ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5582/2/2012, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991 din 04 mai 2012, emis de pârât

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 876 din 4 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în mod corect Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a înlăturat propunerea comisiei de soluționare a contestației, întrucât, acordarea titlului didactic de conferențiat universitar nu este posibilă din cauza neîndeplinirii standardului de minim un articol cotat ISI, iar reclamanta nici nu a susținut și nici nu a probat că motivarea (concluzia) comisiei de specialitate nu ar fi conformă cu realitatea.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 876 din 4 martie 2013, a formulat recurs reclamanta A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că este nelegal Ordinul nr. 3.991 din 4 mai 2012, prin care nu i s-a acordat titlul didactic de conferențiar universitar, reținându-se lipsa unui articol într-o publicație ISI. Recurenta a susținut că, potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3.548/2006, pentru domeniul "Cultură fizică și sport", un articol cotat ISI echivalează cu 3 studii de specialitate, această condiție fiind îndeplinită, întrucât a publicat 16 articole și studii de specialitate. În altă ordine, a menționat că nu s-a avut în vedere faptul că pentru domeniul în care a concurat, nu opera condiția existenței unui articol într-o publicație ISI.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat de reclamantă Prin Decizia nr. 1266 din 12 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat, alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, care însă nu au făcut obiect al analizei în primul ciclu procesual, acestea fiind reiterate și în calea de atac, însă controlul judiciar se poate realiza doar în situația pronunțării primei instanțe asupra acestor aspecte. Astfel, față de dispozițiile art. 261 pct. 5 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., s-a apreciat că se impune analizarea tuturor apărările reclamantei, inclusiv sub aspectul aplicabilității prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr. 5100 și nr. 5101 din 3 octombrie 2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 mai 2014. sub nr. 5582/2/2012*.

Hotărârea primei instanțe, după rejudecarea cauzei Prin Sentința civilă nr. 3325 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții pârâtul Ministerul Educației Naționale și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și a anulat Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991 din 04 mai 2012. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că expunerea de motive a Ordinului nr. 3991 din 04 mai 2012, se fundamentează pe o serie de alte ordine anterioare, printre care Ordinul nr. 3194/2012 privind constituirea comisiilor de analiză a contestațiilor la propunerea C.N.A.T.C.U., ordin care nu a fost publicat în M. Of., deși acest act are valențe de act administrativ normativ. A constatat instanța de fond că, atât timp cât unul dintre ordinele care fundamentează actul atacat, nu a fost publicat în M. Of., atunci actul principal este viciat și trebuie anulat. Prima instanță a reținut că neputând fi anulat în parte ordinal atacat, se impune anularea acestuia în integralitate. Un motiv subsidiar de nulitate, l-a constituit nemotivarea actelor de invalidare a propunerilor comisiei de analiză, prin ordinul atacat. A concluzionat instanța de fond că nu se poate realiza o cenzură judiciară asupra măsurii de invalidare a propunerilor comisiei, în lipsa unei motivări cu privire la standardele ISI și legătura sau lipsa de relevanță a documentelor depuse ca probă de către reclamantă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 3325 din 5 decembrie 2014, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat recurentul că ordinul supus cenzurii instanței de fond a fost motivat corespunzător, iar calificarea ordinului privind constituirea comisiilor de analiză a contestațiilor, ca fiind un act administrativ cu caracter normativ este neîntemeiată, având în vedere faptul că acest ordin are caracter individual, fiind un act prin care se aprobă componența comisiilor de analiză a contestațiilor. În cadrul motivului doi de recurs, pârâtul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În cadrul motivului trei de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pârâtul a susținut că instanța de fond a anulat un act administrativ cu caracter individual care privește mai multe subiecte de drept, în condițiile în care, instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere. În cadrul motivului patru de recurs, pârâtul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare este un organ consultativ al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, nu are personalitate juridică, nu poate avea drepturi și obligații proprii, și în consecință, nici capacitate de folosință. Pe fondul cauzei, recurentul a învederat că dosarul de concurs al reclamantei, validat de Senatul Universității, nu obligă Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare să acorde aviz favorabil. Dosarul de concurs a fost analizat de către comisia de specialitate în sesiunea martie-iulie 2011, iar în baza propunerii comisiei, a fost adoptată rezoluția de neconfirmare a titlului didactic de conferențiar universitar, reținându-se că nu este îndeplinit standardul de minim un articol cotat ISI.