ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3894/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3894/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 19 din 06 martie

2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 21044/63/2007, în baza art.

334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru

care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.G.G. prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr.

740/P/2007 din infracțiunile de

viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (2)

lit. b)

1

, alin. (3) C. pen. și incest, prev. de art. 203 C. pen. în

infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b)

1

, alin.

(3) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b)

1

,

alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.G.G. la pedeapsa de 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

ll-a C. pen., lit. b), d), e) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), d), e), C. pen. pe durata prev. de art.

71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției preventive de la 30

septembrie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul către partea

vătămată D.S.A., prin reprezentanți legali D.E.G. și D.G., la 5000 RON daune

morale.

În baza art. 163 alin. (2), (6) C. pen. s-a

instituit sechestrul judiciar asupra bunurilor mobile și imobile al

inculpatului până la concurența sumei de 5000 RON reprezentând daune morale.

A fost

obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la 900 RON

cheltuieli judiciare statului, din care 539 RON reprezintă contravaloarea

actelor medico-legale, 150 RON onorariu avocat oficiu la urmărirea penală.

Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu

avocat oficiu la instanță pentru partea vătămată, în cuantum de 100 lei s-a

dispus să rămână în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță, analizând probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și a

cercetării judecătorești, a reținut următoarea starea de fapt:

În anul 2006, martora N.M., proprietara

imobilului situat în Craiova, a închiriat două camere familiei O., o cameră

ocupată de către inculpatul O.C.G.G. și o altă cameră ocupată de mama

inculpatului, O.L. și sora inculpatului, D.E.G., care ulterior Ie-a adus și pe

minorele D.S.A. și D.N.M.

Deoarece

organizarea activității societăților la care lucrau martorele

D.E.G. și O.L. impunea și program pe timpul nopții, cele două minore,

partea vătămată D.S.A. și D.N.M., ocazional, rămâneau în locuință împreună cu

unchiul lor, inculpatul O.C.C.G.

În seara de 28 septembrie 2007, în jurul orelor

19,00, martorele D.N.M. și O.L. au plecat la serviciu, minorele rămânând

împreună cu inculpatul.

La scurt timp,

inculpatul a mers împreună cu minora D.N.M.

în centrul

orașului, partea vătămată D.S.A. rămânând în locuință.

La întoarcere în domiciliu, inculpatul a

lăsat-o pe minora D.N.M. într-una din camere, după care a intrat în camera unde

dormea partea vătămată.

Prin constrângere, inculpatul a întreținut

raport sexual cu partea vătămată provocându-i leziuni grave la nivelul

perineului și vaginului, respectiv ruptură perineu gradul

II

și ruptură perete vaginal posterior până în fundul de sac vaginal

stâng, potrivit raportului de constatare medico legală nr. 3680/A 1 din 9

noiembrie 2007 al IML Craiova, necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale de la

data producerii acestora.

Minora a țipat

cerând ajutor mamei sale, fiind auzită de către sora sa

D.N.M.

care a încercat să intre în cameră însă ușa era încuiată.

A doua zi dimineața, inculpatul a plecat la

serviciu luând cu el pe minora D.N.M.

În jurul orelor 8,00, martora D.E.G., revenind

de la serviciu a găsit-o pe minoră în pat, având hemoragie puternică și fiind

traumatizată psihic, aceasta relatându-i ce s-a întâmplat. Martora și-a

contactat mama, martora O.L., care a venit în grabă acasă.

Până la venirea martorei O.L., martora D.E.G.

i-a făcut toaleta părții vătămate, spălând-o de sânge în zona genitală, după

care au plecat la Spitalul Clinic de Urgență Craiova unde s-a intervenit

chirurgical.

S-a relevat că martorele D.E.G. și O.L. au

revenit asupra declarațiilor, precizând că, de fapt, minora și-a produs

leziunile cu un recipient din plastic, aspect susținut și de către inculpat,

deoarece, din cauza medicamentației ce i se administrează, are un comportament

obscen ca urmare a creșterii hormonilor sexuali.

