ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2006,

reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.:

1) un răspuns clar și la

obiect, motivat, temeinic și legal, în legătură cu sumele alocate pentru

învățământ în anul 2006, capitolele vizate, calendarul, precum și modul de

distribuire a acestor sume de la nivel central și mai departe la nivel local;

2) un răspuns clar și la

obiect, motivat, temeinic și legal, în legătură cu legalitatea desfășurării

concursurilor în perioada 1998 - 2005 din Universitatea Tehnică G.A. Iași

(conferențiar profesor, pe post vacant sau prin transformare) ținând cont de

prevederile Legii nr. 128/1997, dar și de cele ale O.U.G. nr. 187/2001 art. 9, O.U.G.

nr. 196/2002 art. 8 și O.U.G. nr. 123/2003 de exemplu, precum și cu modul legal

de desfășurare a unor astfel de concursuri la momentul actual; anularea tuturor

concursurilor care nu s-au desfășurat conform prevederilor legale în vigoare la

data desfășurării concursurilor;

3) un răspuns clar și la

obiect, motivat, temeinic și legal în legătură cu cele trei probleme de etică

universitară pe care le-a formulat în petiția din 3 februarie 2006, ca o

completare la solicitarea de precizare mai clară a punctului de vedere al

ministerului, referitor la câteva puncte din prima petiție;

4) un răspuns clar și la

obiect, motivat, temeinic și legal referitor la pct. 7 din prima petiție;

5) anularea Ordinelor ministrului

educației și cercetării nr. 5098 și nr. 5099 din 3 octombrie 2005;

6) obligarea pârâtului la

emiterea unui act care să reglementeze, pe lângă conferirea titlurilor de

conferențiar și profesor universitar și conferirea (acordarea) gradelor

didactice de asistent universitar și de șef de lucrări, chiar dacă acordarea

acestor grade se face la nivel local fără implicarea directă a C.N.A.T.D.C.U.

și a ministerului, ținând cont că sursa de finanțare a salariilor acestor

categorii de personal este tot ministerul, iar lăsarea stabilirii criteriilor

de promovare pe plan local poate duce la apariția de inechități și discriminări

între cadrele didactice din universități diferite;

7) obligarea pârâtului să

emită un act care să reglementeze clar și fără echivoc modul de desfășurare a

concursurilor pentru acordarea gradațiilor de merit și a salariilor de merit la

nivel universitar (după modelul celor de la nivel preuniversitar, de exemplu);

8) daune materiale și morale

în sumă de 10.000 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, la data de 21 decembrie 2005, s-a adresat M.E.C. cu o

petiție în legătură cu unele probleme legate de viața universitară, iar pârâtul

a răspuns la această petiție prin adresa nr. 21894 din 24 ianuarie 2006.

Reclamantul a considerat că

răspunsul la unele puncte (pct. 2, 4, 5 și 6) din petiție este nemulțumitor,

iar la pct. 7 nici nu s-a răspuns. De asemenea, reclamantul a arătat că, prin

petiția din 3 februarie 2006, a revenit, solicitând precizarea opiniei

ministerului în legătură cu anumite puncte din petiția inițială, inclusiv

asupra unor probleme de etică universitară și că, la această din urmă petiție,

pe care o consideră plângere prealabilă, ministerul nu a trimis nici un

răspuns.

Reclamantul a susținut că,

prin Ordinele nr. 5098 și 5099 din 3 octombrie 2005 ale ministrului educației

și cercetării privind aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea

titlurilor de profesor universitar și, respectiv, de conferențiar, s-au

introdus criterii noi față de cele existente la acea dată, criterii care

generează în mod evident inechități și discriminare între cadrele didactice

care au promovat în funcția de profesor universitar și în cea de conferențiar

universitar pe vechile criterii și care, în acest moment, nu îndeplinesc noile

criterii și cadrele didactice cărora li se impun pentru promovare, din start,

noile criterii. Consideră reclamantul că această nouă percepție asupra

standardelor internaționale la care trebuie racordat învățământul superior s-a

transformat într-un act cu profund caracter discriminatoriu, care îl

defavorizează în mod nejustificat. Totodată, arată că lipsa de claritate în

normele metodologice de aplicare a acestor ordine, generează interpretări

abuzive și chiar ilegale, care pot duce la apariția unor discriminări evidente

atât între cadrele didactice din universitate, cât și în raport cu cadrele

didactice din alte universități.

A mai menționat că

ministerul a manifestat dezinteres în modul de distribuire a fondurilor,

generând o împărțire inechitabilă și discriminatorie a acestora, precum și în

crearea unui cadru echitabil, nediscriminatoriu și controlabil pentru desfășurarea

concursurilor pentru acordarea gradațiilor de merit și salariilor de merit la

nivel universitar, ceea ce generează haos și abuzuri la nivel local, care îl

dezavantajează în mod nejustificat.