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat de pârât Prin Decizia nr. 2837 din 23 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că instanța de primă jurisdicție a realizat o gravă confuzie în calificarea actului administrativ care a stat la baza ordinului atacat, întrucât Ordinul nr. 3194/2012 este un act administrativ individual. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la ordinul contestat și a anulat în totalitate un act administrativ, deși acest act se referea la mai multe persoane, care nu au atacat ordinul respectiv. Instanța de recurs a reținut, totodată, că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., întrucât nu a administrat probele necesare pentru stabilirea faptului solicitat a fi cercetat, astfel cum s-a dispus prin prima decizie de casare, motiv pentru care, se impune analizarea de către instanța de fond a apărărilor formulate de reclamantă, sub aspectul aplicabilității prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10, la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor Ministrului educației și cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr. 5100 și nr. 5101 din 3 octombrie 2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5582/2/2012**.

Hotărârea primei instanțe, după rejudecarea cauzei Prin Sentința civilă nr. 2197 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și a dispus anularea Anexei 15, poziția nr. 8, din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5693 din 17 octombrie 2011 și a Anexei 1, poziția nr. 2, din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991 din 04 mai 2012. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat drept nelegale actele administrative prin care s-a materializat refuzul autorității pârâte de a acorda reclamantei titlul didactic de conferențiar universitar în Educație Fizică și Sport, catedra kinetoterapie, pentru motivul lipsei unui articol cotat ISI, întrucât sunt încălcate prevederile anexei 2, poziția nr. 10, la Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3548/2006, potrivit cărora în domeniul fundamental "cultură fizică și sport", un articol cotat ISI se echivalează cu trei studii de specialitate. Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, la data depunerii contestației, reclamanta elaborase un număr de 16 articole și studii de specialitate, ceea ce înseamnă că aceasta îndeplinea condiția elaborării minimului de un articol cotat ISI și nu i se putea refuza acordarea titlului universitar sub acest motiv. În opinia curții de apel, reclamantei nu îi erau aplicabile criteriile din domeniul fundamental "sănătate", ce impun minimul de un articol cotat ISI, fără posibilitatea echivalării, atâta timp cât, reclamanta a solicitat acordarea titlului didactic pentru specializarea de kinetoterapie din cadrul facultății de educație fizică și sport și nu pentru aceeași specializare din cadrul facultății de medicină, doar în acest din urmă caz impunându-se aplicarea criteriilor de echivalare din domeniul fundamental "sănătate". Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că disciplinele postului de conferențiar universitar pentru care s-a înscris reclamanta (kinetoterapie în afecțiuni cardiovasculare, obstetrico-ginecologice și reumatologice, igienă și prim-ajutor), se regăsesc parțial în planul de învățământ al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 2197 din 24 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termenul legal, pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, în esență, pentru următoarele motive: Validarea dosarului de concurs al reclamantei de către Senatul Universității, nu obligă Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) să acorde aviz favorabil. Reclamanta nu a primit aviz favorabil din partea C.N.A.T.D.C.U., în baza propunerilor comisiilor de specialitate și a referatelor comisiilor de analiză a contestațiilor. Nu s-a confirmat titlul didactic deoarece comisia de specialitate a constatat că nu sunt îndeplinite criteriile în vederea acordării titlului de conferențiar universitar. Cele două ordine de ministru au fost