Potrivit răspunsului medicului curant al

minorei, prima instanță a constat că minora provine din dublu focar de

tuberculoză, instituindu-i-se

chimioprofilaxie

cu insoniazidă conform normelor Programului Național de

Luptă împotriva TBC 2007 - 2010 avizat de OMS,

începând cu 13 septembrie 2007

până în 6 noiembrie 2007 când a întrerupt

fără aviz medical, iar reacțiile adverse posibile în cazul administrării

acestui medicament sunt: afectarea toxică a ficatului, nevrită periferică,

nevrită optică, dermatită, anemie, amețeli, ataxie, convulsii, tulburări

mintale, uscăciunea gurii, constipație, dificultate în micțiune, iritație

gastrică, manifestări alergice: erupții cutanate și febră,

hepatită alergică, limfadenită, vasculită,

sindrom reumatoid, sindrom lupic, anemie, trombocitopenie, agranulocitoză,

reacții care nu pot determina un

comportament sexual incompatibil cu

vârsta minorei.

Deși inculpatul în mod constant a negat

comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății,

s-a dovedit că susținerile nu se coroborează cu nici una din probele

administrate în cauză.

Astfel, potrivit examenelor de laborator

efectuate pe petele de culoare brun roșcată constatate pe obiectele de

îmbrăcăminte ale inculpatului, respectiv un tricou și o pereche de

indispensabili, a fost evidențiat sânge de origine umană care aparține grupei

sanguine AB.

Din buletinul de analiză nr.195/A1/3680/2007 al

IML Craiova s-a reținut că, în urma recoltării sângelui atât părții vătămate

cât și inculpatului, partea vătămată D.S.A. are grupa sanguină AB, iar

inculpatul grupa sanguină A.

De asemenea, din foaia de observație clinică

nr.47981 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, Secția Obstetrică -

Ginecologie s-a reținut că minora a fost diagnosticată la internare cu ruptură

vaginală postcoitală și ruptură perineală gradul

II.

Deși se susține că în urma examenului

microscopic al frotiului efectuat asupra secreției vaginale și anale nu s-au evidențiat

spermatozoizi și că astfel nu a fost vorba de un

raport sexual, prima instanță a înlăturat această apărare a inculpatului,

întrucât minorei i s-a făcut toaleta de către mamă înainte de a se prezenta la

unitatea spitalicească.

Ca atare, prima instanță a constat că partea

vătămată prezintă leziuni de violență la nivelul organelor genitale care au

fost produse în condițiile unui raport sexual în noaptea de 28/29 septembrie 3007.

S-au înlăturat depozițiile martorelor O.L. și D.E.G.

din faza de cercetare judecătorească, reținându-le doar pe cele din faza de

urmărire penală, întrucât explicațiile privind revenirea asupra declarațiilor

nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

S-a arătat și că partea vătămată minoră, fiind

audiată în faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra declarației, însă

prima instanță a înlăturat și această declarație apreciind că în faza de

urmărire penală a

declarat adevărul, având

în vedere vârsta minorei, trauma suferită, teama

provocată de o

ulterioară atitudine represivă a inculpatului, fiind chiar amenințată în urma

constrângerilor raportului sexual, dar și raportul de rudenie existent între

inculpat și partea vătămată.

În ceea ce privește încadrarea juridică a

faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a

apreciat că sunt întrunite elementele constitutive doar ale infracțiunii de

viol prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b)

1

, alin. (3) C. pen.,

întrucât, pe de o parte, fapta inculpatului care prin constrângere atât fizică

cât și psihică, a întreținut raport sexual cu o minoră - nepoata sa - cu care

locuiește și se gospodărește, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii

de viol prev. 197 alin. (1) și (2) lit. b)

1

, alin. (3) C. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că infracțiunea de

incest, prev. de art. 203 C. pen., presupune raport sexual între rude în linie

directă, respectiv ascendenți și descendenți, indiferent de gradul de rudenie

sau dacă rudenia este legitimă ori dobândită, precum și între frați și surori -

legitimi sau deveniți astfel de rude, potrivit legii, prin adopție.