De asemenea, reclamantul a

semnalat lipsa de interes a ministerului în rezolvarea unor probleme de etică

universitară în condițiile inexistenței, la data formulării petiției, a unei

comisii similare la nivel local și lipsa unui răspuns la întrebarea legată de

legalitatea modului de desfășurarea a concursurilor de avansare pe post de

conferențiar și profesor universitar în perioada 1998 - 2005 (pe post vacant

sau prin transformare de post), precum și de prevederile legale în legătură cu

modul legal de desfășurare în prezent a unor astfel de concursuri.

Curtea de Apel lași, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 82/CA din 3 iulie 2006 a

respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul a adresat pârâtului mai multe petiții cu

conținut similar, la care, potrivit art. 2 din Legea nr. 233/2002 pentru

aprobarea O.G. nr. 27/2002 i s-a trimis un singur răspuns, documentat și

argumentat, instanța de contencios administrativ neputând impune autorității

pârâte să aibă o inițiativă legislativă în sensul propus de reclamant.

Recursul declarat împotriva

sentinței sus menționate, de către reclamantul C.C. a fost admis de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin Decizia nr. 108 din 11 ianuarie 2007, hotărârea atacată fiind casată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta să

analizeze toate capetele de cerere și toate solicitările reclamantului și

pentru a se solicita reclamantului să precizeze obiectul acțiunii.

Cu ocazia rejudecării

fondului, acțiunea a fost completată, reclamantul invocând și excepția de

nelegalitate a Ordinelor nr. 5098/2005 și 5099/2005 emise de ministrul

educației și cercetării.

Judecând în fond pricina

după casare, Curtea de Apel lași, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 52/CA din 17 martie 2008, a respins excepția de nelegalitate

a Ordinelor nr. 5098/2005 și 5099/2005 și a respins și acțiunea.

Cu privire la excepția de

nelegalitate, instanța a reținut că soluția se impune, ordinele atacate fiind

emise de autoritatea competentă în temeiul și în aplicarea Legii nr. 84/1995 și

a Legii nr. 128/1997, neexistând nicio prevedere legală care să îngrădească

dreptul autorității pârâte de a stabili și perfecționa continuu sistemele de

evaluare referitoare la conferirea titlurilor didactice, aceasta având

obligația de a asigura cadrul legal în concordanță cu noile exigențe impuse de

aderarea României la Uniunea Europeană.

Pentru a pronunța soluția pe

fondul cauzei, instanța de fond după casare a reținut, în esență, că pârâtul a

răspuns memoriilor ample adresate de către reclamant, fără ca autoritatea să

fie obligată a da o soluție în sensul, forma sau modalitatea dorite de către

petent. Că, împrejurarea dezavantajării reclamantului de către noile standarde

adoptate nu poate fi considerată o discriminare, actul normativ fiind menit să

satisfacă nevoi generale ale societății și nu să rezolve cazuri particulare.

S-a mai reținut că reclamantul nu poate pretinde pârâtului, în absența unui

temei legal în acest sens, adoptarea unei inițiative legislative, după cum nu

poate solicita, în acest cadru procesual, analizarea aspectelor privind

concursurile organizate de Universitatea lași pe durata a 10 ani, repartizarea

alocațiilor bugetare și acordarea salariilor și gradațiilor de merit.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul C.C., invocând

dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., precum și cele ale art.

3041 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a ignorat precizările pe care le-a făcut la data de 18

februarie 2008, din care rezultă că „a renunțat” la multe din solicitările

inițiale, rămânând de soluționat numai cererea referitoare la ilegalitatea Ordinelor

ministrului educației și cercetării nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005.

Consideră că hotărârea

recurată rezolvă superficial litigiul, întrucât intimatul era obligat să-i

răspundă motivat, temeinic și legal la toate petițiile, conform art. 13 din

O.G. nr. 27/2002 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul arată că nu neagă

dreptul intimatului de a lua măsurile necesare pentru perfecționarea continuă a

sistemelor de evaluare, dar actele atacate îl vatămă direct „atât în ceea ce

privește posibilitatea avansării conform vechilor și noilor criterii, cât și

(din cauza) inechităților create între cei care au avansat pe vechile criterii

și nu îndeplinesc noile criterii – și care deci ocupă ilegal aceste posturi –

și cei care nu pot avansa pe noile criterii, deși satisfac vechile criterii (...)”.

De altfel, pretinde că judecătorul poate examina legalitatea unui act

administrativ în virtutea interesului public „care ar trebui să preocupe pe

fiecare cetățean interesat din România”, fiind fără relevanță dacă reclamantul

justifică sau nu un interes personal.

Ca urmare, în opinia sa, era

imperios necesar ca instanța de fond să hotărască în sensul obligării

intimatului la emiterea unor reglementări clare, echitabile și accesibile ori,

dacă se păstrează cadrul juridic actual, să se reevalueze toate dosarele de

concurs cu începere de la momentul intrării în vigoare a ordinelor menționate

și să fie „retrogradate” toate persoanele care au fost promovate nelegal.

