ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 112/CA din 2

iunie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunile

conexe formulate și

precizate de reclamantul C.C., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului, prin care solicita obligarea acestuia:

- să se pronunțe cu privire la

avansarea pe post de conferențiar a numitului P.G. și la criteriile de

avansare;

-

să răspundă solicitărilor formulate prin adresa din data de 5

septembrie

2007, cu cele 4 subpuncte;

- să reanalizeze dosarele pentru

confirmarea sau reconfirmarea titlurilor de conferențiar universitar și

profesor universitar;

- să ia măsurile, dacă se

impune, în cazul în care există persoane care nu au fost reconfirmate;

-

decontarea biletelor de tren;

- daune

morale în sumă de 10.500 lei;

- anularea Ordinului nr. 2778/2007

emis de ministrul educației, cercetării și tineretului.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut următoarele:

În desfășurarea procedurii de concurs,

contestată de

reclamant în ceea ce privește

ocuparea postului de conferențiar, au

fost îndeplinite cerințele art. 58

și urm. din Legea nr. 128/1997.

Potrivit acestor

dispoziții legale, dosarul de concurs al șefului

de lucrări P.G., pentru ocuparea postului de

conferențiar universitar, a fost înaintat de către Universitatea Tehnică „Gh.

Asachi" din Iași în data de 20 iunie 2007, în vederea confirmării de către

C.N.A.T.D.C.U.

Reclamantul a înaintat ministerului

contestația nr. 17158 din 4 aprilie 2007, prin care solicită neconfirmarea

concursului de către C.N.A.T.D.C.U. și neacordarea titlului de conferențiar

universitar numitului P.G., sub motivul că nu sunt îndeplinite condițiile

minime stabilite prin reglementările legale în vigoare.

În scrisoarea de răspuns, i s-a comunicat

reclamantului că memoriul va fi înaintat Comisiei de specialitate și va fi

analizat împreună cu dosarul de concurs al candidatului.

În sesiunea de

lucru din iulie 2007, Comisia de „Inginerie Electrică, Electronică,

Telecomunicații și Energetică" a amânat

evaluarea

dosarului, măsura fiind comunică reclamantului ca răspuns la scrisoarea nr. 17515

din 30 aprilie 2007.

Prin adresa nr. 17.515 din 10 august 2007, se solicită universității

formularea unui punct de vedere în legătură

cu desfășurarea concursului în cauză; urmare solicitării M.E.C.T.,

Universitatea

„Gh. Asachi" din Iași a

numit o comisie care, analizând activitatea

didactică și științifică a

candidatului, a constatat că nici una din sesizările privind neîndeplinirea

criteriilor de promovare nu este fondată. în consecință, conducerea instituției

a solicitat M.E.C.T.

continuarea

demersurilor privind evaluarea dosarului de concurs al

lui P.G.

Întrunită în

data de 5 noiembrie 2007, Comisia de specialitate a evaluat dosarul de concurs

al candidatului, având în vedere sesizările reclamantului și punctul de vedere

al Universității „Gh.

Asachi" din Iași

și, constatând că sunt îndeplinite toate criteriile de

promovare, a

propus confirmarea titlului didactic. Drept urmare,

în reuniunea din 23 noiembrie 2007, C.N.A.T.D.C.U. a validat propunerea

Comisiei, iar prin ordinul ministrului nr. 2778 din 10 decembrie 2007 a

fost acordat titlul didactic de conferențiar universitar numitului P.G.

Astfel, reține

instanța de fond, desfășurarea, organizarea și finalizarea concursului în cauză

au respectat prevederile legale în vigoare iar un răspuns în acest sens a fost

transmis și reclamantului prin adresa

nr. 71515

R din 10 ianuarie 2008, observându-se că ministerul a acționat în conformitate

cu prevederile legale în vigoare și a atribuțiilor conferite prin lege.

În ceea ce

privește decontarea biletelor de tren, prima instanță a reținut că solicitarea

a fost adresată Universității „Gh. Asachi" din Iași, nicidecum

Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.

Cu privire la prejudiciul moral invocat de reclamant, instanța

de fond apreciază că prestigiul de care se

bucură un cadru universitar în cadrul studenților, colegilor, etc. nu constă în

titluri, grade, diplome, distincții, ci în profesionalismul de care dă dovadă

în exercitarea funcției, confirmarea sau nu a unui titlu didactic de

către C.N.A.T.D.C.U. fiind asumată de fiecare

participant.

În concluzie, se arată în considerentele sentinței recurate că,

având în vedere că reclamantului i s-au dat

răspunsuri la fiecare

dintre cererile

adresate pârâtului, chiar dacă aceste răspunsuri nu-l

mulțumesc, acțiunea formulată nu este întemeiată, motivat de faptul că

aceste nemulțumiri nu pot fi analizate de instanța de contencios administrativ,

reclamantul având și alte posibilități legale în vederea clarificării tuturor

nelămuririlor sale.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat

recurs pârâtul, considerând-o netemeinică și

nelegală.

Fără a indica

în concret care sunt motivele de recurs, se poate reține, grupând cele expuse

de recurentul-reclamant, că acesta aduce critici sentinței recurate ce constau

în faptul că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că au fost respectate

dispozițiile legale referitoare la acordarea titlurilor didactice din

învățământul superior, cu referire expresă la titlul de conferențiar

universitar atribuit numitului P.G.

Se susține că

Ordinul M.E.C.T. nr. 2778/2007 în ceea ce-1

privește

pe P.G. este nelegal, iar instanța de fond în mod

greșit a respins cererea

sa fără să facă referiri la legalitatea desfășurării fiecărei faze a

concursului de acordare a titlului universitar de conferențiar pentru această

persoană.