În acest context, s-a arătat că inculpatul și

partea vătămată nu pot fi subiecți ai infracțiunii de incest, întrucât sunt

unchi și nepoată.

Ca atare, prima instanța, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis

în judecată inculpatul O.C.G.G. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de viol, prev. de art. 197 alin.

(1) și (2) lit. b)

1

, alin. (3) C. pen. și incest, prev. de art. 203 C.

pen. în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), 2 lit. b)

1

,

alin. (3) C. pen.

Reținând vinovăția inculpatului, la

individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a avut în vedere

criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv

limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de

pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurarea în care a fost

săvârșită, calitatea de

rudă a

părților, vârsta părții vătămate, starea de sănătate, dar și atitudinea

nesinceră a inculpatului pe tot parcursul

procesului penal, condamnându-l

pe acesta la pedeapsa închisorii cu

executare în regim de detenție, apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat

scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate.

Având în vedere natura infracțiunii săvârșite

dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele „Hirst

contra Regatului Unit", „Cumpănă și Mazăre contra României", „Sabău

și Pîrcălab contra României" și dispozițiile art. 65 alin. (2) și (3) C.

pen. și art. 71 C. pen., prima instanță

a

aplicat și pedeapsa complementară, interzicându-i inculpatului drepturile

prev.

de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit. b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu

începere după executarea pedepsei principale, dar și pedeapsa

accesorie, interzicându-i inculpatului drepturile

prev. de art. 64 lit. a teza

II,

lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În ceea ce privește latura civilă, s-a constat

că reprezentantul legal al părții vătămate, D.G., nu s-a constituit parte

civilă.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 998, art.

999 C. civ., natura

infracțiunilor

săvârșite, vârsta victimei, natura leziunilor produse și numărul

de zile

de îngrijiri medicale, prima instanță, ținând cont și dispozițiile art. 346 alin.

(1) C. proc. pen., rap. la art. 17 C. pen., a obligat inculpatul către partea

vătămată D.S.A., prin reprezentanți legali D.E.G. și D.G., la 5000 RON daune

morale.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea

civilă Spitalul Clinic

Județean de Urgență

Craiova și a fost obligat inculpatul către partea civilă

Spitalul Clinic

Județean de Urgență Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile, reprezentând

cheltuieli de spitalizare.

Văzând și disp. art. 163 alin. (6) C. proc.

pen., instanța a instituit sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și

imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 5000 lei.

B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul care a solicitat achitarea sa întrucât nu se face vinovat de

săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat. în motivarea apelului,

inculpatul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a trecut peste probele

administrate în cauză și a dispus condamnarea sa fără ca la dosar să existe

dovezi că ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată.

În acest sens, a arătat că prima

instanță a interpretat toate probele administrate numai în defavoarea

inculpatului. A mai arătat că partea vătămată, cu ocazia audierii sale în fața

instanței, a prezentat o cu totul altă stare de fapt decât cea de la urmărirea

penală (scrisă de organul de cercetare penală), iar declarația părții vătămate

din instanță corespunde cu declarațiile date de mama și bunica sa maternă.

Instanța de fond a apreciat că această schimbare de declarație se datorează

relațiilor de rudenie dintre inculpat și partea vătămată, însă, s-a trecut

peste faptul că minora prezintă un retard psihic avansat, astfel încât ar fi imposibil

acesteia să realizeze și să memoreze o schimbare

de declarație. Mai mult, partea vătămată împreună cu mama sa și cu sora sa s-au

mutat la țară, alături de tatăl părții vătămate, încă de la începutul lunii

decembrie 2007, iar mama sa a plecat în Anglia. în aceste condiții, nu ar fi

avut cine să o „învețe" pe partea vătămată în ce mod să-și schimbe

declarația.

S-a argumentat de către apărarea

inculpatului și că instanța de fond nu a încercat deloc să lămurească situația

iar la termenul din 06 martie 2008 a revenit, din oficiu, la proba încuviințată

la termenul din data de 07 februarie 2008, respectiv suplimentarea raportului

de constatare medico-legală care să lămurească dacă leziunile prezentate de

partea vătămată puteau fi realizate cu un corp dur, apreciind că este inutilă.

