partea vătămată, în cuantum de 100 lei s-a dispus să rămână în sarcina statului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, analizând probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a reținut următoarea starea de fapt: În anul 2006, martora N.M., proprietara imobilului situat în Craiova, a închiriat două camere familiei O., o cameră ocupată de către inculpatul O.C.G.G.

și o altă cameră ocupată de mama inculpatului, O.L. și sora inculpatului, D.E.G., care ulterior Ie-a adus și pe minorele D.S.A. și D.N.M. Deoarece organizarea activității societăților la care lucrau martorele D.E.G. și O.L. impunea și program pe timpul nopții, cele două minore, partea vătămată D.S.A. și D.N.M., ocazional, rămâneau în locuință împreună cu unchiul lor, inculpatul O.C.C.G. În seara de 28 septembrie 2007, în jurul orelor 19,00, martorele D.N.M. și O.L. au plecat la serviciu, minorele rămânând împreună cu inculpatul. La scurt timp, inculpatul a mers împreună cu minora D.N.M. în centrul orașului, partea vătămată D.S.A. rămânând în locuință. La întoarcere în domiciliu, inculpatul a lăsat-o pe minora D.N.M.

într-una din camere, după care a intrat în camera unde dormea partea vătămată. Prin constrângere, inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată provocându-i leziuni grave la nivelul perineului și vaginului, respectiv ruptură perineu gradul II și ruptură perete vaginal posterior până în fundul de sac vaginal stâng, potrivit raportului de constatare medico legală nr. 3680/A 1 din 9 noiembrie 2007 al IML Craiova, necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora. Minora a țipat cerând ajutor mamei sale, fiind auzită de către sora sa D.N.M. care a încercat să intre în cameră însă ușa era încuiată. A doua zi dimineața, inculpatul a plecat la serviciu luând cu el pe minora D.N.M.

În jurul orelor 8,00, martora D.E.G., revenind de la serviciu a găsit-o pe minoră în pat, având hemoragie puternică și fiind traumatizată psihic, aceasta relatându-i ce s-a întâmplat. Martora și-a contactat mama, martora O.L., care a venit în grabă acasă. Până la venirea martorei O.L., martora D.E.G. i-a făcut toaleta părții vătămate, spălând-o de sânge în zona genitală, după care au plecat la Spitalul Clinic de Urgență Craiova unde s-a intervenit chirurgical. S-a relevat că martorele D.E.G. și O.L. au revenit asupra declarațiilor, precizând că, de fapt, minora și-a produs leziunile cu un recipient din plastic, aspect susținut și de către inculpat, deoarece, din cauza medicamentației ce i se administrează, are un comportament obscen ca urmare a creșterii hormonilor sexuali.

Potrivit răspunsului medicului curant al minorei, prima instanță a constat că minora provine din dublu focar de tuberculoză, instituindu-i-se chimioprofilaxie cu insoniazidă conform normelor Programului Național de Luptă împotriva TBC 2007 - 2010 avizat de OMS, începând cu 13 septembrie 2007 până în 6 noiembrie 2007 când a întrerupt fără aviz medical, iar reacțiile adverse posibile în cazul administrării acestui medicament sunt: afectarea toxică a ficatului, nevrită periferică, nevrită optică, dermatită, anemie, amețeli, ataxie, convulsii, tulburări mintale, uscăciunea gurii, constipație, dificultate în micțiune, iritație gastrică, manifestări alergice: erupții cutanate și febră, hepatită alergică, limfadenită, vasculită, sindrom reumatoid, sindrom lupic, anemie, trombocitopenie, agranulocitoză, reacții care nu pot determina un comportament sexual incompatibil cu vârsta minorei.

Deși inculpatul în mod constant a negat comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, s-a dovedit că susținerile nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză. Astfel, potrivit examenelor de laborator efectuate pe petele de culoare brun roșcată constatate pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului, respectiv un tricou și o pereche de indispensabili, a fost evidențiat sânge de origine umană care aparține grupei sanguine AB. Din buletinul de analiză nr.195/A1/3680/2007 al IML Craiova s-a reținut că, în urma recoltării sângelui atât părții vătămate cât și inculpatului, partea vătămată D.S.A. are grupa sanguină AB, iar inculpatul grupa sanguină A. De asemenea, din foaia de observație clinică nr.47981 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, Secția Obstetrică - Ginecologie s-a reținut că minora a fost diagnosticată la internare cu ruptură vaginală postcoitală și ruptură perineală gradul II.