Recurentul-reclamant

menționează faptul că are un interes legitim privat în cauză deoarece, în mod

sistematic, începând cu anul 2002 i se refuză scoaterea unui post la concurs

pentru avansare.

În legătură cu

solicitarea privind decontarea biletelor de tren

și a daunelor materiale se precizează că în mod greșit s-a reținut că

această

cerere nu a fost adresată pârâtului, deoarece la dosar există dovada formulării

unei cereri de decontare către M.E.C.T.

S-a invocat

inițial excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2778/2008, însă ulterior s-a

renunțat la această excepție

conform celor

precizate de recurent la data soluționării recursului,

astfel că în baza

art. 246 alin. (1) C. proc. civ. s-a luat act de această renunțare la judecata

excepției.

Au fost depuse

la dosarul cauzei, în recurs, Ordinul nr. 5099 din 3 octombrie 2005 al Ministrului

Educației și Cercetări, anexa la acest ordin, Ordinul nr. 3578/ 2006, cererea

recurentului-reclamant din 5 septembrie 2007 către M.E.C., adresa nr. 18187 din

5 octombrie 2007 a M.E.C.T., bilete de tren pentru cheltuielile de judecată,

cererile reclamantului către prim-procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 1 București, Ordonanța din 12 septembrie

2008 în dosarul nr. 882/P/2008, Rezoluția din 8 octombrie 2008 în

dosarul nr. 9555/5645/II/2/2008.

Înalta Curte,

analizând recursul formulat de recurentul-reclamant în raport de motivele

invocate, de cele precizate la data soluționării acestuia, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse, care vor complini

motivarea instanței de fond.

Interpelat de

instanță, recurentul-reclamant a precizat că temeiul de drept al acțiunii sale,

promovate la instanța de fond îl constituie prevederile Legii nr. 554/2004,

precum și faptul că nu a

concurat pe

același post cu persoana numită prin ordinul contestat,

respectiv P.G.

După cum se constată, acțiunea reclamantului cât și motivele de recurs

vizează critici referitoare la acordarea titlurilor didactice

din învățământul universitar tară a fi

îndeplinite, în opinia recurentului, criteriile expres specificate în legislația

incidență în acest domeniu.

În art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este instituită regula privind acțiunile în

contenciosul administrativ potrivit căreia

titularul

acțiunii poate fi orice persoană care se consideră vătămată

într-un

drept subiectiv, cât și într-un interes legitim personal.

De asemenea,

în cadrul unei acțiuni în contenciosul administrativ, recunoașterea sau

realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat este condiționată de

existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.

În cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite aceste condiții,

întrucât reclamantul nu contestă un act

administrativ vătămător emis de o autoritate publică și nici un refuz

nejustificat sau faptul

de a nu i se

răspunde la o solicitare în termenul legal, cu referire la

un drept

vătămat sau interes legitim privat, așa cum aceste noțiuni

sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. o) și p)

din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările aduse prin Legea

nr. 262/2007.

Prin urmare,

nu se poate solicita anularea Ordinului nr. 2778/2007 în ceea ce-1 privește pe

dl. P.G. deoarece, din moment ce, așa cum a precizat recurentul-reclamant, nu a

concurat pe același post cu această persoană nominalizată, nu se poate aprecia

că acest act i-a produs vreo vătămare a unui drept sau interes legitim

personal.

Dacă

recurentul-reclamant se considera nedreptățit sau aprecia că i s-a încălcat un

interes legitim privat, așa cum precizează în motivele de recurs, prin faptul

că i se refuză în mod sistematic, din 2002, scoaterea la concurs a unui post

pentru avansare, avea posibilitatea să conteste aceste situații în raport de

persoana sa și de răspunsul dat solicitărilor făcute.

Având în

vedere aceste aspecte, acordarea titlurilor universitare altor persoane, despre

care recurentul-reclamant susține că s-a realizat cu neîndeplinirea

dispozițiilor incidente, prevăzute de legislația în vigoare, fără ca

reclamantul să fi fost subiectul unei astfel de proceduri, în condiții de

concurență și fără să fi fost vătămat, nu poate constitui obiectul unei acțiuni

în contenciosul administrativ deoarece excede dispozițiilor art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, fapt de

altfel menționat și de instanța de fond.

Ținând seama

de cele reținute anterior, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului

și sub aspectul daunelor materiale și morale solicitate, deoarece acordarea

acestora este condiționată de existența unei cereri la care se referă art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ori, așa cum s-a reținut anterior cererea

reclamantului nu se încadrează în aceste prevederi legale, iar prin acordarea

titlului de conferențiar universitar numitului P.G. nu i s-au creat prejudicii

materiale sau morale reclamantului.

Este adevărat

că recurentul-reclamant s-a adresat atât Universității „Gh. Asachi" din

Iași cât și pârâtului

pentru decontarea

transportului în baza art. 107 alin. (4) din Legea

nr. 128/1997, însă,

pârâtul din cauza de față, nu este unitatea angajatoare a reclamantului cu care

acesta are raporturi de muncă și care are atribuții în ceea ce privește

drepturile bănești solicitate de reclamant.

De asemenea, o astfel de solicitare nu se încadrează, în raport

de temeiul de drept al acțiunii, precizat

chiar de reclamant, în prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/ 2004.

Avându-se în

vedere considerentele expuse anterior, cât și

dispozițiile

art. 312, art. 316 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte urmează să respingă

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinței nr. 112/CA din 2 iunie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2008.