În recurs nu s-au

administrat înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ., iar intimatul nu a

formulat întâmpinare.

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și temeinică.

Petitul acțiunii în

contencios administrativ formulate de reclamantul C.C. în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C.T. a fost expus în partea introductivă a considerentelor de față.

În ședința publică de la 18 februarie 2008, reclamantul a ridicat excepția de

nelegalitate a Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098/2005 și nr.

5099/2005, depunând la dosarul cauzei motivele pentru care consideră că cele

două acte sunt „ilegale în tot”, reiterate de altfel in extenso și în recursul

de față.

La dosarul Curții de Apel nu

există „precizările” la care face referire recurentul în cuprinsul motivelor de

recurs. Prin urmare nu are suport critica privitoare la „plus petita”.

De altfel, recursul este

confuz în această privință, întrucât combate soluția pronunțată în ansamblul

său, iar nu numai în privința legalității celor două ordine emise de ministrul

educației și cercetării.

Recurentul - reclamant,

cadru didactic la Universitatea Tehnică Iași, a trimis în cursul anului 2005

mai multe petiții ministrului educației referitoare la ocuparea posturilor

didactice din învățământul superior, la criteriile de evaluare stabilite în

vederea confirmării titlurilor didactice, la aplicarea O.M.E.C. nr. 4492/2005,

la acordarea gradațiilor, la diverse chestiuni legate de salarizare, solicitând

efectuarea unor controale, înlăturarea disfuncționalităților și sancționarea

persoanelor vinovate.

Intimatul - pârât i-a

răspuns prin adresele nr. 15494 din 16 februarie 2005 și nr. 21894 din 4

ianuarie 2006, expunându-și pe larg punctul de vedere cu privire la aspectele

sesizate.

Ulterior, prin memoriul

datat 3 februarie 2006, recurentul - reclamant revine și solicită noi lămuriri

și precizări în aceeași problematică. Prin nota înregistrată la intimat sub nr.

15666 din 14 februarie 2006 noua petiție a fost clasată, reținându-se că

reprezintă „o revenire la un număr de memorii cu același conținut înaintate

conducerii ministerului”.

Instanța de fond a stabilit

în mod corect că soluția clasării adoptată de autoritatea publică este legală.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 „dacă după trimiterea

răspunsului se primește o nouă petiție cu același conținut, aceasta se clasează

la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns”.

Susținerea recurentului în

sensul că intimatul - pârât era obligat să-i răspundă „clar și la obiect,

motivat, temeinic și legal” la toate petițiile nu are fundament, textele legale

invocate, art. 13 din O.G. nr. 27/2002 și art. 8 din Legea nr. 554/2004,

nefiind pertinente.

În plus, soluția se impune

cu atât mai mult cu cât petițiile recurentului abordează o problematică vastă,

ce vizează întregul sistem educațional și mai puțin situația sa personală,

insuficient lămurită. Într-un considerent care este la adăpost de orice

critică, judecătorii fondului au arătat că procedura instituită de O.G. nr. 27/2002

nu se poate transforma într-un cadru al unui schimb nesfârșit de informații,

idei și argumente între recurent și intimat.

Și în ceea ce privește

legalitatea Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098 și 5099 din

3 octombrie 2005, publicate în M. Of. al României nr. 94/21.10.2005, combătută

de recurent atât prin acțiune (este capăt de cerere distinct în cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 24 martie  2006) cât și pe cale de

excepție, soluția fondului este legală.

Prin Ordinul nr. 5098/2005 a

fost aprobat Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de profesor

universitar iar prin Ordinul nr. 5099/2005 Sistemul de evaluare privind

conferirea titlului de conferențiar universitar.

Constatând că excepția de

nelegalitate a fost absorbită de acțiunea principală, nefiind de conceput

procedural soluția judecării distincte, preconizată de recurent, curtea de apel

a stabilit că cele două acte administrative normative au fost adoptate de

autoritatea competentă, în baza și în vederea aplicării dispozițiilor cuprinse

în Legea învățământului nr. 84/1995 și, respectiv, în Legea privind statutul

personalului didactic nr. 128/1997. Prin recursul de față se formulează critici

de nelegalitate foarte generale, invocându-se existența unor reglementări

neclare și inaccesibile ori discriminatorii fără a se arăta în concret nici textele

vizate și nici care este dispoziția legală încălcată.

Faptul că este dezavantajat

de noile standarde impuse prin cele două ordine care impun mai multă rigoare în

privința conferirii titlurilor didactice nu poate fi apreciat ca fiind

discriminatoriu, câtă vreme criteriile de promovare sunt aceleași pentru toți

solicitanții.

Pretenția recurentului ca

instanța de fond să fi analizat exhaustiv situația tuturor concursurilor

didactice pentru titlurile de conferențiar și profesor universitar organizate

începând cu anul 1998 este absurdă, în lipsa unei vătămări concrete, efective

și în cadrul procesual pe care l-a fixat prin cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.C. împotriva sentinței civile nr. 52/CA din 17 martie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.