emise pe baza rezoluțiilor comisiilor de specialitate, care au analizat lucrările din punct de vedere științific. Una dintre atribuțiile C.N.A.T.D.C.U. este aceea de propune un set de standarde minimale necesare și obligatorii pentru participarea la concursurile pentru ocuparea funcțiilor didactice universitare de lector universitar/șef de lucrări, conferențiar universitar, respectiv, profesor universitar și pentru acordarea gradelor profesionale. Aceste standarde se aprobă prin ordin al ministrului educației naționale. Prin Ordinul nr. 5099/2005 pentru aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferențiar universitar, la punctul 3.3 din Anexă, sunt stabilite standardele minime pentru conferirea titlului de conferențiar universitar, și anume: "a) 2 - 4 articole/studii/brevete de invenție, după caz, realizate în ultimii 5 ani în calitate de autor sau coautor, prezentate în copie. Din cele 2 - 4 articole/studii/brevete de invenție cel puțin două trebuie să fie cotate ISI (de exemplu, articole, studii prezentate la conferințe etc.) sau indexate în baze de date internaționale de referință pentru domeniu; b) o carte de specialitate ca prim/unic autor." Prin Ordinul nr. 3548/2006 privind completarea ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5.098, 5.099, 5.100 și 5.101/2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar universitar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, prin Anexa nr. 2 la ordin, la punctul 10, este reglementată echivalarea standardelor minime pe domenii fundamentale pentru conferirea titlului de conferențiar universitar. Astfel, în art. 2 din ordinul menționat este prevăzută posibilitatea folosirii echivalărilor propuse în Anexa nr. 2, în vederea conferirii titlului de conferențiar universitar, însă acest lucru rămâne la aprecierea comisiilor de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice. Aceste comisii analizează conținutul dosarelor și a lucrărilor anexate și propun rezoluții motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în ședințele de lucru ale C.N.A.T.D.C.U. Instanța de judecată nu are competența de a analiza și constata în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor specifice cerute pentru conferirea titlului didactic de conferențiar universitar. Instanța de judecată nu se poate substitui unei comisii de specialitate, indiferent de domeniul în care aceasta își desfășoară activitatea (Deciziile nr. 1941 din 25 mai 2006, nr. 1721 din 16 mai 2006 și nr. 3492 din 15 octombrie 2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Apărările formulate în cauză 10.1. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. 10.2. Intimatul-pârât Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare nu a formulat întâmpinare în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu preliminar, se apreciază că, deși a invocat numai motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-pârât a expus critici care se încadrează și în ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată și din perspectiva acestui motiv de recurs. Examinând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate de recurentul-pârât care se circumscriu motivelor de recurs mai sus-menționate, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, pentru argumentele arătate în continuare. În fapt, urmare a concursului pentru ocuparea postului didactic de conferențiar universitar, desfășurat în perioada 2010 - 2011, Universitatea "Spiru Haret" a înaintat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu adresa nr. 19254 din 21 februarie 2011, dosarul de concurs al intimatei-reclamante A. Dosarul de concurs a fost analizat, în sesiunea martie 2011 - iulie 2011, de către comisia de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice, constituită pe domeniul în care reclamanta a susținut concursul, comisie care a propus neconfirmarea titlului didactic de conferențiar universitar, constatând că nu este îndeplinit standardul de minim un articol cotat ISI. În baza propunerii comisiei de specialitate, Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) a adoptat la data de 28 iulie 2011, decizia de neconfirmare a titlului didactic, reținând neîndeplinirea standardului de minim un articol cotat ISI. Prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5693/17 octombrie 2011, s-a decis că reclamantei nu i se acordă titlul didactic de conferențiar universitar, în cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport, catedra kinetoterapie, cu motivarea că nu este îndeplinit standardul de minim un articol cotat ISI (Anexa nr. 15 la ordin, nr. crt. 8). Ca urmare a contestației formulată de reclamantă, înregistrată sub nr. 18958 din 02 noiembrie 2011, dosarul de concurs a fost înaintat comisiei de analiză a contestațiilor, care