Deși se susține că în urma examenului microscopic al frotiului efectuat asupra secreției vaginale și anale nu s-au evidențiat spermatozoizi și că astfel nu a fost vorba de un raport sexual, prima instanță a înlăturat această apărare a inculpatului, întrucât minorei i s-a făcut toaleta de către mamă înainte de a se prezenta la unitatea spitalicească. Ca atare, prima instanță a constat că partea vătămată prezintă leziuni de violență la nivelul organelor genitale care au fost produse în condițiile unui raport sexual în noaptea de 28/29 septembrie 3007. S-au înlăturat depozițiile martorelor O.L. și D.E.G. din faza de cercetare judecătorească, reținându-le doar pe cele din faza de urmărire penală, întrucât explicațiile privind revenirea asupra declarațiilor nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

S-a arătat și că partea vătămată minoră, fiind audiată în faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra declarației, însă prima instanță a înlăturat și această declarație apreciind că în faza de urmărire penală a declarat adevărul, având în vedere vârsta minorei, trauma suferită, teama provocată de o ulterioară atitudine represivă a inculpatului, fiind chiar amenințată în urma constrângerilor raportului sexual, dar și raportul de rudenie existent între inculpat și partea vătămată.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive doar ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen., întrucât, pe de o parte, fapta inculpatului care prin constrângere atât fizică cât și psihică, a întreținut raport sexual cu o minoră - nepoata sa - cu care locuiește și se gospodărește, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de viol prev. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen. Pe de altă parte, s-a arătat că infracțiunea de incest, prev. de art. 203 C. pen., presupune raport sexual între rude în linie directă, respectiv ascendenți și descendenți, indiferent de gradul de rudenie sau dacă rudenia este legitimă ori dobândită, precum și între frați și surori - legitimi sau deveniți astfel de rude, potrivit legii, prin adopție.

În acest context, s-a arătat că inculpatul și partea vătămată nu pot fi subiecți ai infracțiunii de incest, întrucât sunt unchi și nepoată. Ca atare, prima instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.G.G. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen. și incest, prev. de art. 203 C. pen. în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), 2 lit. b) 1 , alin. (3) C. pen.

Reținând vinovăția inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurarea în care a fost săvârșită, calitatea de rudă a părților, vârsta părții vătămate, starea de sănătate, dar și atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, condamnându-l pe acesta la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate. Având în vedere natura infracțiunii săvârșite dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele „Hirst contra Regatului Unit", „Cumpănă și Mazăre contra României", „Sabău și Pîrcălab contra României" și dispozițiile art. 65 alin. (2) și (3) C. pen.

și art. 71 C. pen., prima instanță a aplicat și pedeapsa complementară, interzicându-i inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit. b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu începere după executarea pedepsei principale, dar și pedeapsa accesorie, interzicându-i inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În ceea ce privește latura civilă, s-a constat că reprezentantul legal al părții vătămate, D.G., nu s-a constituit parte civilă. Avându-se în vedere dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., natura infracțiunilor săvârșite, vârsta victimei, natura leziunilor produse și numărul de zile de îngrijiri medicale, prima instanță, ținând cont și dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., rap. la art. 17 C. pen., a obligat inculpatul către partea vătămată D.S.A., prin reprezentanți legali D.E.G. și D.G., la 5000 RON daune morale. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare. Văzând și disp. art. 163 alin. (6) C. proc. pen., instanța a instituit sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 5000 lei. B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.

în motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a trecut peste probele administrate în cauză și a dispus condamnarea sa fără ca la dosar să existe dovezi că ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens, a arătat că prima instanță a interpretat toate probele administrate numai în defavoarea inculpatului. A mai arătat că partea vătămată, cu ocazia audierii sale în fața instanței, a prezentat o cu totul altă stare de fapt decât cea de la urmărirea penală (scrisă de organul de cercetare penală), iar declarația părții vătămate din instanță corespunde cu declarațiile date de mama și bunica sa maternă.