Totodată, nu s-a

ținut seama nici de faptul că se impune clarificarea

situației

și pentru faptul că din probele recoltate de la partea vătămată nu au rezultat

urme de spermatozoizi precum și pentru faptul că inculpatul prezenta o boală

care poate fi transmisă pe cale sexuală, însă partea vătămată nu prezintă

această boală.

S-a mai arătat și că minora se afla sub

tratament medical deoarece provine din dublu focar de tuberculoză

instituindu-se chimioprofilaxie cu insoniazidă, tratament întrerupt de mama sa

la 06 noiembrie 2007 fără aviz medical, datorită comportamentului sexual

incompatibil cu vârsta minorei.

Deși s-a solicitat efectuarea unei expertize

medico-legale care să precizeze modificările comportamentele în funcție de

dozajul medicamentației, de vârsta minorei și de problemele psihice pe care

aceasta le are, instanța de fond a dispus numai înaintarea unei adrese către

Spitalul TBC care să răspundă care sunt reacțiile adverse posibile.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a

arătat că instanța a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri

civile despăgubiri care nu s-au cerut.

Față

de motivele de apel s-a solicitat să se încuviințeze:

-

suplimentarea raportului de constatare

medico-legală în sensul celor încuviințate de prima instanță la termenul din

data de 07 februarie 2008;

-

efectuare unei expertize medico-legale care să

stabilească dacă

raportat la vârsta minorei

dozajul medicamentației, retardul psihic, aceasta

ar fi avut o schimbare

sexuală incompatibilă vârstei;

-     întocmirea unui raport de expertiză

medico-legală care să

stabilească dacă

spălarea minorei de către mama sa ar fi dus la dispariția spermatozoizilor și

care este motivul pentru care nu s-a transmis boala de

care suferă

inculpatul.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței apelate și, pe fond, să se dispună achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. , întrucât fapta nu există.

Prin decizia penală nr. 36 din 1

octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, s-a admis

apelul declarat de inculpatul

O.C.C.G., s-a desființat

sentința

atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, care

a fost

redusă la 12 ani închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței precum și starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că

starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei au fost corect stabilite de

instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză însă, în

ceea ce privește

individualizarea pedepsei,

la stabilirea cuantumului acesteia nu s-a avut în

vedere și funcția de reeducare a inculpatului,

care nu mai poate fi realizată

față de acesta în condițiile aplicării

unei pedepse mult prea mari, pe care acesta o poate percepe ca nejustificată. În

consecință, reapreciindu-se cuantumul pedepsei aplicate în raport de gravitatea

sporită a faptei săvârșite de acesta și persoana inculpatului - caracterizat

prin aceea că

deși are antecedente penale

acestea privesc o infracțiune de furt săvârșită

în minoritate, prezintă

tulburări de personalitate, a săvârșit fapta pe fondul

consumului de alcool, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul

procesului

penal - s-a constatat că aplicarea unei pedepse într-un

cuantum orientat peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

săvârșită este de natură să asigure pe deplin scopul pedepsei față de inculpat,

în concordanță cu dispozițiile art. 52 C. pen.

C. Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru

nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel și solicitând, în

principal, achitarea întrucât fapta nu există iar, în subsidiar, reducerea

pedepsei.

Examinând hotărârile recurate prin

prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta

Curte constată următoarele:

în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de viol - întrucât

în realitate nu a întreținut vreun act sexual cu partea vătămată, sunt

nefondate, vinovăția sa fiind dovedită prin coroborarea declarațiilor părții

vătămate, date în faza de urmărire penală, cu cele ale martorilor audiați în

cauză, respectiv: declarația martorei D.N.M., sora mai mică a părții vătămate

care, în faza de urmărire penală, fiind audiată în prezența mamei sale și a

unui psiholog din cadrul D.G.A.S.P.C. Dolj, a arătat că inculpatul s-a retras

cu partea vătămată în camera alăturată iar apoi a auzit-o pe partea vătămată

țipând după ajutor; declarațiile mamei părții vătămate, D.E.G., care în faza de

urmărire penală, fiind prima persoană ce a luat contact cu partea vătămată,

aceasta i-a relatat că inculpatul este cel care j-a făcut rău";

declarațiile martorei O.L., bunica părții vătămate, a doua

persoană ce a intrat în contact cu partea

vătămată după săvârșirea faptei,

care, la urmărirea penală, a arătat că

partea vătămată i-a spus și ei că inculpatul este cel care „i-a făcut

rău". Aceste declarații sunt confirmate de

concluziile actelor medico-legale efectuate în cauză, ce atestă leziuni

de violență la nivelul organelor genitale ale părții vătămate, ce au putut fi

produse la data de 28/29 septembrie 2007 în condițiile unui raport sexual, precum

și existența pe hainele inculpatului a unor pete de sânge ce aparțin grupei

sanguine AB a părții vătămate (inculpatul are grupa sanguină A).

Nu este fondată nici apărarea formulată

de inculpat în sensul că examenul de laborator nu a evidențiat prezența

spermatozoizilor în zona genitală a părții vătămate sau că aceasta nu prezintă

semnele clinice ale bolii venerice de care suferă inculpatul - aspecte prin

care tinde a dovedi inexistența raportului sexual , întrucât pe de o parte, nu

s-a reținut că raportul sexual a fost consumat - ejacularea nefiind relevantă

sub aspectul infracțiunii de viol, iar pe de altă parte, mama părții vătămate a

efectuat toaleta zonei genitale înainte de a o prezenta pe minoră examenului

medicului legist, astfel că, din oricare dintre aceste două motive, lipsa

spermatozoizilor este explicabilă. Sub al doilea aspect invocat de inculpat, se

constată că raportul medico-legal efectuat în cauză (fila 89 dosar de urmărire

penală) invalidează susținerea inculpatului cum că ar suferi de sifilis,

evidențiind doar prezența unei „banalite candidozice" care poate fi

transmisă pe cale sexuală.

Și în ceea ce privește apărarea în

sensul că leziunile reclamate ar fi fost produse de însăși partea vătămată cu

un corp dur, ca efect secundar al tratamentului aplicat pentru tuberculoză, se

constată că aceasta nu este confirmată de specialiști, care au indicat alte

simptome ca efecte secundare ale medicației.

De menționat că inculpatul nu a

recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii de viol iar în faza de

judecată, atât partea vătămată cât și martorele - care sunt, în același timp

nepoata, sora și mama inculpatului, au revenit asupra declarațiilor de la

urmărirea penală. Această revenire asupra declarațiilor inițiale a părții

vătămate și a martorelor este explicabilă prin relațiile de rudenie existente

între acestea și inculpat, astfel că în mod justificat instanțele de fond și

cea de apel le-au înlăturat.

Ca atare, analizând recursul

inculpatului în raport de întregul material probator existent la dosarul

cauzei, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel, cu

respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., au

stabilit fără echivoc împrejurările comiterii infracțiunii de viol și vinovăția

inculpatului O.C.C.G., simplele susțineri ale acestuia în sensul că nu a comis

fapta, neconfirmat de nici una dintre probele propuse în apărare, nefiind de

natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate

detaliat de instanța de fond și cea de apel.

n ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanțele

personale invocate de inculpat în

prezenta

cauză au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepsei spre minimul prevăzut

de lege (10 ani) iar solicitarea subsidiară ce face obiectul prezentului recurs,

respectiv de a se reduce și mai mult cuantumul pedepsei, nu se justifică, având

în vedere atât împrejurările săvârșirii faptei, ce îi conferă acesteia un grad

de pericol social ridicat, cât și prevederile art. 52 C. pen. privind natura și

scopul pedepsei.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte, în baza

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul formulat

de inculpat ca nefondat,

constatând că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu

sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să

asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiile art. 385/16 alin. (2) C.

proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art.

192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.C.G.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 01 octombrie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata arestării preventive de la 30 septembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.