prin rezoluția din data de 02 martie 2012, a propus confirmarea titlului didactic de conferențiar universitar, reținând că sunt îndeplinite criteriile de evaluare pentru acordarea acestui titlu didactic. La data de 30 martie 2012, Consiliul General al C.N.A.T.D.C.U. a dezbătut rezoluția propusă de comisia de analiză a contestațiilor și a adoptat decizia de neconfirmare a titlului didactic, prin invalidarea propunerii comisiei de analiză a contestațiilor. În baza acestei decizii a fost emis Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991 din 04 mai 2012, supus controlului de legalitate în prezenta cauză, ordin prin care nu s-a acordat reclamantei titlul didactic de conferențiar universitar, fiind menținută rezoluția inițială de neconfirmare a titlului didactic (Anexa nr. 1 la ordin, nr. crt. 2). După cum rezultă din expunerea arătată la pct. I 7 al prezentei decizii, împotriva Sentinței civile nr. 3325 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2012*, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice. Prin Decizia nr. 2837 din 23 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de pârât, s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei s-a reținut că se impune analizarea de către instanța de fond a apărărilor formulate de reclamantă, sub aspectul aplicabilității prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10, la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor Ministrului educației și cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr. 5100 și nr. 5101 din 3 octombrie 2005 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate. Instanța de recurs a constatat că prima instanță după casare, nu a analizat toate susținerile reclamantei formulate prin cererea de chemare, în cuprinsul căreia au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat și alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, așa cum s-a dispus în conținutul primei decizii de casare. În conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., după casare, instanța de fond este obligată să judece procesul din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată dar administrând probele dispuse de instanța de recurs și respectând modul de dezlegare a problemelor de drept în discuție. În speță, cu ocazia rejudecării cauzei, analizând toate criticile reclamantei vizând ordinul contestat, conform îndrumărilor date de instanța de recurs, în mod corect prima instanță a apreciat drept nelegale actele administrative prin care s-a materializat refuzul pârâtului de a acorda reclamantei titlul didactic de conferențiar universitar în cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport, catedra kinetoterapie, constatând că au fost încălcate prevederile Anexei nr. 2, pct. 10, la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3548/2006. Susținerile recurentului-pârât potrivit cărora instanța de fond nu avea competența de a analiza și constata în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor specifice cerute pentru conferirea titlului didactic de conferențiar universitar, neputându-se substitui comisiei de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice, nu pot fi primite. În primul rând, instanța de control judiciar constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., are în vedere incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt reglementate de Constituție sau de legile organice, instanța judecătorească săvârșind în acest mod acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat. Cum în cauză, controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă are ca obiect verificarea legalității Ordinului nr. 3991 din 04 mai 2012, emis de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se reține că anularea acestui act administrativ este un atribut al instanței de contencios administrativ. În al doilea rând, în referire la problema de drept în discuție, este de necontestat că analizarea dosarului candidatului declarat câștigător este supus, prin lege, controlului Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, care își exercită atribuțiile în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare al acestui organism, aprobat prin ordin de ministru. Potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul menționat, comisiile "au atribuții și desfășoară activități specifice, după caz, privind elaborarea sistemelor de evaluare, confirmare, avizare, recunoaștere", rezoluțiile acestor comisii fiind motivate strict în raport de criteriile de evaluare în vigoare. În speță, prin soluția adoptată, prima instanță nu a atins însă aspecte ce exced controlului instanței de judecată, atunci când a reținut, argumentat, de altfel, că au fost încălcate prevederile Anexei nr. 2, pct. 