Instanța de fond a apreciat că această schimbare de declarație se datorează relațiilor de rudenie dintre inculpat și partea vătămată, însă, s-a trecut peste faptul că minora prezintă un retard psihic avansat, astfel încât ar fi imposibil acesteia să realizeze și să memoreze o schimbare de declarație. Mai mult, partea vătămată împreună cu mama sa și cu sora sa s-au mutat la țară, alături de tatăl părții vătămate, încă de la începutul lunii decembrie 2007, iar mama sa a plecat în Anglia. în aceste condiții, nu ar fi avut cine să o „învețe" pe partea vătămată în ce mod să-și schimbe declarația.

S-a argumentat de către apărarea inculpatului și că instanța de fond nu a încercat deloc să lămurească situația iar la termenul din 06 martie 2008 a revenit, din oficiu, la proba încuviințată la termenul din data de 07 februarie 2008, respectiv suplimentarea raportului de constatare medico-legală care să lămurească dacă leziunile prezentate de partea vătămată puteau fi realizate cu un corp dur, apreciind că este inutilă. Totodată, nu s-a ținut seama nici de faptul că se impune clarificarea situației și pentru faptul că din probele recoltate de la partea vătămată nu au rezultat urme de spermatozoizi precum și pentru faptul că inculpatul prezenta o boală care poate fi transmisă pe cale sexuală, însă partea vătămată nu prezintă această boală.

S-a mai arătat și că minora se afla sub tratament medical deoarece provine din dublu focar de tuberculoză instituindu-se chimioprofilaxie cu insoniazidă, tratament întrerupt de mama sa la 06 noiembrie 2007 fără aviz medical, datorită comportamentului sexual incompatibil cu vârsta minorei. Deși s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale care să precizeze modificările comportamentele în funcție de dozajul medicamentației, de vârsta minorei și de problemele psihice pe care aceasta le are, instanța de fond a dispus numai înaintarea unei adrese către Spitalul TBC care să răspundă care sunt reacțiile adverse posibile. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că instanța a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile despăgubiri care nu s-au cerut.

Față de motivele de apel s-a solicitat să se încuviințeze: - suplimentarea raportului de constatare medico-legală în sensul celor încuviințate de prima instanță la termenul din data de 07 februarie 2008; - efectuare unei expertize medico-legale care să stabilească dacă raportat la vârsta minorei dozajul medicamentației, retardul psihic, aceasta ar fi avut o schimbare sexuală incompatibilă vârstei; - întocmirea unui raport de expertiză medico-legală care să stabilească dacă spălarea minorei de către mama sa ar fi dus la dispariția spermatozoizilor și care este motivul pentru care nu s-a transmis boala de care suferă inculpatul. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pe fond, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. , întrucât fapta nu există. Prin decizia penală nr. 36 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul O.C.C.G., s-a desființat sentința atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, care a fost redusă la 12 ani închisoare. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței precum și starea de arest a inculpatului. Pentru a decide astfel, s-a reținut că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei au fost corect stabilite de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză însă, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, la stabilirea cuantumului acesteia nu s-a avut în vedere și funcția de reeducare a inculpatului, care nu mai poate fi realizată față de acesta în condițiile aplicării unei pedepse mult prea mari, pe care acesta o poate percepe ca nejustificată.

În consecință, reapreciindu-se cuantumul pedepsei aplicate în raport de gravitatea sporită a faptei săvârșite de acesta și persoana inculpatului - caracterizat prin aceea că deși are antecedente penale acestea privesc o infracțiune de furt săvârșită în minoritate, prezintă tulburări de personalitate, a săvârșit fapta pe fondul consumului de alcool, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal - s-a constatat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de natură să asigure pe deplin scopul pedepsei față de inculpat, în concordanță cu dispozițiile art. 52 C. pen. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel și solicitând, în principal, achitarea întrucât fapta nu există iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Susținerile inculpatului O.C.C.G., în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de viol - întrucât în realitate nu a întreținut vreun act sexual cu partea vătămată, sunt nefondate, vinovăția sa fiind dovedită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate, date în faza de urmărire penală, cu cele ale martorilor audiați în cauză, respectiv: declarația martorei D.N.M., sora mai mică a părții vătămate care, în faza de urmărire penală, fiind audiată în prezența mamei sale și a unui psiholog din cadrul D.G.A.S.P.C.

Dolj, a arătat că inculpatul s-a retras cu partea vătămată în camera alăturată iar apoi a auzit-o pe partea vătămată țipând după ajutor; declarațiile mamei părții vătămate, D.E.G., care în faza de urmărire penală, fiind prima persoană ce a luat contact cu partea vătămată, aceasta i-a relatat că inculpatul este cel care j-a făcut rău"; declarațiile martorei O.L., bunica părții vătămate, a doua persoană ce a intrat în contact cu partea vătămată după săvârșirea faptei, care, la urmărirea penală, a arătat că partea vătămată i-a spus și ei că inculpatul este cel care „i-a făcut rău". Aceste declarații sunt confirmate de concluziile actelor medico-legale efectuate în cauză, ce atestă leziuni de violență la nivelul organelor genitale ale părții vătămate, ce au putut fi produse la data de 28/29 septembrie 2007 în condițiile unui raport sexual, precum și existența pe hainele inculpatului a unor pete de sânge ce aparțin grupei sanguine AB a părții vătămate (inculpatul are grupa sanguină A). Nu este fondată nici apărarea formulată de inculpat în sensul că examenul de laborator nu a evidențiat prezența spermatozoizilor în zona genitală a părții vătămate sau că aceasta nu prezintă semnele clinice ale bolii venerice de care suferă inculpatul - aspecte prin care tinde a dovedi inexistența raportului sexual , întrucât pe de o parte,

nu s-a reținut că raportul sexual a fost consumat - ejacularea nefiind relevantă sub aspectul infracțiunii de viol, iar pe de altă parte, mama părții vătămate a efectuat toaleta zonei genitale înainte de a o prezenta pe minoră examenului medicului legist, astfel că, din oricare dintre aceste două motive, lipsa spermatozoizilor este explicabilă. Sub al doilea aspect invocat de inculpat, se constată că raportul medico-legal efectuat în cauză (fila 89 dosar de urmărire penală) invalidează susținerea inculpatului cum că ar suferi de sifilis, evidențiind doar prezența unei „banalite candidozice" care poate fi transmisă pe cale sexuală. Și în ceea ce privește apărarea în sensul că leziunile reclamate ar fi fost produse de însăși partea vătămată cu un corp dur, ca efect secundar al tratamentului aplicat pentru tuberculoză, se constată că aceasta nu este confirmată de specialiști, care au indicat alte simptome ca efecte secundare ale medicației.

De menționat că inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii de viol iar în faza de judecată, atât partea vătămată cât și martorele - care sunt, în același timp nepoata, sora și mama inculpatului, au revenit asupra declarațiilor de la urmărirea penală. Această revenire asupra declarațiilor inițiale a părții vătămate și a martorelor este explicabilă prin relațiile de rudenie existente între acestea și inculpat, astfel că în mod justificat instanțele de fond și cea de apel le-au înlăturat. Ca atare, analizând recursul inculpatului în raport de întregul material probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc.

pen., au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii infracțiunii de viol și vinovăția inculpatului O.C.C.G., simplele susțineri ale acestuia în sensul că nu a comis fapta, neconfirmat de nici una dintre probele propuse în apărare, nefiind de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate detaliat de instanța de fond și cea de apel. 2. Î n ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale invocate de inculpat în prezenta cauză au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepsei spre minimul prevăzut de lege (10 ani) iar solicitarea subsidiară ce face obiectul prezentului recurs, respectiv de a se reduce și mai mult cuantumul pedepsei, nu se justifică, având în vedere atât împrejurările săvârșirii faptei, ce îi conferă acesteia un grad de pericol social ridicat, cât și prevederile art. 52 C. pen.

privind natura și scopul pedepsei. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiile art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.G.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 septembrie 2007 la 26 noiembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.