10, la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3548/2006, conform cărora în domeniul fundamental "cultură fizică și sport", un articol cotat ISI se echivalează cu trei studii de specialitate. În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că standardul de minim un articol cotat ISI, reținut a nu fi îndeplinit prin propunerea comisiei de specialitate, propunere care a stat la baza adoptării de către C.N.A.T.D.C.U. a deciziei de neconfirmare a titlului didactic de conferențiar universitar, se încadrează în criteriile de echivalare prevăzute pentru domeniul fundamental "sănătate". Conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 88/2005 privind organizarea studiilor de licență, act normativ la care fac trimitere prevederile Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3548/2006: "Un domeniu de studiu este definit prin cunoștințe și competențe generale și de specialitate. Domeniul de studiu cuprinde una sau mai multe specializări universitare". Cum în cauză, intimata-reclamanta a solicitat acordarea titlului didactic de conferențiar universitar pentru specializarea kinetoterapie din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport, la analiza dosarului de concurs nu se aplică criteriile de echivalare din domeniul fundamental "sănătate", care potrivit Anexei nr. 2, pct. final, la Ordinul nr. 3548/2006, stabilesc standardul de minim un articol cotat ISI, fără posibilitatea echivalării. În condițiile arătate, reținând aplicarea criteriilor din domeniul fundamental "cultură fizică și sport", care în Anexa nr. 2, pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, prevăd echivalarea unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate, și împrejurarea că la data depunerii contestației, reclamanta elaborase un număr de 16 articole și studii de specialitate, în mod judicios prima instanță a apreciat drept nejustificat refuzul autorității pârâte de a acorda reclamantei titlul didactic de conferențiar universitar. Contrar susținerilor recurentului-pârât, prin adoptarea acestei soluții, instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la modul în care instituțiile abilitate au respectat prevederile legale în materie și nu a procedat la analiza științifică a activității didactice exprimate în articolele și studiile de specialitate elaborate de intimata-reclamantă. În acest context, este de subliniat că, astfel cum s-a arătat anterior, motivul de fapt reținut prin propunerea comisiei de specialitate l-a constituit neîndeplinirea standardului de minim un articol cotat ISI iar această propunere a stat la baza adoptării de către C.N.A.T.D.C.U. a deciziei de neconfirmare a titlului didactic și ulterior, la baza emiterii Ordinelor Ministrului Educației și Cercetării nr. 5693/17 octombrie 2011 și respectiv, nr. 3991 din 04 mai 2012. Mai mult, rezoluția inițială de neacordare a titlului didactic de conferențiar universitar, nu a fost menținută de comisia de analiză a contestațiilor, care, prin rezoluția din 02 martie 2012, a propus confirmarea acestui titlu didactic, reținând că intimata-reclamanta îndeplinește criteriile de acordare a titlului, respectiv: dovedește preocupări pentru promovarea noutăților, dezvoltării tehnologice și informatice în cadrul procesului didactic, dovedește preocupări în construcția programelor de studii, dovedește lucrări de cercetare, granturi, contracte de cercetare cu rezultate originale și o contribuție personală, veridică și distinctă. De asemenea, s-a reținut că reclamanta dovedește activitate de cercetare susținută în sesiuni de comunicări, conferințe și congrese de nivel național și internațional, dovedește recunoaștere profesională în plan didactic, de cercetare, comunicare și publicistică în plan național și internațional. În dezacord cu susținerile recurentului-pârât, aceste constatări cu privire la performanțele științifice și didactice ale intimatei-reclamante nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, care, reținând aplicarea în cazul dosarului de concurs a prevederilor Anexei nr. 2, pct. 10, la Ordinul nr. 3548/2006, nu a emis aprecieri asupra valorii științifice a lucrărilor prezentate de intimată drept dovezi ale îndeplinirii criteriilor prevăzute pentru acordarea titlului didactic. Distinct de argumentele arătate, considerentele Deciziilor nr. 1941/25 mai 2006, nr. 1721 din 16 mai 2006 și nr. 3492 din 15 octombrie 2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, citate fragmentar în cuprinsul cererii de recurs, nu pot justifica o altă interpretare a dispozițiilor legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, care evident, rămân la analiza și interpretarea instanței de judecată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare sau de reformare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondat.